Territorial jurisdiction in loan resolution actions established at defendant's domicile due to absence of contractually designated place of execution, resolving negative competence conflict.

Conflict negativ. Contract de împrumut. Acţiune în rezoluţiune. Lipsa unui înscris în care să fie menţionat locul executării obligaţiei de plată. Competenţă teritorială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competenţa instanţelor judecătoreşti

Index alfabetic: contract de împrumut

competenţă teritorială alternativă

locul plăţii

C.proc.civ., art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 3

Deşi acţiunea în rezoluţiunea contractului de împrumut şi obligarea pârâtului la restituirea sumei împrumutate se circumscrie ipotezei reglementate de art. 113 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., în ipoteza în care părţile nu au încheiat un înscris din care să rezulte locul pentru executarea, chiar şi în parte, a obligaţiei nu operează competenţa teritorială alternativă.

Dispoziţiile art. 1494 alin. (1) lit. a) C.civ., nu sunt de natură a antrena aplicarea art. 113 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., având în vedere că norma de drept procesual nu vizează în mod generic instanţa locului plăţii, ci se referă în mod expres la instanţa locului desemnat de părţi pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei. Astfel, interpretarea extensivă a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., în sensul că norma ar viza instanţa locului plăţii şi că ar fi aplicabile dispoziţiile art. 1494 alin. (1) lit. a) C.civ., echivalează cu o adăugare nepermisă la textul de lege.

Drept urmare, în ipoteza în care nu există un înscris din care să rezulte locul pentru executarea, chiar şi în parte, a obligaţiei, nu sunt întrunite condiţiile de aplicare a art. 113 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., fiind incidentă regula generală instituită de art. 107 alin. (1) din acelaşi cod.

I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 692 din 2 mai 2023

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 8.06.2022, pe rolul Judecătoriei Timişoara, Secţia I civilă, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună: desfiinţarea (rezoluţiunea) contractelor de împrumut de consumaţie intervenite între părţi şi repunerea părţilor în situaţia anterioară; obligarea pârâtului la plata de îndată sau într-un termen stabilit de instanţă a sumei de 62.610 lei reprezentând împrumut nerestituit, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculate la această sumă începând cu data de 13.04.2022, când pârâtul a fost pus în întârziere şi până la data plăţii efective a datoriei; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 19820 din 11.10.2022, Judecătoria Timişoara, Secţia I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate prin întâmpinare de către pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că art. 113 alin. (1) pct. 3 şi pct. 9 C.proc.civ., instituie o competenţă teritorială alternativă a instanţelor judecătoreşti în favoarea instanţei de la locul executării prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, respectiv în favoarea instanţei în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă. Cu toate acestea, a reţinut că nu este incident niciunul dintre cele două cazuri de competenţă teritorială alternativă, invocate de reclamant, prevăzute la art. 113 alin. 1 C.proc.civ., întrucât, între părţi nu s-a întocmit un act scris în care să fie menţionat locul executării, iar în lipsa prevederii în contract a locului executării, nu se poate aprecia că este incident pct. 3 al art. 113 alin.(1) C.proc.civ. De asemenea, în cauză nu este aplicabilă nici prevederea de la pct. 9 al aceluiaşi articol, în condiţiile în care aceasta se referă la litigiile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, or, reclamantul se întemeiază pe răspunderea civilă contractuală.

2.2.Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Zimnicea, Secţia mixtă fond, prin sentinţa civilă nr. 98/2023 din 15.02.2023 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Timişoara; a constatat existența conflictului negativ de competenţă; a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluționarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că deşi de principiu competentă să soluţioneze cererea reclamantului era Judecătoria Zimnicea, conform art. 107 C.proc.civ., faţă de obiectul acţiunii constată că sunt incidente și prevederile art. 113 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ. prin care se stabilește o competență teritorială alternativă în soluționarea acestui tip de litigii, și anume în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie se situează locul executării obligaţiei de plată. Cum din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că părţile nu au încheiat un contract scris şi implicit părţile nu au menţionat expres locul executării obligaţiei, devin incidente dispoziţiile art. 1494 alin. 1 lit. a) C.civ., potrivit cărora „obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plăţii”, domiciliul reclamantului fiind în oraşul Timişoara.

Atunci când legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate, revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C.proc.civ., iar reclamantul a înţeles să sesizeze iniţial Judecătoria Timişoara.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C.proc.civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea, Secţia mixtă fond, în considerarea argumentelor ce succed:

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, prima instanţă reţinând aplicabilitatea regulii generale, în vreme ce a doua instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1494 alin. (1) lit. a) C.civ., pentru a face astfel aplicabil cazul de competenţă alternativă reglementat de art. 113 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ..

Potrivit art. 107 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Nu întotdeauna însă, reclamantul este ţinut de respectarea regulii generale în materia competenţei teritoriale, art. 116 C.proc.civ. arătând că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Art. 113 alin. (1) C.proc.civ. reglementează cazuri de competenţă alternativă, între instanţa competentă potrivit regulii generale şi instanţele menţionate pentru fiecare din ipotezele reglementate, punctul 3 oferind reclamantului posibilitatea de a sesiza instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

În cazul de faţă, deşi natura cererii de chemare în judecată, respectiv o acţiune în rezoluţiunea contractelor de împrumut şi obligarea la restituirea sumelor împrumutate, se circumscrie ipotezei reglementate de art. 113 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., nu operează competenţa alternativă, nefiind întrunită cea de-a doua condiţie, având în vedere că părţile nu au prevăzut un loc pentru executarea obligaţiei.

Dispoziţiile art. 1494 alin. (1) lit. a) C.civ., care reprezintă norma de drept comun referitoare la locul plăţii, nu sunt de natură a antrena aplicarea art. 113 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., având în vedere că norma de drept procesual nu vizează în mod generic instanţa locului plăţii, ci se referă în mod expres la instanţa locului desemnat de părţi pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei. Astfel, interpretarea extensivă a art. 113 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., în sensul că norma ar viza instanţa locului plăţii şi că ar fi aplicabile dispoziţiile art. 1494 alin. (1) lit. a) C.civ., echivalează cu o adăugare nepermisă la textul de lege.

Drept urmare, în cauză este aplicabilă regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C.proc.civ., având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile de aplicare a art. 113 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., între părţi neexistând un înscris din care să rezulte locul pentru executarea, chiar şi în parte, a obligaţiei, pentru a putea reţine incidenţa cazului de competenţă alternativă, prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ.

Având în vedere circumstanţele expuse, Înalta Curte a stabilit că aparţine Judecătoriei Zimnicea, Secţia mixtă fond, competenţa de soluţionare a cererii deduse judecății.

Notă: În acelaşi sens, prin decizia nr. 1840 din 11 octombrie 2022, Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că „dispoziţiile art. 113 alin.(l) pct.3 din Cod procedură civilă nu sunt aplicabile decât în situaţia în care părţile au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligaţiei; în caz contrar, competenţa teritorială nu mai este alternativă, neputându-se stabili care este instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei. Astfel, competenţa de soluţionare în aceste cazuri se determină în temeiul art.107 C.proc.civ., conform căruia cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului”.

Prin urmare, reţinând că, în cauză, s-a solicitat restituirea unei sume de bani în baza unui pretins contract de împrumut încheiat verbal între părţi, fără a exista un înscris în care să fie prevăzut locul pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, pentru a fi incident cazul de competenţă alternativă prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cererii, în raport cu dispoziţiile art. 107 din acelaşi cod, în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se afla domiciliul pârâtului.