Eligibility of National Sports Federation for State Funding: Validity of Officer Elections and Requirement of Prior Ministerial Approval for Statutory Modifications

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.10.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Federaţia Română de Tenis a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului: I. anularea în parte a Raportului privind îndeplinirea condiţiilor de finanţare ale federaţiilor sportive naţionale şi a Anexei acestuia, publicate pe site-ul Ministerul Tineretului şi Sportului la data de 09.02.2018, cu privire la neeligibilitatea Federaţiei Române de Tenis de a beneficia de finanţare pentru anul 2018; II. anularea tuturor actelor administrative emise de Ministerul Tineretului şi Sportului în temeiul Raportului cu privire la neeligibilitatea Federaţiei Române de Tenis de a beneficia de finanţare pentru anul 2018; III. obligarea autorităţii publice la emiterea unui nou raport privind îndeplinirea condiţiilor de finanţare ale federaţiilor sportive naţionale.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 1267 din 02 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal a domnului A. pentru Federaţia Română de Tenis şi a anulat cererea formulată în contencios administrativ, de reclamanta Federaţia Română de Tenis, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Împotriva sentinţei civile nr. 1267 din 02 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Federaţia Română de Tenis prin care a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Prin decizia nr. 2979 din data de 30 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a admis recursul declarat de reclamanta Federaţia Română de Tenis împotriva sentinţei civile nr. 1267 din data de 2 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; s-a casat în tot sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.

În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că prima instanţă în mod greşit a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care prin Hotărârea Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis din data de 17.11.2017, domnul A. a fost ales în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis.

Astfel, instanţa de recurs a constatat că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că hotărârea Adunării generale de alegeri a Federaţiei Române de Tenis din data de 17.11.2017, prin care domnul A. a fost ales în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis, are ca obiect modificarea actului constitutiv şi a statutului Federaţiei Române de Tenis şi produce efecte doar de la data înscrierii acesteia în Registrul Federaţiilor de la Tribunalul Bucureşti, câtă vreme prin cererea necontencioasă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, Federaţia Română de Tenis nu a solicitat modificarea actului constitutiv ori a statutului, ci înscrierea menţiunilor privitoare la noua componenţă nominală a organelor de conducere, control şi administrare alese în cadrul Adunării Generale a FRT din 17.11.2017.

După casarea cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x.

În rejudecare, B. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului, învederând, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. 466/13.03.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, definitivă prin decizia nr. 232/10.03.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa, printre altele, a dispus anularea hotărârii Adunării generale de alegeri a Federaţiei Române de Tenis din data de 17.11.2017, prin care domnul A. a fost ales în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis, această anulare invalidând cu efect retroactiv calitatea domnului A. de Preşedinte al Federaţiei Române de Tenis.

Instanţa de fond, în rejudecare, a încuviinţat cererea de intervenţie accesorie formulată de B. în interesul pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului.

3. Hotărârea instanţei de fond atacată cu recurs în prezentul dosar

Prin sentinţa nr. 381 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta Federaţia Română de Tenis, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului şi intervenienta accesorie B.

A dispus anularea în parte a Raportului privind îndeplinirea condiţiilor de finanţare ale federaţiilor sportive naţionale şi a Anexei acestuia, publicate pe site-ul Ministerul Tineretului şi Sportului la data de 09.02.2018, cu privire la neeligibilitatea Federaţiei Române de Tenis de a beneficia de finanţare pentru anul 2018;

A dispus obligarea pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului la emiterea unui nou raport privind îndeplinirea condiţiilor de finanţare ale federaţiilor sportive naţionale, ţinând cont de considerentele hotărârii pronunţate în prezenta cauză;

A respins, în rest cererea, ca neîntemeiată;

A respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta accesorie Asociaţia Clubul Sportiv "B." în interesul pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Împotriva sentinţei nr. 381 din 20 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată şi netemeinică.

În motivarea recursului arată că prin Raportul din data de 30.01.2018 şi a Anexei la acest raport, a constatat că cererea de finanţare formulată de Federaţia Română de Tenis este neeligibilă, nefiind îndeplinite condiţiile de finanţare prevăzute de lit. d), h) şi m) din Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului, în anul 2018, conform anexei B, aprobată prin Ordinul Ministerului Tineretului şi Sportului MT nr. 14/2018 din 11 ianuarie 2018, potrivit cărora: d) să nu se afle în situaţia de nerespectare a dispoziţiilor statutului, a actului constitutiv, a regulamentelor proprii sau a reglementărilor legale în vigoare; h) să nu furnizeze informaţii false în cererea de finanţare sau în documentele care însoţesc cererea de finanţare; m) să depună o declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte ultimele modificări aduse statutelor, actelor constitutive, respectiv organelor de conducere, efectuate cu avizul expres al Ministerului Tineretului şi Sportului, în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, în raport cu decizia civilă nr. 233/2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, între C., pârâta Federaţia Română de Tenis şi intervenientul-accesoriu B., având ca obiect obligaţie de a face - anulare act - Hotărârea Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis din 02.11.2017 şi 17.11.2017.

Apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. privind prezumţia legală de lucru judecat, ce nu presupune tripla identitate, fiind suficient ca în judecata ulterioară sa fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior.

Învederează că anterior pronunţării deciziei nr. 2979/30.06.2020 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, la data de 10.03.2020 a fost pronunţată decizia nr. 233/2020 de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, hotărâre definitivă, prin care au fost menţinute, în parte, considerentele sentinţei nr. 466/13.03.2019 şi încheierile din 16.10.2018 şi 19.11.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, aspect care nu a fost adus la cunoştinţa instanţei de recurs de către intimata-reclamantă, Federaţia Română de Tenis.

În acest sens, arată că s-au reţinut cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 233/2020, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, următoarele: că prin decizia civilă definitivă nr. 1408/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi sentinţa civilă nr. 730/2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, definitivă prin decizia nr. 367/A/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a decis că atât alegerea unor noi persoane în organele de conducere ale federaţiei, cât şi afilierea unor noi membri reprezintă modificări ale actelor constitutive ale societăţii.

Or, hotărârile AG contestate au ca obiect inclusiv afilierea unor noi membri şi alegerea unor noi persoane în cadrul organelor de conducere ale acestei structuri asociative.

Prin decizia de mai sus s-a făcut trimitere la dosarul nr. x/2016, prin care a fost respinsă prin hotărâre definitivă cererea petentei Federaţia Română de Tenis de a se lua act de modificările aduse componenţei organelor de conducere ale acesteia, conform Hotărârii Adunării Generale din data de 14.06.2016, reţinându-se lipsa avizului Ministerului Tineretului şi Sportului, cerinţă impusă de prevederile art. 36 alin. (4) din Legea nr. 36/2000.

Astfel, arată că, fiind vorba de mai multe hotărâri care au stabilit în sarcina intimatei-reclamante obţinerea avizului expres, prevăzut de dispoziţiile art. 36 alin. (4) din Legea nr. 69/2000, apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7, coroborat cu art. 432 alin. (2) din C. proc. civ., referitor la respingerea cererii intimatei-reclamante cu privire la neîndeplinirea de către aceasta a condiţiei prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. m) din Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului, în anul 2018, aprobată prin Ordinul Ministerului Tineretului şi Sportului nr. 14/2018 din 11 ianuarie 2018.

O altă critică, subsumată aceluiaşi motiv de casare, constă în aceea că hotărârea a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, în raport de sentinţa nr. 466/2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 233/2020 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2018, prin care s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat, faptul că la Adunarea Generală din data de 17.11.2017, preşedintele şi consiliul director au fost votaţi cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000.

Prin senţinţa respectivă s-a reţinut cu putere de lucru judecat în contra Federaţiei Române de Tenis, că, în ceea ce priveşte însă numărul real al persoanelor cu drept de vot la şedinţa din 17.11.2017, prin sentinţa nr. 730/17.05.2017, definitivă prin respingerea apelului ca tardiv formulat, prin decizia 367A/2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-a stabilit că, pentru a produce efecte juridice, modificarea numărului de membri ai FRT este necesar a fi înregistrată în Registrul Special al Federaţiilor, aflat la Tribunalul Bucureşti, în urma validării de către o instanţă a modificării componenţei Federaţiei.

Consideră că şi această hotărâre are putere de lucru judecat în contra FRT, care a fost parte în acel dosar, chiar dacă era un alt reclamant şi alt obiect, respectiv o altă hotărâre AG, fiind opozabilă terţilor şi obligatorie inclusiv pentru prezenta instanţă.

Prin urmare, în condiţiile în care nici în acest dosar FRT nu a făcut dovada, dar nici nu a contestat faptul că nu a procedat între timp la înregistrarea în Registru a tuturor celor care s-au afiliat la FRT de-a lungul timpului, consideră că la şedinţa din 17.11.2017 nu puteau participa cu drept de vot nici cei 362 de membri iniţial consideraţi a fi membri cu drept de vot, nici cei 254 consideraţi pur şi simplu direct în 17.11.2017 ca membri cu drept de vot, ci numai cei are erau înregistraţi la data de 17.11.2017 în Registrul special al Federaţiilor.

Astfel, consideră că la data ţinerii şedinţei din 17.11.2017, FRT avea obligaţia să respecte considerentele acestei sentinţe şi să permită participarea la vot numai a celor înregistraţi sau să fi făcut demersuri până în 17.11.2017 pentru înregistrarea legală a tuturor celor afiliaţi.

Susţine că Hotărârea Adunării Generale din data de 17.11.2017, a fost adoptată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat statuată în dosarul nr. x/2016, sens în care alegerea preşedintelui Federaţiei Române de Tenis putea fi făcută doar de cei 53 de membri înscrişi în Registrul federaţiilor de la Tribunal Bucureşti, conform art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, coroborat cu dispoziţiile at. 4 alin. (1) lit. d) din Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului, în anul 2018, aprobată prin Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 14/2018.

O altă critică priveşte cele reţinute de către instanţa de fond în sensul că reprezentanţii Federaţiei Române de Tenis au declarat pe proprie răspundere că au membri afiliaţi, fără să fi precizat, în concret, vreun număr al acestora, prin raportare la alin. (1) lit. k) şi n) din Metodologie, aspect interpretat de Comisei ca fiind o informaţie falsă, recurentul-pârât susţinând că intră sub incidenţa concluziilor reţinute prin decizia civilă nr. 233/2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, prin care s-a reţinut imposibilitatea stabilirii numărului de membri afiliaţi ai Federaţiei Române de Tenis privind calcularea cvorumului necesar pentru adoptarea hotărârilor în acord cu Statutul federaţiei.

Critică argumentul instanţei de fond conform căruia nu rezultă nici că reclamanta ar fi fost convocată pentru adunarea generală din 17.11.2017, omisiune soldată cu lipsa acesteia de la acea şedinţă şi nici că noua convocare ar fi vizat pe toţi cei 363 membri (în raport de care s-a stabilit chiar de către apelantă, în ultimul convocator, aferent şedinţei din 02.11.2017, cvorumul de 242 membri), în condiţiile în care listele de la dosar pentru convocarea şedinţei din 17.11.2017, vizau doar 160 membri.

Precizează că s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat imposibilitatea stabilirii unui cvorum real al membrilor afiliaţi ai Federaţiei Române de Tenis, la data depunerii cererii de finanţare din 2018, motiv pentru care solicită admiterea acestui motiv de casare.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critică hotărârea instanţei de fond, prin care s-a reţinut că pentru adoptarea valabila a hotărârii Adunării generale de alegeri a Federaţiei Române de Tenis din data de 17.11.2017, reclamanta nu avea obligaţia de a solicita, anterior adoptării acesteia, avizul expres al Ministerului Tineretului şi Sportului, prevăzut de art. 36 alin. (4) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 din 28 aprilie 2000, întrucât hotărârea menţionată, privind alegerea noilor membri ai consiliului director al Federaţiei Române de Tenis şi cu privire la alegerea domnului A. în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis nu reprezintă o modificare a actului constitutiv şi a statutului Federaţiei Române de Tenis, în accepţiunea prevederilor art. 6 alin. (2) lit. g) din O.G. nr. 26/2000.

Critică acest argument, întrucât modificarea actelor constitutive este reglementată de dispoziţiile art. 35 alin. (2), coroborate cu art. 33 şi art. 8-12 din O.G. nr. 26/2000.

În opinia recurentului, art. 6 alin. (2) lit. g) din O.G. nr. 26/2000 enumeră elementele obligatorii ale unui act constitutiv la înfiinţarea unei asociaţii, inclusiv cu privire la "componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei".

De asemenea, invocă art. 20 din O.G. nr. 26/2000, ce stabileşte organele asociaţiei şi art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 privind modalitatea de atacare în justiţie a hotărârilor adunării generale.

Consideră că, reţinând considerentul instanţei de fond, potrivit căruia alegerea domnului A. în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis nu reprezintă o modificare a actului constitutiv şi a statutului Federaţiei Române de Tenis, în accepţiunea prevederilor art. 6 alin. (2) lit. g) din O.G. nr. 26/2000, concluzionează că nici hotărârea Adunării generale nu reprezintă o modificare a Actului constitutiv al asociaţiei, nici cu privire la componenţa adunării generale, nici cu privire la componenţa consiliului director, respectiv a cenzorului sau a comisiei de cenzori, iar hotărârile adunării generale nu ar mai putea fi atacate în instanţă, în acord cu art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000, întrucât nu ar reprezenta o modificare Actului constitutiv.

Mai mult, art. 21 alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 26/2000 statuează că Adunarea generală formată din totalitatea asociaţiilor poate stabili competenţa legală a adunării generale cu privire la "c) alegerea şi revocarea membrilor consiliului director", distinct de lit. f), ce se referă la "modificarea actului constitutiv şi a statutului", deoarece desemnarea organului administrativ poate fi deopotrivă o alegere sau o revocare, pe de o parte, distinctă de modificarea componenţei adunării generale, iar pe de altă parte, reprezintă în esenţă, modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze competenţele adunării generale referitoare la modificarea în timp a "componenţei nominale a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei"

Susţine că în acest sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 892/2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, statuând că "Hotărârea adunării generale sau, în cazul modificării sediului, hotărârea consiliului director, atestă voinţa liber exprimată a organelor reprezentative ale asociaţiei şi constituie temeiul în care va fi operată modificarea survenită în actul constitutiv sau statut", reţinând că hotărârea adoptată de adunarea generală a unei asociaţii reprezintă un temei pentru modificarea oricăror elemente care constituie actului constitutiv al acesteia.

Într-o altă critică, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., priveşte respingerea cererii de finanţare pentru anul 2018, ca neeligibilă, pentru motivul că aceasta nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. c) din Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale (să nu se afle într-un litigiu în contradictoriu cu Ministerul Tineretului şi Sportului, atât la momentul depunerii cererii de finanţare, cât şi pe parcursul derulării contractului de finanţare").

Referitor la acest aspect, arată că, întrucât prin declaraţia pe proprie răspundere, Federaţia Română de Tenis a susţinut în mod fals că nu are litigii cu Ministerul Tineretului şi Sportului, solicită instanţei de recurs să constate că aceasta a devenit lipsită de obiect, motivat de faptul că prin Pct. 1 al articolului unic din Ordinul Ministrului Tineretului şi Sportului nr. 201/09.03.2018 pentru modificarea Metodologiei privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului, în anul 2018, aprobată prin Ordinul Ministrului Tineretului şi Sportului nr. 14/2018, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 235 din 16 martie 2018 se prevede că "La articolul 4 alin. (1), lit. c) se abrogă."

De asemenea, prin Raportul nr. x/30.01.2018, emis de Ministerul Tineretului şi Sportului, s-a reţinut neîndeplinirea de către Federaţia Română de Tenis a condiţiei prevăzute la art. 4 alin, (1) lit. d) din Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale, care prevede că "d) să nu se afle în situaţia de nerespectare a dispoziţiilor statutului, actului constitutiv, a regulamentelor proprii sau a reglementărilor legate în vigoare", coroborat cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 care prevede că Adunarea generală este organul de conducere, alcătuit din totalitatea asociaţilor.

Astfel, invocă lipsa de obiect cu privire la acest aspect reţinut de instanţa de fond.

Într-o altă critică, referitoare la argumentul instanţei de fond, conform căruia cererea de finanţare a fost respinsă ca neeligibilă şi pentru motivul că aceasta nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. h), ce interzice furnizarea unor informaţii false în cererea de finanţare sau în documentele care însoţesc cererea de finanţare, arată că s-a reţinut că declaraţia pe proprie răspundere a reprezentatului Ministerului Tineretului şi Sportului nu respectă această condiţie şi că declaraţia este semnată pentru preşedinte de o altă persoană. Tot cu privire la această condiţie, s-a reţinut că reprezentanţii Federaţiei Române de Tenis au declarat pe proprie răspundere că au membri afiliaţi, fără să precizeze, în concret, numărul membrilor afiliaţi, prin raportare la alin. (1) lit. k) şi n) din Metodologie, aspect interpretat de Comisei ca fiind o informaţie falsă.

Critică faptul că instanţa de fond a reţinut că argumentele formulate de Ministerul Tineretului şi Sportului nu sunt de natură să justifice respingerea cererii de finanţare a reclamantei pentru anul 2018.

De asemenea, critică motivarea instanţei de fond pentru reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 2009 din noul C. civ., instanţa concluzionând că, în exercitarea atribuţiilor de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis, reprezentantul legal al acesteia poate să însărcineze o altă persoană să încheie un act juridic în numele şi pe seama acesteia, fără ca această împrejurarea să aibă ca semnificaţie juridică caracterul fals al unor astfel de menţiuni, în condiţiile în care mandatul acordat în cauză nu a fost contestat de către niciuna dintre părţi, iar obiectul mandatului a fost adus la îndeplinire prin depunerea declaraţiei.

Astfel, arată că în ipoteza unui contract de mandat încheiat între Preşedintele Federaţiei Române de Tenis şi un vicepreşedinte al acesteia, Ministerul Tineretului şi Sportului era un terţ şi era necesar să fie făcută proba cu un înscris (procură), conform art. 2012 alin. (2) din noul C. civ., or, declaraţia pe proprie răspundere, depusă de Federaţia Română de Tenis, nu a fost însoţită de procură.

În acest sens, arată că art. 35 alin. (3) din Statutul Federaţiei Române de Tenis prevede că:

"Preşedintele poate propune spre aprobare Comitetului Director mandatarea scrisă cu unele din prerogativele şi atribuţiile sale unuia dintre Vicepreşedinţi, în conformitate cu art. 24 din prezentul Statut."

Astfel, consideră că era necesar ca în situaţia în care pentru preşedinte semna un vicepreşedinte, să fie transmisă şi procura, prin care acesta din urmă era abilitat să semneze pentru preşedinte

Un alt argument din cererea de recurs vizează faptul că instanţa de fond a reţinut că nemenţionarea exactă a numărului de membri afiliaţi ai Federaţiei Române de Tenis nu se încadrează în categoria informaţiilor false reglementate de art. 4 alin. (1) lit. h) din Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale, motivat de faptul că prin hotărâri judecătoreşti definitive s-a reţinut că numărul membrilor afiliaţi ai Federaţiei Române de Tenis nu poate fi stabilit cu exactitate.

Pe de altă parte, susţine că şi-a întemeiat în mod legitim concluzia pe încălcarea dispoziţiilor art. art. 4 alin. (1) lit. k) şi n) din Metodologie din 2018, care prevăd următoarele: "k) să depună raportul de activitate pe anul 2017, care va cuprinde, cel puţin, următoarele elemente:

- modul de îndeplinire a obiectivelor şi de realizare a obligaţiilor asumate în contractul de finanţare încheiat cu Ministerul Tineretului şi Sportului;

- numărul de membri afiliaţi la data depunerii cererii;

- numărul de sportivi legitimaţi înregistraţi în Registrul Naţional al Sportivilor administrat de Institutul Naţional de Cercetare pentru Sport;

- date referitoare la activitatea sportivă (campionate naţionale organizate, numărul de cluburi participante la fiecare campionat, cursuri de perfecţionare pentru antrenori, etc);

- modificări survenite la statutele şi regulamentele organismelor internaţionale la care federaţia este afiliată; (...)

n) să aibă un număr de cel puţin 15 de membri afiliaţi, la data depunerii cererii de finanţare".

Solicită instanţei de recurs să cenzureze motivarea instanţei de fond cu privire la declararea în cuprinsul declaraţiei pe proprie răspundere a Federaţiei Române de Tenis, a faptului că are membrii afiliaţi, fără să completeze, fie cu numărul minim de 15 membri afiliaţi, fie să precizeze un număr din cele reţinute în timp prin hotărâri definitive de către instanţele de judecată.

Consideră că, în mod temeinic, a cenzurat declaraţia pe proprie răspundere prin raportare la art. 326 din C. pen.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi recurenta-intervenientă Asociaţia Clubul Sportiv "B.", solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, să se dispună anularea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că pârâtul MTS a acţionat cu exces de putere, interpretând în cadrul Raportului MTS privind îndeplinirea condiţiilor de finanţare a FRT din 30.01.2018, că a fost încălcat art. 4 lit. m) din Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către MTS în anul 2018, respectiv să depună o declaraţie din care să rezulte că ultimele modificări aduse statutelor şi actelor constitutive ori organelor de conducere au fost efectuate cu avizul expres al MTS.

Referitor la acest aspect, susţine că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că, prin raportare la conţinutul hotărârii AGA a FRT din 17.11.2017, care nu are ca obiect modificarea actului constitutiv şi a statutului FRT, în accepţiunea prevederilor art. 6 alin. (2) lit. g) din O.G. nr. 26/2000, nu sunt aplicabile prevederile art. 36 alin. (4) din Legea nr. 69/2000, potrivit căreia modificarea statutelor şi a actelor constituive ale Federaţiilor Sportive Naţionale este supusă procedurilor prevăzute de lege, după ce s-a obţinut avizul expres al MTS.

Susţine că instanţa de fond nu a ţinut seama şi nu s-a pronunţat asupra actelor doveditoare depuse de recurenta-intervenientă la dosar odată cu cererea de intervenţie, respectiv actul adiţional la actul constitutiv al FRT, emis de FRT în urma Hotărârii AGA din 17.11.2017 şi autentificat de notarul public prin încheierea nr. 6121 din 17.11.2017; instanţa nu a avut în vedere nici Adresa MTS nr. 789 din 11.02.2019, prin care, sub semnătura Ministrului MTS, se dovedeşte că reclamanta FRT a emis actul adiţional la actul constitutiv al FRT, a hotărât modificarea actelor constitutive, 1-a autentificat, 1-a depus şi înregistrat la MTS în vederea avizării, conform art. 36 alin. (4) din Legea 69/2000 şi a depus cerere de aviz la MTS.

Instanţa de fond s-a pronunţat şi a motivat sentinţa atacată cu recurs în prezenta cauza, ţinând seama doar de unele aspecte ale deciziei de casare, nr. 2979/30.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu încălcarea prevederilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, prin decizia de casare s-a statuat că lipsa înregistrării menţiunilor cu privire la noua componenţă a organelor de conducere nu atrage sancţiunea lipsei personalităţii juridice a FRT, iar hotărârea AGA a FRT din 17.11.2017, privitoare la alegerea componenţei consiliului director, produce efecte chiar dacă nu s-au operat aceste menţiuni în Registrul federaţiilor, în lipsa unei hotărâri privind anularea hotărârii AGA la cererea vreunei părţi interesate.

Susţine că, în rejudecare, instanţa de fond nu a ţinut seama de hotărârea de casare, care a statuat că hotărârea AGA a FRT produce efecte juridice doar în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să anuleze definitiv acea hotărâre AGA şi că atunci când există o hotărâre judecătorească definitivă prin care să fie anulată Hotărârea AGA, atunci acea hotărâre AGA nu produce efecte juridice.

Or, instanţa de fond nu a ţinut seama de ultima parte a paragrafului mai sus menţionat, respectiv că, în cazul existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive de anulare a Hotărârii AGA a FRT, acea hotărâre nu produce efecte juridice, fiind nulă de drept.

Precizează că instanţa de recurs nu a făcut nicio referire la faptul că ar exista sau nu o hotărâre judecătorească de anulare a Hotărârii AGA şi nici nu a fost investită să se pronunţe asupra acestui aspect, atâta timp cât nicio parte nu a făcut trimitere la o astfel de hotărâre.

Susţine că instanţa de fond în mod eronat a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al domnului A., invocată de recurenta-intervenientă pentru alte motive decât cele invocate de pârâtul MTS în primă instanţă, înainte de casarea cu trimitere, deşi instanţa de fond era chemată să se pronunţe asupra unor aspecte de drept invocate pentru prima dată de recurenta-intervenientă; că instanţa de fond era chemată să se pronunţe asupra unor probleme de drept dezlegate deja de instanţa de recurs, respectiv faptul că în cazul în care exista o hotărâre judecătorească definitivă de anulare a Hotărârii AGA a FRT din 17.11.2017, atunci acea hotărâre nu produce efecte juridice; că pe fondul cauzei, instanţa de fond nu a ţinut seama de dezlegările date prin decizia de casare, statuând în continuare că pârâtul MTS, cu exces de putere, a considerat ca FRT nu este eligibilă la finanţare, pentru neîndeplinirea condiţiilor art. 4 lit. d) din Metodologia de finanţare a federaţiilor sportive naţionale, respectiv să nu se afle în situaţia de nerespectare a dispoziţiilor statutului, actului constitutiv, a regulamentelor proprii sau a reglementărilor legale în vigoare.

Consideră că prin sentinţa Curţii de Apel Bucureşti nr. 232 din 10.03.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, s-a statuat cu putere de lucru judecat, că la momentul emiterii raportului MTS din 30.01.2018, FRT încălca prevederile art. 4 lit. d) din Metodologia de finanţare a federaţiilor sportive naţionale.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă Federaţia Română de Tenis a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.

În esenţă, susţine că recurentul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului a invocat autoritatea de lucru judecat în raport cu o hotărâre în care nu a fost parte; că în cauză nu este îndeplinită condiţia prohibitivă prevăzută de art. 4 alin. (4) lit. m) din Metodologia proprie Ministerului Tineretului şi Sportului, pentru a justifica refuzul finanţării.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 17 noiembrie 2022, după admiterea declaraţiilor de abţinere ale membrilor completului de judecată iniţial învestit şi repartizarea aleatorie a cauzei Completului 10, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 25 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamanta Federaţia Română de Tenis a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului: I. anularea în parte a Raportului privind îndeplinirea condiţiilor de finanţare ale federaţiilor sportive naţionale şi a Anexei acestuia, publicate pe site-ul Ministerul Tineretului şi Sportului la data de 09.02.2018, cu privire la neeligibilitatea Federaţiei Române de Tenis de a beneficia de finanţare pentru anul 2018; II. anularea tuturor actelor administrative emise de Ministerul Tineretului şi Sportului în temeiul Raportului cu privire la neeligibilitatea Federaţiei Române de Tenis de a beneficia de finanţare pentru anul 2018; III. obligarea autorităţii publice la emiterea unui nou raport privind îndeplinirea condiţiilor de finanţare ale federaţiilor sportive naţionale.

În primul ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 1267 din 02 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal a domnului A. pentru Federaţia Română de Tenis şi a anulat cererea formulată în contencios administrativ, de reclamanta Federaţia Română de Tenis, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Împotriva sentinţei de mai sus a declarat recurs reclamanta Federaţia Română de Tenis, iar prin decizia nr. 2979 din data de 30 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a admis recursul declarat de reclamanta Federaţia Română de Tenis împotriva sentinţei civile nr. 1267 din data de 2 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; s-a casat în tot sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, instanţa de recurs reţinând că prima instanţă în mod greşit a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentat, în condiţiile în care prin Hotărârea Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis din data de 17.11.2017, domnul A. a fost ales în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis.

S-a mai reţinut prin decizia de casare că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că hotărârea Adunării generale de alegeri a Federaţiei Române de Tenis din data de 17.11.2017, prin care domnul A. a fost ales în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis, are ca obiect modificarea actului constitutiv şi a statutului Federaţiei Române de Tenis şi produce efecte doar de la data înscrierii acesteia în Registrul Federaţiilor de la Tribunalul Bucureşti, câtă vreme prin cererea necontencioasă ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, Federaţia Română de Tenis nu a solicitat modificarea actului constitutiv ori a statutului, ci înscrierea menţiunilor privitoare la noua componenţă nominală a organelor de conducere, control şi administrare alese în cadrul Adunării Generale a FRT din 17.11.2017.

După casarea cu trimitere spre rejudecare, în faţa instanţei de fond, B. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului, cererea de intervenţie fiind încuviinţată în principiu în şedinţa publică din 20 octombrie 2020.

Prin sentinţa recurată în prezenta cauză, nr. 381 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta Federaţia Română de Tenis, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului şi intervenienta accesorie B. a anulat în parte a Raportul privind îndeplinirea condiţiilor de finanţare ale federaţiilor sportive naţionale şi a Anexei acestuia, publicate pe site-ul Ministerul Tineretului şi Sportului la data de 09.02.2018, cu privire la neeligibilitatea Federaţiei Române de Tenis de a beneficia de finanţare pentru anul 2018; a obligat pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului la emiterea unui nou raport privind îndeplinirea condiţiilor de finanţare ale federaţiilor sportive naţionale, ţinând cont de considerentele hotărârii pronunţate în prezenta cauză; a respins, în rest cererea, ca neîntemeiată; a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta accesorie Asociaţia Clubul Sportiv "B." în interesul pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului.

Împotriva sentinţei de mai sus au formulat cereri de recurs recurentul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului şi recurenta-intervenientă accesorie Asociaţia Clubul Sportiv "B.".

6.1. În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului, Înalta Curte constată că acesta a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.

Sub un prim aspect, subsumat acestui motiv de casare, recurentul-pârât susţine că hotărârea recurată încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 730/2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, definitivă prin decizia nr. 367/A/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi Deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 233/2020, prin care s-a reţinut că alegerea unor noi persoane în organele de conducere ale federaţiei, cât şi afilierea unor noi membri reprezintă modificări ale actelor constitutive ale societăţii.

De asemenea, a fost invocată presupusa încălcare de către instanţa de fond a autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 466 din 13.03.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 232 din 10 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin care s-a reţinut că la Adunarea Generală din data de 17.11.2017, preşedintele şi consiliul director au fost votaţi cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000.

Înalta Curte constată că în rejudecare, prima instanţă a respectat dispoziţiile deciziei de casare, conform art. 501 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., în condiţiile în care în cauza de faţă, prin decizia de casare nr. 2979/30.06.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a reţinut că, în raport cu prevederile textelor legale enunţate mai sus, prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor din 17.11.2017 s-a hotârât cu privire la alegerea noilor membri ai consiliului director al Federaţiei Române de Tenis, iar această procedură nu reprezintă o modificare de substanţă a Actului Constitutiv şi a Statului Federaţiei Române de Tenis, ci o procedură privitoare la alegerea organelor de conducere, ce trebuie să respecte în mod formal o procedură de publicitate prin înscrierea hotărârii luate cu privire la acest aspect în Registrul Federaţiilor ţinut pe lângă Tribunalul din circumscripţia în care îşi are sediul această federaţie.

Prin aceeaşi decizie de casare s-a mai reţinut că prevederile art. 6 alin. (2) lit. g) al O.G. nr. 26/2000 privesc doar componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei, iar ulterior alegerea altor membri în funcţiile de conducere, administrare şi control nu reprezintă o modificare a Actului Constitutiv, în fapt în Registrul Federaţiilor nefiind necesară depunerea unui Act Constitutiv actualizat, ci doar a Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor pentru a se lua act de noua componenţă, motiv pentru care Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor din 17.11.2017, privitoare la alegerea componenţei consiliului director produce efecte chiar dacă nu s-au operat aceste menţiuni în Registrul Federaţiilor.

Înalta Curte constată că prima instanţă în mod corect s-a raportat la circumstanţele concrete ale cauzei şi a stabilit incidenţa în cauză a prevederilor art. 501 alin. (1) din C. proc. civ., analizând cauza în limitele stabilite prin decizia de casare cu privire la alegerea noilor membri ai consiliului director al Federaţiei Române de Tenis şi cu privire la alegerea domnului A. în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis, ce nu reprezintă o modificare a actului constitutiv şi a statutului Federaţiei Române de Tenis, în accepţiunea prevederilor art. 6 alin. (2) lit. g) al O.G. nr. 26/2000.

Din această perspectivă, recursul este nefondat, în condiţiile în care recurentul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului critică, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., aspecte ce au fost reţinute de către instanţa de fond din al doilea ciclu procesual în considerarea deciziei de casare, în condiţiile în care acestea au dobândit caracter definitiv şi nu mai pot fi antamate la acest moment.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea în parte a Raportului privind îndeplinirea condiţiilor de finanţare ale federaţiilor sportive naţionale şi a Anexei acestuia, publicate pe site-ul Ministerul Tineretului şi Sportului la data de 09.02.2018, anularea tuturor actelor administrative emise de Ministerul Tineretului şi Sportului în temeiul Raportului cu privire la neeligibilitatea Federaţiei Române de Tenis de a beneficia de finanţare pentru anul 2018 şi obligarea autorităţii publice la emiterea unui nou raport.

Or, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. vizează nelegalitatea Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor din 17.11.2017, prin care s-a hotârât cu privire la alegerea noilor membri ai consiliului director al Federaţiei Române de Tenis, hotărâre ce nu face obiectul analizei în dosarul de faţă, în condiţiile în care nu s-a solicitat anularea acesteia.

Pentru aceleaşi motive nu poate fi reţinută nici încălcarea de către Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor din 17.11.2017 a autorităţii de lucru judecat statuate în dosarul nr. x/2016, în ceea ce priveşte membrii federaţiei care puteau participa la alegerea preşedintelui acesteia.

Cu alte cuvinte, în cauză se solicită a se reţine cu autoritate de lucru judecat, aspecte ce nu fac obiectul analizei în cauza de faţă ori care nu mai pot fi analizate la acest moment, fiind dezlegate definitiv prin decizia de casare.

Dincolo de acest aspect, în cauză se impune a se reţine şi faptul că ne aflăm într-un recurs formulat în al doilea ciclu procesual, în care judecata este limitată la aspectele ce nu au fost dezlegate cu caracter definitiv în primul ciclu procesual.

Prin urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. este nefondat.

Tot nefondat se constată a fi şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În speţă, Federaţia Română de Tenis a depus la data de 23.01.2018 cererea de finanţare înregistrată la Ministerul Tineretului şi Sportului sub nr. x/23.01.2018, însoţită de documentele aferente, conform art. 4 alin. (1) lit. o) din Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului în anul 2018, aprobată prin Ordinul MTS nr. 14/11.01.2018.

Potrivit Raportului Ministerului Tineretului şi Sportului referitor la îndeplinirea condiţiilor de finanţare din data de 30.01.2018 şi a Anexei la acest raport, cererea de finanţare formulată de Federaţia Română de Tenis a fost declarată ca fiind neeligibilă, pe motiv că nu îndeplineşte condiţiile de finanţare prevăzute de lit. d), h) şi m) din Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale pentru anul 2018, conform anexei B, aprobată prin Ordinul MTS nr. 14/2018 din 11 ianuarie 2018, potrivit cărora:

"c) să nu se afle într-un litigiu în contradictoriu cu Ministerul Tineretului şi Sportului, atât la momentul depunerii cererii de finanţare, cât şi pe parcursul derulării contractului de finanţare; (")

h) să nu furnizeze informaţii false în cererea de finanţare sau în documentele care însoţesc cererea de finanţare; (...)

m) să depună o declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte cu ultimele modificări aduse statutelor, actelor constitutive, respectiv organelor de conducere au fost efectuate cu avizul expres al Ministerului Tineretului şi Sportului, în condiţiile legii".

Prin adresa înregistrată la Ministerul Tineretului şi Sportului sub nr. x/15.03.2018, reclamanta a solicitat revocarea actului administrativ prin care cererea de finanţare pentru anul 2018 depusă de Federaţia Română de Tenis a fost declarată ca neeligibilă, iar prin adresa nr. x/19.04.2018, Ministerul Tineretului şi Sportului a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de revocare a actului atacat.

Într-o primă critică, subsumată acestui motiv de casare, recurentul-pârât susţine că prima instanţă a reţinut în mod greşit că, pentru adoptarea valabilă a hotărârii Adunării generale a Federaţiei Române de Tenis din data de 17.11.2017, reclamanta nu avea obligaţia de a solicita, anterior adoptării acesteia, avizul expres al Ministerului Tineretului şi Sportului, prevăzut de art. 36 alin. (4) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 din 28 aprilie 2000, întrucât hotărârea menţionată, privind alegerea noilor membri ai consiliului director al Federaţiei Române de Tenis şi cu privire la alegerea domnului A. în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis nu reprezintă o modificare a actului constitutiv şi a statutului Federaţiei Române de Tenis, în accepţiunea prevederilor art. 6 alin. (2) lit. g) din O.G. nr. 26/2000.

Or, în condiţiile în care prin decizia de casare s-a stabilit, cu caracter definitiv, că hotărârea Adunării generale de alegeri a Federaţiei Române de Tenis din data de 17.11.2017, cu privire la alegerea noilor membri ai consiliului director al Federaţiei Române de Tenis şi cu privire la alegerea domnului A. în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis nu reprezintă o modificare a actului constitutiv şi a statutului Federaţiei Române de Tenis, în accepţiunea prevederilor art. 6 alin. (2) lit. g) al O.G. nr. 26/2000, text de lege ce are în vedere doar componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei.

Astfel, întrucât în cauză s-a stabilit că nu suntem în ipoteza art. 6 alin. (2) lit. g) al O.G. nr. 26/2000, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 36 alin. (4) din Legea nr. 69/2000, potrivit cărora modificarea statutelor sau a actelor constitutive ale federaţiilor sportive naţionale este supusă procedurilor prevăzute de lege, după ce s-a obţinut avizul expres al Ministerului Tineretului şi Sportului.

Prin urmare, nefiind vorba de o modificare a actului constitutiv sau a statutului, nu este necesar nici avizul expres al Ministerului Tineretului şi Sportului, prevăzut de art. 36 alin. (4) din Legea nr. 69/2000.

Sub acest aspect, nu este fondată critica recurentului-pârât în sensul că, în condiţiile în care aspectele decise prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor din 17.11.2017 nu reprezintă o modificare a statutului sau a actului constitutiv, aceste acte nu ar mai putea fi atacate în instanţă, potrivit art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000.

Potrivit art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000:

"(2) Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de către oricare dintre membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoştinţă despre hotărâre sau de la data când a avut loc şedinţa, după caz".

Or, din interpretarea textului de lege de mai sus reiese că hotărârile adunării generale pot fi atacate în justiţie, în condiţiile prevăzute de această normă, în măsura în care sunt contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, atacarea lor în instanţă nefiind limitată doar la acele aspecte care reprezintă o modificare, în sensul legii, a statutului sau a actului constitutiv.

Pe fond, Înalta Curte constată că cererea de finanţare din speţă, formulată de către Federaţia Română de Tenis îndeplinea condiţiile de exigibilitate prevăzute de art. 4 din Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului, în anul 2018, aprobată prin Ordinul nr. 201/2018, inclusiv cu privire la condiţiile prevăzute de lit. c), h) şi m).

Astfel, în ceea ce priveşte lit. c) a art. 4 din Metodologie, respectiv ca solicitantul cererii de finanţare să nu se afle într-un litigiu în contradictoriu cu Ministerul Tineretului şi Sportului, atât la momentul depunerii cererii de finanţare, cât şi pe parcursul derulării contractului de finanţare, condiţia este îndeplinită.

Dosarul în raport cu care Ministerul a apreciat că această condiţie nu este îndeplinită are numărul w/2016 al Tribunalului Bucureşti, în care calitatea de reclamant o avea B., iar calitatea de pârât, Federaţia Română de Tenis, cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a FRT din 22.02.2013.

În cadrul acestui dosar, reclamanta B. a formulat o cerere de intervenţie forţată a Ministerul Tineretului şi Sportului, ce a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 04.01.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia V-a civilă, ca inadmisibilă, iar încheierea nu a fost atacată.

Or, cererea de finanţare ce face obiectul prezentei cauze a fost formulată la data de 23.01.2018.

Prin urmare, în condiţiile în care cererea de intervenţie a Ministerului Tineretului şi Sportului a fost respinsă ca inadmisibilă, acesta nu a dobândit calitatea de parte în respectivul dosar, motiv pentru care nu se poate reţine existenţa unui litigiu între Federaţia Română de Tenis şi Ministerul Tineretului şi Sportului, care să afecteze îndeplinirea condiţiei prevăzute de lit. c) a art. 4 din Metodologie şi nici prezentarea unei declaraţii false sub acest aspect.

Cu privire la această condiţie, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a solicitat să se constate că această condiţie a rămas lipsită de obiect, în condiţiile în care, potrivit articolului unic al Ordinul nr. 201/2018 pentru modificarea Metodologiei privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului, în anul 2018, aprobată prin Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 14/2018 pentru aprobarea programelor sportive de utilitate publică şi a Metodologiei privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului în anul 2018:

"La articolul 4 alin. (1), lit. c) se abrogă".

Înalta Curte constată că lipsa de obiect astfel invocată vizează fondul cauzei şi că, în condiţiile în care cerinţa prevăzută la lit. c) a art. 4 din Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului, în anul 2018, aprobată prin Ordinul nr. 201/2018, a fost abrogată, aceasta a rămas fără obiect.

În ceea ce priveşte condiţia de la lit. h) a art. 4 din Metodologie, respectiva ca solicitantul cererii de finanţare să nu fi furnizat informaţii false în cererea de finanţare sau în documentele care însoţesc cererea de finanţare, Înalta Curte constată că şi aceasta este îndeplinită.

Astfel, Înalta Curte constată că prima instanţă, în rejudecare, a reţinut în mod corect că în conţinutul Raportului Ministerului Tineretului şi Sportului privind îndeplinirea condiţiilor de finanţare din data de 30.01.2018, atacat în speţă, nu se menţionează, în concret, care sunt informaţiile false care au fost furnizate de către reclamantă prin cererea de finanţare sau în documentele care însoţesc cererea de finanţare, iar motivarea în fapt a neîndeplinirii acestei condiţii s-a făcut în mod tardiv şi fără o bază factuală adecvată tocmai prin actul emis în soluţionarea plângerii prealabile.

Cu toate acestea, în recurs, recurentul-pârât a susţinut că informaţiile false furnizate prin cererea de finanţare vizează faptul că reprezentanţii Federaţiei Române de Tenis au declarat pe proprie răspundere că au membri afiliaţi, fără să fi precizat, în concret, vreun număr al acestora, că FRT nu are litigii cu Ministerul Tineretului şi Sportului.

Astfel fiind, în raport cu criticile formulate, nu se poate reţine neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 4 lit. h) din Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului, în anul 2018, aprobată prin Ordinul Ministerului Tineretului şi Sportului nr. 14/2018 din 11 ianuarie 2018, în condiţiile în care niciunul dintre cele două aspecte invocate nu intră în categoria informaţiilor false.

În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, cea stipulată la lit. m) a art. 4 din Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului, în anul 2018, respectiv depunerea unei declaraţii pe proprie răspundere din care să rezulte ultimele modificări aduse statutelor, actelor constitutive, respectiv organelor de conducere efectuate cu avizul expres al Ministerului Tineretului şi Sportului, în condiţiile legii, Înalta Curte constată că şi aceasta este îndeplinită.

Astfel, la declaraţia pe proprie răspundere ce a însoţit cererea de finanţare depusă în data de 23.01.2018, reprezentanţii Federaţiei Române de Tenis au declarat la pct. 12 că "ultimele modificări aduse statutelor, actelor constitutive, respectiv organelor de conducere ale federaţiei sportive naţionale au fost efectuate cu avizul expres al Ministerului Tineretului şi Sportului".

Cum în speţă nu a fost făcută dovada contrară declaraţiei date mai sus, iar prin decizia de casare din prezentul dosar s-a stabilit, cu caracter definitiv, că hotărârea Adunării generale de alegeri a Federaţiei Române de Tenis din data de 17.11.2017, cu privire la alegerea noilor membri ai consiliului director al Federaţiei Române de Tenis nu reprezintă o modificare a actului constitutiv şi a statutului Federaţiei Române de Tenis, în accepţiunea prevederilor art. 6 alin. (2) lit. g) al O.G. nr. 26/2000, motiv pentru care nu sunt aplicabile nici prevederile art. 36 alin. (4) din Legea nr. 69/2000, Înalta Curte constată că şi condiţia de la lit. m) a art. 4 din Metodologia privind finanţarea federaţiilor sportive naţionale de către Ministerul Tineretului şi Sportului, în anul 2018 este îndeplinită.

O altă critică vizează considerentul instanţei de fond referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 2009 din noul C. civ., recurentul-pârât criticând semnarea de către o altă persoană în numele preşedintelui FRT a declaraţiei pe propria răspundere.

Înalta Curte constată că argumentul este nefondat şi nu poate avea semnificaţia unui viciu a cererii de finanţare ori a documentelor aferente depuse şi, cu atât mai puţin nu poate avea caracterul unei declaraţii false, prima instanţă reţinând în mod corect că, în exercitarea atribuţiilor de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis, reprezentantul legal al acesteia poate să însărcineze o altă persoană să încheie un act juridic în numele şi pe seama acesteia, fără ca această împrejurarea să aibă ca semnificaţie juridică caracterul fals al unor astfel de menţiuni, în condiţiile în care mandatul acordat în cauză nu a fost contestat de către niciuna dintre părţi, iar obiectul mandatului a fost adus la îndeplinire prin depunerea declaraţiei.

Nici nemenţionarea exactă a numărului de membrii afiliaţi ai Federaţiei Române de Tenis nu se încadrează în categoria informaţiilor false reglementate, aspect ce a fost reţinut în mod corect de către instanţa de fond.

6.2. În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-intervenientă Asociaţia Clubul Sportiv "B.", Înalta Curte constată că acesta a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Deşi prin această cerere de recurs a fost invoca în mod expres doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate se încadrează şi motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Astfel, referitor la criticile ce se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, subsumat acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a invocat în esenţă faptul că instanţa de fond nu a ţinut seama şi nu s-a pronunţat asupra actelor doveditoare depuse de către intervenientă.

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere analizarea de către instanţa de fond a fiecăruia dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de părţi în în argumentarea punctelor lor de vedere, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Sentinţa recurată satisface exigenţele instituite textul de lege de mai sus, iar nemulţumirea exprimată de recurentă cu privire la soluţia dată litigiului se circumscrie motivului de casare vizând interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-intervenientă a formulat critici cu privire la faptul că instanţa de fond, în rejudecare, nu a ţinut cont de considerentele deciziei de casare, care a statuat că hotărârea AGA a FRT produce efecte juridice doar în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să anuleze definitiv acea hotărâre, recurenta-intervenientă susţinând prin aceeaşi cerere de recurs că instanţa de recurs nu a făcut nicio referire la faptul că ar exista sau nu o hotărâre judecătorească de anulare a Hotărârii AGA şi nici nu a fost investită să se pronunţe asupra acestui aspect, atâta timp cât nicio parte nu a făcut trimitere la o astfel de hotărâre.

Cu privire la această critică, Înalta Curte constată că în materie civilă, judecătorul este ţinut să respecte principiul disponibilităţii părţilor cu privire la chestiunile litigioase deduse judecăţii, astfel că nu se putea pronunţa asupra unor aspecte ce nu au fost ridicate de către partea reclamantă sau de către celelalte părţi din proces.

Mai mult, astfel cum s-a arătat la pct. 6.1. din prezenta decizie, dosarul de faţă are ca obiect anularea în parte a Raportului privind îndeplinirea condiţiilor de finanţare ale federaţiilor sportive naţionale şi a Anexei acestuia, anularea tuturor actelor administrative emise de Ministerul Tineretului şi Sportului în temeiul Raportului cu privire la neeligibilitatea Federaţiei Române de Tenis de a beneficia de finanţare pentru anul 2018 şi obligarea autorităţii publice la emiterea unui nou raport, şi nu anularea vreunei hotărâri AGA a FRT.

În ceea ce priveşte critica recurentei-interveniente referitoare la modalitatea de soluţionare de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant legal al numitului A., Înalta Curte constată că, în rejudecare, în şedinţa publică din data de 20 octombrie 2020, instanţa de fond a reţinut în mod corect că în raport cu prevederile art. 501 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., este inadmisibilă reiterarea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a domnului A., în calitate de reprezentant legal al Federaţiei Române de Tenis, având în vedere că această problemă de drept a fost în mod definitiv tranşată prin decizia de casare nr. 2979/30.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar repunerea în discuţie a acestei excepţii ar echivala cu încălcarea prevederilor 501 C. proc. civ.

Totodată, instanţa de fond a reţinut şi că nu au intervenit elemente de fapt şi de drept noi care să justifice admiterea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a domnului A. pentru Federaţia Română de Tenis, având în vedere că decizia nr. 2979/30.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este ulterioară pronunţării deciziei nr. 232/10.03.2020 a Curţii de Apel Bucureşti.

În ceea ce priveşte critica subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că subsumat acesteia, recurenta-intervenientă susţine că prin sentinţa Curţii de Apel Bucureşti nr. 232 din 10.03.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, s-a statuat cu putere de lucru judecat, că la momentul emiterii raportului MTS din 30.01.2018, FRT încălca prevederile art. 4 lit. d) din Metodologia de finanţare a federaţiilor sportive naţionale.

Critica este nefondată, având în vedere că prin dosarul indicat, instanţele nu au fost învestite cu analiza îndeplinirii sau nu de către Federaţia Română de Tenis a condiţiilor de finanţare a federaţiilor sportive naţionale, ci obiectul acţiunii a constat în cererea formulată de reclamanta C., în contradictoriu cu pârâta Federaţia Română de Tenis, prin care s-a solicitat obligarea FRT să comunice reclamantei o copie de pe procesul-verbal şi hotărârea Adunării Generale a FRT din data de 02.11.2017, să posteze hotărârea AG a FRT din data de 02.11.2017 pe site-ul oficial al FRT, să comunice o copie de pe procesul-verbal şi hotărârea Adunării Generale a FRT din data de 17.11.2017, precum şi să posteze hotărârea AG a FRT din data de 17.11.2017 pe site-ul oficial al FRT, anularea Hotărârii Adunării Generale a FRT din data de 02.11.2017 şi a Hotărârii Adunării Generale a FRT din data de 17.11.2017.

Aşadar, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se reţine cu putere de lucru judecat încălcarea de către FRT a prevederile art. 4 lit. d) din Metodologia de finanţare a federaţiilor sportive naţionale, câtă vreme acest aspect nu s-a analizat prin hotărârea invocată.

În concluzie, instanţa de control judiciar apreciază că motivele invocate de recurenţi prin cererile de recurs formulate nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, care a fost dată cu respectarea tuturor normelor legale de procedură, precum şi cu corecta interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de drept material incidente circumstanţelor factuale reţinute, prin raportarea la susţinerile părţilor litigante şi la probatoriul administrat, în limitele deciziei de casare, nefiind incidente motivele de casare invocate.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului şi de recurenta-intervenientă Asociaţia Clubul Sportiv "B." împotriva sentinţei nr. 381 din 20 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului şi de recurenta-intervenientă Asociaţia Clubul Sportiv "B." împotriva sentinţei nr. 381 din 20 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondate.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2023.