Revision of adverse possession judgment based on contradictory rulings: failure of triple identity requirement and jurisdictional allocation for same-instance judgments

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra prezentei cereri de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire dedusă judecăţii

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, revizuenţii A. şi B. au solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia nr. 15 din 10 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Alba, în raport de decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Cererea de revizuire a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 322 din C. proc. civ. de la 1865, raportat la dispoziţiile art. 509 din C. proc. civ. din 2010, revizuenţii susţinând, în esenţă, că sentinţa a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată în dosarul nr. x/2010 în temeiul unui înscris fals, respectiv CF x Metes, care atestă că Arhiepiscopia Romano-Catolică este proprietarul terenului cu privire la care Judecătoria Alba Iulia a pronunţat o soluţie de constatare a uzucapiunii în favoarea intimaţilor C. şi D., deşi lipsa calităţii de proprietar a Arhiepiscopiei a fost constatată definitiv de Înalta Curte prin decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

1.2. La data de 20 noiembrie 2023, revizuenţii au depus precizări la cererea de revizuire, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună desfiinţarea integrală a deciziei nr. 15 din 10 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2010 şi, pe cale de consecinţă desfiinţarea sentinţei civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia.

Temeiul de drept al revizuirii a fost indicat a fi art. 322 şi urm. din C. proc. civ. de la 1865, raportat la art. 204 din C. proc. civ. din 2010.

Precizările aduse cererii de revizuire au fost structurate în trei categorii de argumente (denumite de revizuenţi "Capătul 1", "Capătul 2" şi "Capătul 3"), primele două rânduri de argumente reiterând şi dezvoltând aspecte expuse în cererea iniţială cu privire la pretinsa lipsă a calităţii de proprietar a Arhiepiscopiei Romano-Catolice, astfel cum aceasta ar fi fost constatată prin decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ceea ce, în opinia revizuenţilor, atrage consecinţa uzucapării terenului litigios de către intimaţii C. şi D. de la un neproprietar.

Prin cel de-al treilea rând de argumente, s-a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de sentinţa nr. 898 din 17 februarie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2009. Au susţinut revizuenţii că, prin această din urmă sentinţă, intimaţii C. şi D. au pierdut definitiv dreptul de proprietate pentru neplata cu rea-credinţă a taxei judiciare de timbru.

2. Apărările formulate în cauză

În dosarul de revizuire s-au depus întâmpinări de către intimata Comisia Specială de Retrocedare, prin care s-a solicitat respingerea cererii de revizuire, atât în forma iniţială, cât şi ulterior precizată, ca inadmisibilă.

3. Alte aspecte procesuale

La termenul de judecată din 29 noiembrie 2023, Înalta Curte a constatat că intimata Comisia Specială de Retrocedare nu este parte în prezenta cauză, în raport de hotărârea supusă revizuirii, respectiv sentinţa civilă nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, care s-a pronunţat în contradictoriu cu reclamanţii C. şi D., pârâta Arhiepiscopia Romano-Catolică şi intervenienţii în interes propriu B. şi A., fără participarea Comisiei Speciale.

II. Soluţia Înaltei de Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

Prealabil analizării condiţiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire, Înalta Curte consideră necesar a stabili care sunt dispoziţiile de procedură aplicabile speţei de faţă, respectiv cele ale C. proc. civ. de la 1865 sau cele ale C. proc. civ. din 2010, având în vedere că revizuenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţii din ambele coduri, însă acestea cuprind diferenţe sensibile de reglementare în ceea ce priveşte calea de atac extraordinară a revizuirii.

În acest sens, Înalta Curte constată că în cauză se cere revizuirea sentinţei civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, pronunţată într-o speţă supusă dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2010 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 29 martie 2010, sub imperiul vechiul C. proc. civ. (de la 1865). C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a acestui cod, dispoziţiile sale se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare, iar procesele începute prin cereri depuse înainte de acest moment rămân supuse legii vechi.

În concluzie, Înalta Curte constată că cererea de revizuire de faţă se judecă potrivit normelor C. proc. civ. de la 1865, iar raportat la motivele invocate (contrarietate de hotărâri), cazul de revizuire în raport de care se va analiza cererea este cel reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. - când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

De asemenea, se mai impune o observaţie referitoare la obiectul cererii şi anume că, în urma precizărilor depuse pe parcursul soluţionării cauzei, revizuenţii au susţinut pretinsa contrarietate a sentinţei civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de două hotărâri, după cum urmează: (i) decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016; (ii) sentinţa nr. 898 din 17 februarie 2010, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2009. Ca atare, se impune o analiză distinctă a revizuirii, în raport de fiecare din hotărârile apreciate de revizuenţi a fi contrare sentinţei atacate.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, instanţa constată că aceasta este inadmisibilă.

Conform prevederilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, pentru a fi întrunite condiţiile acestui caz de revizuire este necesar ca hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aşadar, se cere a fi îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

Or, în speţa de faţă, litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2010 şi cel care a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 nu prezintă elemente de identitate nici la nivelul părţilor, nici a obiectului şi nici a cauzei. Cadrul procesual subiectiv al dosarului nr. x/2010 cuprinde reclamanţii C. şi D., pârâta Arhiepiscopia Romano-Catolică şi intervenienţii în interes propriu B. şi A., obiectul cauzei fiind constatarea dobândirii de către reclamanţi, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate asupra terenului întabulat în CF x localitatea Metes, pe când în dosarul nr. x/2016 părţi sunt reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România şi intervenienţii accesorii A. şi B., iar obiectul cauzei îl reprezintă anularea Deciziei nr. 5444/21.04.2016, emisă de comisia pârâtă. Pe cale de consecinţă, este relevată şi diferenţa de cauză dintre cele două pricini, scopul urmărit de promovarea acţiunilor fiind indubitabil distinct (recunoaşterea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către reclamanţii E. în primul litigiu, respectiv recunoaşterea dreptului reclamantei Arhiepiscopia Romano-Catolică la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii reparatorii speciale aplicabile cultelor religioase din România - O.U.G. nr. 94/2000, în cel de-al doilea litigiu).

Revizuenţii au susţinut, în esenţă, că aspectul referitor la calitatea de proprietar a Arhiepiscopiei Romano-Catolice asupra terenului înscris în CF x localitatea Metes a fost tranşat diferit în cele două litigii, însă această împrejurare, care este invocată din perspectiva efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, nu constituie un element de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

De principiu, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat este recunoscut în actualul C. proc. civ., iar nu şi conform vechiul C. proc. civ., potrivit căruia doar efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, atrage incidenţa cazului de revizuire vizând contrarietatea de hotărâri.

Prin urmare, raportat la cazul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 şi, reţinând că în speţă nu poate fi reţinută tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două hotărâri pretins potrivnice, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 326-328 din C. proc. civ. de la 1865, va respinge cererea de revizuire precizată, formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de sentinţa nr. 898 din 17 februarie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2009, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.

În cauză, conform precizărilor aduse cererii de revizuire (a se vedea "Capătul 3" din precizări), se solicită revizuirea unei sentinţe a Judecătoriei Alba Iulia în raport de o altă sentinţă pronunţată de aceeaşi instanţă. Ca urmare, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat cele două sentinţe, respectiv Tribunalului Alba.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 323 alin. alin. (2), raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865, va disjunge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de sentinţa nr. 898 din 17 februarie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2009 şi va declina competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Alba, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire precizată, formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de decizia nr. 1687 din 19 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Disjunge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 5475 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2010, în raport de sentinţa nr. 898 din 17 februarie 2010 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2009 şi declină competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Alba, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2023.