Pension contribution refund claim assigned to appellate court under administrative litigation rule.

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21.03.2023 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat direct prin art. XXIV pct. 11, pct. 12, pct. 13, pct. 16, pct. 18 şi ale art. XXV alin. (1) lit. c) (cu referire la pct. 12,13,16,18) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, constând în: a. plata sumei de 4903 RON, reprezentând echivalentul sumelor reţinute din pensie în perioada 01.01.2022-27.12,2022 în temeiul O.U.G. nr. 130/2021 cu titlul de contribuţie la asigurările de sănătate, actualizată cu rata inflaţiei şi b. plata dobânzii legale penalizatoare, aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 125 din data de 12.06.2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că acţiunea exercitată de reclamantă nu se poate încadra în nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care instanţa competentă nu se poate stabili în funcţie de criteriile prevăzute în art. 10 din lege.

În raport de astfel de aspecte, Curtea de Apel Constanţa a opinat că, în situaţia în care obiectul cererii de chemare în judecată nu priveşte "anularea actelor administrative emise în baza acestora (ordonanţelor guvernului), precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative" iar competenţa de soluţionare nu este stabilită expres prin dispoziţiile art. 10 din lege, din punct de vedere material, în primă instanţă, competent este tribunalul, conform principiului ierarhiei instanţelor de judecată şi prevederilor art. 96 pct. 1 şi art. 95 a pct. 1 C. proc. civ.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1173 din 05.10.2023, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În susţinerea soluţiei adoptate, Tribunalul Constanţa a argumentat, în esenţă, că, deşi litigiul pendinte nu este unul privitor la un act administrativ, emis de guvern ca autoritate centrală, trebuie avut în vedere că el este unul dat în competenţa instanţei de contencios administrativ prin art. 9 din Legea nr. 554/2004, care permite "Acţiunile împotriva ordonanţelor guvernului", astfel că, fiind un litigiu de contencios administrativ, instanţa competentă trebuie să fie una stabilită potrivit prevederilor art. 10 din acelaşi act normativ.

De asemenea, Tribunalul Constanţa a apreciat că litigiul nu este unul care să privească "taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesorii ale acestora", ci plata unei despăgubiri ca urmare a unei vătămări produse printr-o ordonanţă de urgenţă, motiv pentru care trebuie avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente şi nu cel valoric.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ si fiscal, pentru considerentele ce succedă:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal) îl constituie, în esenţă, chestiunea competenţei materiale, în raport de criteriile reglementate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din analiza cererii de chemare în judecată se reţine că reclamanta a solicitat, în fapt, acordarea de despăgubiri (constând în restituirea sumelor reţinute din pensia lunară, potrivit O.U.G. nr. 130/2021, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate), susţinând existenţa unei vătămări cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor acestui act normativ. Pe cale de consecinţă, cererea cu care reclamanta a învestit instanţa de judecată se încadrează în tipul special de acţiune judiciară în contencios administrativ reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Regulile de determinare, din ierarhia instanţelor de judecată, a competenţei de soluţionare a cauzelor în materia contenciosului administrativ, sunt cele reglementate de art. 10 din Legea nr. 554/2004, aceste prevederi fiind incidente atât în materia acţiunilor de tip general, reglementate de art. 8 din Legea nr. 554/2004, dar şi în cea a celor de tip special, reglementate de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze o pricină având această natură, mai precis criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

Având în vedere şi jurisprudenţa consolidată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de care instanţa învestită cu soluţionarea regulatorului de competenţă este datoare să ţină seama (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 6 decembrie 2007 pronunţată în cauza Beian contra României, parag. 39 şi 63), dar şi faptul că, în speţă, suma a fost pretinsă cu titlu de despăgubiri în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte consideră că, în litigiul pendinte, nu este aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din acest act normativ, ci cel al rangului central al autorităţii publice emitente a ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale. Cum ordonanţa a fost emisă de Guvernul României, în aplicarea antereferitului criteriu, se reţine că revine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel competenţa materială de soluţionare a cauzei.

În consecinţă, în raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantei, care, în litigiul pendinte, potrivit dovezilor de la dosar, se află în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Constanţa.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ si fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.