Employment dismissal dispute: appeal against suspension order inadmissible as suspension order final.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (5-judge panel) dismissed as inadmissible the appeal filed by the appellant against the order of 15 November 2022, by which the Second Civil Section of the High Court had suspended the appeal proceedings under Article 411(1)(2) of the Civil Procedure Code. The dispute arose from a labor or administrative contestation against a dismissal decision, where lower courts had suspended the proceedings. The decisive legal basis was Article 414(1) of the Civil Procedure Code, which provides that suspension orders issued by the High Court are final, and Article 483, which limits appeals to instances expressly provided by law; therefore, no further appeal lies against such a final order. The ruling is final and definitive.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 414 alin. (1) C. proc. civ, Articolul 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Employment dismissal dispute: appeal against suspension order inadmissible as suspension order final: The dispute arose from a labor or administrative contestation against a dismissal decision, where lower courts had suspended the proceedings. The decisive legal basis was Article 414(1) of the Civil Procedure Code, which provides that suspension orders issued by the High Court are final, and Article 483, which limits appeals to instances expressly provided by law; therefore, no further appeal lies against such a final order. The ruling is final and definitive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Sentinţa nr. 600 din 17 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de A. împotriva Deciziei nr. 18322 din 28 august 2020.
Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea a formulat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti.
Prin încheierea din 26 octombrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti a suspendat judecata apelului declarat de contestatoare împotriva Sentinţei nr. 600 din 17 februarie 2021 a Tribunalului Prahova, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
Împotriva încheierii de suspendare din 26 octombrie 2021, contestatoarea a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Încheierea recurată
Prin încheierea din 15 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost suspendată judecata recursului declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva încheierii din 26 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Recursul
Împotriva acestei ultime încheieri, contestatoare A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ. "Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
Articolul 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că încheierile de suspendare pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt hotărâri judecătoreşti definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi faţă de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, în temeiul textelor legale anterior citate, se constată că încheierea recurată nu mai este supusă căii de atac recursului, sens în care, în raport de art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Completul de 5 judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2024.
GGC - NN