Negative jurisdictional conflict over public servant salary equalization resolved by applying the doctrine of consolidated competence through untimely invocation of territorial incompetence

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă la data de 20.06.2022 sub dosar nr. x/2022 reclamantul Sindicatul National al Salariaţilor din Instituţiile Ministerului Muncii în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. obligarea pârâtelor la stabilirea salariului (salariul de bază, inclusiv sporuri) la nivelul maxim cu cel pentru funcţii similare/echivalente, potrivit adresei Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială nr. 8435/23.12.2021 actualizată cu adresa nr. x/26.05.2022, cu privire la nivelul maxim de salarizare existent în plată la nivelul Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială aparat propriu şi agenţii teritoriale pentru plăţi şi inspecţie socială, corespunzător pe fiecare funcţie/grad/gradaţie în parte, coroborat cu prevederile art. 38 şi 39 alin. (1) şi alin. (4) din Legea cadru nr. 153/2017 şi a Deciziei nr. 8/08.02.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările, şi completările ulterioare;

2. obligarea pârâtelor la emiterea deciziilor de încadrare salarială conform prevederilor art. 38 şi 39 alin. (1) şi alin. (4) din Legea cadru nr. 153/2017 şi a Deciziei nr. 8/08.02.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, cu aplicarea nivelului maxim de salarizare al funcţiilor similare/echivalente la nivelul tuturor instituţiilor subordonate Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, pe 3 (trei) ani în urmă de la data prezentei, respectând astfel termenul general de prescripţie, în prezent şi pentru viitor;

3. obligarea pârâtelor la recalcularea sporurilor prin raportare la noile salarii de bază astfel stabilite şi la plata diferenţelor salariale rezultate, cu respectarea termenului general de prescripţie;

4. obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plătii, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor drepturi băneşti pe 3 (trei) ani în urmă, de la data prezentei şi până la data plătii efective a acestora;

5. obligarea pârâtelor la stabilirea echitabil şi nediscriminatoriu, a salariului la nivelul maxim pentru funcţii similare/echivalente, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, în care să includă şi majorările stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie alocate de ordonatorul de credite fondurile necesare pentru plata cu celeritate a acestora într-o singură tranşă pentru trecut pe 3 (trei) ani în urmă până în prezent, precum şi obligarea la calcularea şi actualizarea salariului la nivelul maxim pentru viitor pornind de la grila anexată, precum şi virarea fondurilor necesare în acest sens de ordonatorul de credite competent;

6. plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 84 din 3 februarie 2023 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă de contencios administrativ.

Pentru a se pronunţa astfel, enunţând dispoziţiile art. 366 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, instanţa a reţinut, în esenţă, că textul legal anterior redat nu prevede care este instanţa competentă teritorial sa solutioneze cauzele avand ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public (categorie din care face parte si prezenta pricina), astfel că devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, in forma activa la data inceperii procesului (20 06 2022 - fila x), si anume dispozitiile art. 10 alin. (3) teza intâia din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoana fizica [...] se adreseaza exclusiv instantei de la domiciliul [...] sau".

2.2. Prin sentinţa nr. 415/CA din 2 noiembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Hunedoara invocată de reclamant şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus suspendarea din oficiu a judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, având procedura de citare legal îndeplinită şi dispunând amânarea judecării cauzei în vederea comunicării cererii modificatoare şi a notelor de şedinţă, la primele două termene de judecată, fără a pune în discuţie deloc aspectele privind competenţa instanţei, în mod evident în cauză a operat prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Argeş, acesta nemaiavând posibilitatea invocării excepţiei de necompetenţă teritorială şi de a declina această competenţă în favoarea Tribunalului Hunedoara. Neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat, aşa cum s-a statuat prin decizia nr. 31/2019 pronunţată de instanţa supremă în soluţionarea recursului în interesul legii .

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost investită cu cererea formulată de reclamantul Sindicatul National al Salariaţilor din Instituţiile Ministerului Muncii în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. obligarea pârâtelor la stabilirea salariului (salariul de bază, inclusiv sporuri) la nivelul maxim cu cel pentru funcţii similare/echivalente, potrivit adresei Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială nr. 8435/23.12.2021 actualizată cu adresa nr. x/26.05.2022, cu privire la nivelul maxim de salarizare existent în plată la nivelul Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială aparat propriu şi agenţii teritoriale pentru plăţi şi inspecţie socială, corespunzător pe fiecare funcţie/grad/gradaţie în parte, coroborat cu prevederile art. 38 şi 39 alin. (1) şi alin. (4) din Legea cadru nr. 153/2017 şi a Deciziei nr. 8/08.02.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările, şi completările ulterioare;

2. obligarea pârâtelor la emiterea deciziilor de încadrare salarială conform prevederilor art. 38 şi 39 alin. (1) şi alin. (4) din Legea cadru nr. 153/2017 şi a Deciziei nr. 8/08.02.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, cu aplicarea nivelului maxim de salarizare al funcţiilor similare/echivalente la nivelul tuturor instituţiilor subordonate Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, pe 3 (trei) ani în urmă de la data prezentei, respectând astfel termenul general de prescripţie, în prezent şi pentru viitor;

3. obligarea pârâtelor la recalcularea sporurilor prin raportare la noile salarii de bază astfel stabilite şi la plata diferenţelor salariale rezultate, cu respectarea termenului general de prescripţie;

4. obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plătii, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor drepturi băneşti pe 3 (trei) ani în urmă, de la data prezentei şi până la data plătii efective a acestora;

5. obligarea pârâtelor la stabilirea echitabil şi nediscriminatoriu, a salariului la nivelul maxim pentru funcţii similare/echivalente, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, în care să includă şi majorările stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie alocate de ordonatorul de credite fondurile necesare pentru plata cu celeritate a acestora într-o singură tranşă pentru trecut pe 3 (trei) ani în urmă până în prezent, precum şi obligarea la calcularea şi actualizarea salariului la nivelul maxim pentru viitor pornind de la grila anexată, precum şi virarea fondurilor necesare în acest sens de ordonatorul de credite competent.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Prin Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

Potrivit considerentelor acestei decizii cu caracter obligatoriu:

66. Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis. (…)

71. Aşadar, instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală şi poate declina competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.

72. Pe de altă parte, instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competenţa în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară.

73. Concluzionând, se constată că necompetenţa materială procesuală poate fi invocată de părţi ori de judecător doar în faţa primei instanţe, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 din C. proc. civ.. Invocarea excepţiei de necompetenţă materială de soluţionare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

74. Dacă prima instanţă invocă excepţia necompetenţei materiale procesuale după momentul prevăzut expres în art. 131 din C. proc. civ., instanţa ulterior învestită îşi poate declina competenţa în favoarea primei instanţe, motivând că această instanţă a devenit competentă să soluţioneze cauza ca urmare a pronunţării unei încheieri interlocutorii prin care a reţinut că este competentă material.(...)".

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că în cauză primul termen de judecată în cauză a fost stabilit pentru data de 28 octombrie 2022, când instanţa a comunicat pârâtelor cererea modificatoare depusă la dosar de reclamant, stabilind termenul următor de judecată la data de 09.12.2022.

La primul termen de judecată instanţa nu a procedat la verificarea competenţei instanţei, deşi avea această obligaţie conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., care dispune: "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

La secundul termen de judecată, din data de 09.12.2022, instanţa a dispus comunicarea către pârâte a notelor scrise depuse la dosar de reclamantul sindicat, acordând termen de judecată la data de 27.01.2023.

Nici la acest termen de judecată instanţa nu a procedat la verificarea competenţei instanţei şi nici nu a pus în discuţia părţilor o eventuală excepţie de necompetenţă teritorială, în cazul în care ar fi fost invocată în timpul şedinţei de judecată, realizând acest lucru abia la al treilea termen de judecată acordat în cauză, la data de 27.01.2023, conform celor de mai sus.

În atare condiţii, având în vedere dispoziţiile legale antereferite şi măsurile procesuale dispuse în cauză de Tribunalul Argeş astfel cum au fost reţine anterior, constatând că invocarea necompetenţei materiale a Tribunalului Argeş a avut loc după momentul procesual reglementat expres de art. 131 din C. proc. civ., în cauză acesta fiind al doilea termen de judecată, din data de 09.12.2022, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza, în fond, este Tribunalul Argeş, secţia I civilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Sindicatul National al Salariaţilor din Instituţiile Ministerului Muncii, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., şi pârâtele Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Hunedoara în favoarea Tribunalului Argeş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.