Territorial competence for authorizing enforcement of a legal assistance contract: application of general civil procedure rules over law-specific enforcement formula provisions

Contract de asistenţă juridică. Cerere de încuviinţare a executării silite. Competenţă teritorială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competenţa instanţelor judecătoreşti. Competenţă teritorială

Index alfabetic: conflict negativ

încuviinţarea executării silite

instanţă de executare

Legea nr. 51/1995, art. 30 alin. (5)

Legea nr. 76/2012, art. 10

C.proc.civ., art. 651

În conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 76/2012, ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti sau a altui înscris, acestea vor fi puse în executare, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.

Astfel, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite a unui contract de asistenţă juridică sunt incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului şi nu cele ale art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995.

I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 1035 din 7 iunie 2023

I. Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte în data de 22.03.2023, petentul BEJ X., la cererea creditorului Cabinet Individual de Avocat A., a solicitat încuviinţarea executării silite, în toate modalităţile, împotriva debitorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică seria B nr. x/06.09.2022 şi anexa nr. 1/06.09.2022 la acesta, ca urmare a cererii depuse de creditorul Cabinet individual de avocat A. pentru recuperarea sumei de 10.000 euro (echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii), reprezentând onorariu avocat - clauza penală datorată ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului (art. 2 alin. 7 din anexa 1 la contractul de asistenţă juridică seria B nr. x/06.09.2022 şi anexa nr. 1/06.09.2022).

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 666 C.proc.civ..

Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin sentinţa nr. 1159 din 28.03.2023 Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

A constatat ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora: „contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu. Învestirea cu formulă executorie (în prezent încuviinţare executare silită) este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al avocatului. Restanțele din onorarii și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului său se recuperează potrivit dispozițiilor statutului profesiei”, lege specială în raport cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Cum la data sesizării organului de executare, 20 martie 2023, sediul creditorului se afla în Bucureşti, sectorul 4, a considerat ca revenind Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 6303 din 27.04.2023, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte. A suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

A reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A constatat că Legea nr. 51/1995 nu cuprinde dispoziţii derogatorii cu privire la încuviinţarea executării silite în situaţia în care actul în baza căruia se solicită încuviinţarea executării silite este un contract de asistenţă juridică, dispoziţiile art. 30 alin. (5) teza a II-a din acest act normativ reglementând competenţa în ceea ce priveşte procedura de învestire cu formulă executorie, iar nu competenţa în ceea ce priveşte încuviinţarea executării silite.

De asemenea, a mai reţinut şi că, potrivit art. 10 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, „ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti sau a altui înscris, acestea vor fi puse în executare, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie”.

Drept urmare, având în vedere că domiciliul debitorului se află în circumscripţia Judecătoriei Târgovişte, a apreciat că Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti nu este competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecăţii.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C.proc.civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte, formulată de petentul BEJ X, prin care a fost solicitată încuviinţarea executării silite împotriva debitorului B., la cererea creditorului Cabinet de Avocat A. în temeiul contractului de asistenţă juridică seria B nr. x/2022 şi a anexei nr. 1/06.09.2022 la acesta.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Târgovişte şi Judecătoria Sector 4 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de reţinerile diferite ale instanţelor cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite.

Astfel, în legătură cu modalitatea de stabilire a competenţei teritoriale, Judecătoria Târgovişte a reţinut că, în materia încuviinţării executării silite a unui titlu executoriu, reprezentat de un contract de asistenţă juridică, sunt aplicabile dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995, care prevăd faptul că: „învestirea cu formulă executorie este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al avocatului”, chiar dacă în cuprinsul acestora nu este menţionată expressis verbis şi încuviinţarea executării silite.

Drept urmare, a considerat că Legea nr. 51/1995 a instituit o normă specială de competenţă în raport cu dispoziţiile din Codul de procedură civilă, motiv pentru care a reţinut ca fiind competentă a soluţiona cauza instanţa de la sediul profesional al avocatului.

La rândul său, Judecătoria Sector 4 Bucureşti a făcut aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) C.proc.civ., considerând că Legea nr. 51/1995 nu cuprinde dispoziţii derogatorii cu privire la încuviinţarea executării silite, în situaţia în care actul în baza căruia se solicită încuviinţarea executării silite este un contract de asistenţă juridică, din moment ce prevederile art. 30 alin. (5) din acest act normativ au în vedere doar procedura de învestire cu formulă executorie, care, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 76/2012 nu mai este necesară, în vederea punerii în executare, ulterior intrării in vigoare a Codului de procedură civilă.

În cauză, declinarea reciprocă de competenţă este determinată de modalitatea diferită în care cele două instanţe aflate în conflict apreciază asupra incidenţei fie a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C.proc.civ., fie a dispoziţiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995.

Faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, incidenţa dispoziţiilor legale privitoare la învestirea cu formulă executorie, reţinute de către Judecătoria Târgovişte în motivarea soluţiei de declinare de competenţă, nu poate fi analizată atât timp cât instanţa a fost învestită cu o cerere de încuviinţare a executării silite.

În acest context se impune precizarea şi că, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 76/2012, ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti sau a altui înscris, acestea vor fi puse în executare, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.

Drept urmare, din perspectiva obiectului dedus judecăţii şi a limitelor învestirii instanţei, dispoziţiile incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 651 alin. (1) C.proc.civ. şi nu dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/1995.

Or, faţă de dispoziţiile exprese şi imperative ale art. 651 alin. (1) C.proc.civ., incidente în cauză, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Cum la data sesizării organului de executare, respectiv 20.03.2023, debitorul B. avea domiciliul în sat Perşinari, judeţul Dâmboviţa, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Târgovişte.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C.proc.civ., Înalta Curte a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Târgovişte, dispunând în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C.proc.civ.