Pension indexation claim assigned to Alba Iulia Court of Appeal; Sibiu declination set aside

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22.02.2023 pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, următoarele:

I. să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

II. să se dispună obligarea pârâtului Guvernul României la asigurarea fondurilor pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.05.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad public;

III. să se dispună obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la restituirea sumelor reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.05.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în M.O. nr. 41 din 13.01.2023 (art. 1 şi art. 2), conform gradului de agent şef adjunct deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul; totodată reclamantul a solicitat şi plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care, în opinia reclamantului, afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 263 din 13.06.2023 a Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a antereferitei instanţe şi a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, reţinându-se, în esenţă, că acţiunea exercitată de reclamant are drept obiect solicitarea unor despăgubiri, ipoteză ce nu se încadrează în noţiunea de taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON, aşa încât, având in vedere calitatea pârâţilor cu care reclamantul înţelege să se judece, de autorităţi publice centrale, este incident, în identificarea instanţei competente, criteriul rangului autorităţii care a fost chemată in judecată.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 167 din 9 octombrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În susţinerea soluţiei adoptate, Curtea de Apel Alba Iulia a argumentat, în esenţă, în sensul că, în raport de obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată şi având în vedere şi interdicţia legală expresă, prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că "obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă", prezentului litigiu i se aplică criteriul valoric în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât priveşte, în esenţă, despăgubiri întemeiate pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, constând în pretinse obligaţii bugetare neexecutate, aferente dreptului la pensie şi rezultate din neindexarea şi neactualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, ca urmare a intervenirii modificărilor aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015.

În considerarea acestor aspecte, reţinând că valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 3.000.000 RON stabilit prin prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Alba Iulia a opinat că revine tribunalului competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce succedă:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal) îl constituie, în esenţă, chestiunea competenţei materiale, în raport de criteriile reglementate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din analiza cererii de chemare în judecată se reţine că reclamantul a solicitat, în principal, să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi, în esenţă, acordarea de despăgubiri, sub forma restituirii sumelor reţinute din pensie. Pe cale de consecinţă, cererea cu care reclamantul a învestit instanţa de judecată se încadrează în tipul special de acţiune judiciară în contencios administrativ reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Regulile de determinare, din ierarhia instanţelor de judecată, a competenţei de soluţionare a cauzelor în materia contenciosului administrativ, sunt cele reglementate de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze o pricină având această natură, mai precis criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

Având în vedere şi jurisprudenţa consolidată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de care instanţa învestită cu soluţionarea regulatorului de competenţă este datoare să ţină seama (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 6 decembrie 2007 pronunţată în cauza Beian contra României, parag. 39 şi 63), dar şi faptul că, în speţă, suma a fost pretinsă cu titlu de despăgubiri în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte consideră că, în litigiul pendinte, nu este aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din acest act normativ, ci cel al rangului central al autorităţii publice emitente a ordonanţei de urgenţă, considerată de reclamant ca fiind actul ce ar fi generat, în opinia sa, vătămarea patrimoniului său.

Este adevărat că ordonanţele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, ci reprezintă acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în condiţiile prevăzute de art. 115 din Constituţia României, sens în care reclamantul a şi invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, însă nu se poate face abstracţie de faptul că despăgubirile au fost solicitate de reclamant în considerarea demersului întreprins de autoritatea centrală (Guvernul României) de a emite această ordonanţă de guvern.

Pe cale de consecinţă, în aplicarea criteriului rangului autorităţii, se reţine că revine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel competenţa materială de soluţionare a cauzei.

De asemenea, se reţine, în raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza în primă instanţă este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului, care, în litigiul pendinte, potrivit dovezilor de la dosar, se află în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Alba Iulia.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.