Delay challenge moot dismissed; costs denied after challenged order already issued before ruling.

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin încheierea din 21 noiembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 893 lit. a), art. 902 alin. (2) pct. 19 C. civ., cu privire la sintagma "(…) precum şi orice alte acţiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise", formulată de petenta A..

Contestaţia privind tergiversarea procesului

La 7 decembrie 2023, s-a înregistrat pe rolul instanţei contestaţia privind tergiversarea procesului, prin care petenta a arătat că încheierea nu a fost redactată şi comunicată. A învederat că a declarat recurs împotriva respectivei încheieri, care trebuie soluţionat de urgenţă.

În drept, a invocat art. 522 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Asupra excepţiei lipsei obiectului prezentei contestaţii la tergiversare, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente".

Conform art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenţie."

De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând atât culpa, cât şi atitudinea instanţei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces ori a terţilor care aveau obligaţii legale sau judiciare.

Textele de lege anterior amintite reglementează procedura contestaţiei privind tergiversarea procesului, care reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil. Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

Aşadar, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

Din analiza dispoziţiilor citate, rezultă că, în ipoteza admiterii contestaţiei privind tergiversarea procesului, completul de judecată dispune, prin încheiere, măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii, respectiv în cazurile reglementate de art. 522 C. proc. civ.

În prezenta cauză, pe calea contestaţiei la tergiversare, petenta solicită redactarea şi comunicarea încheierii din 21 noiembrie 2023, ipoteză care se încadrează în dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că încheierea din 21 noiembrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost redactată şi comunicată părţilor la 16 ianuarie 2024.

Astfel, întrucât obiectul cauzei nu mai subzistă la data soluţionării contestaţiei de faţă, hotărârea fiind comunicată contestatoarei, Înalta Curte urmează să respingă, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată în cauză.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de contestatoare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin contestaţia la tergiversare formulată, petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, însumă de 68,70 RON, ataşând dovezi în acest sens.

Înalta Curte reţine, în raport de dispoziţiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., că temeiul acordării cheltuielilor de judecată părţii care a câştigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenţii.

Or, respingerea contestaţiei la tergiversare nu demonstrează culpa procesuală şi nu reprezintă o "câştigare a procesului", în sensul textului menţionat, deoarece, aşa cum s-a arătat mai sus, contestaţia la tergiversare este un mijloc procedural particular destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil.

Pentru aceste considerente, va fi respinsă cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de A. în legătură cu Dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Respinge cererea formulată de petentă privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2024.

GGC - NN