Consular death registration conflict of jurisdiction resolved in favor of the initially seized court

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, în data de 04.07.2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consulat, a solicitat obligarea pârâtului la efectuarea demersurilor pe lângă autorităţile locale competente din Canada pentru îndeplinirea formalităţilor legale aferente decesului defunctului B., decedat la 15.03.2020 în Canada, procurarea actelor necesare în vederea înregistrării decesului la autorităţile locale competente din Canada, procurarea actelor de deces de la autorităţile canadiene competente, înregistrarea decesului lui B., la Consulatul General al României la Vancouver, emiterea certificatului de deces românesc al acestuia şi eliberarea, către reclamantă, a certificatului de deces românesc, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 467/CA din 26 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţă competentă material, funcţional şi teritorial.

Pentru a se pronunţa astfel, enunţând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalul a reţinut că obiectul pricinii vizează obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consular, autoritate publică centrală la efectuarea demersurilor pe lângă autorităţile locale competente din Canada pentru îndeplinirea formalităţilor legale aferente decesului unui defunct cetăţean român, precum şi că domiciliul reclamantului se află în raza de competenţă a Curţii de Apel Oradea, văzând dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentinţa nr. 221/CA/2023 - PI din 10 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetentei materiale a Curtii de Apel Oradea, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel, a reţinut că reclamanta s-a adresat cu cererea de chemare în judecată Tribunalului Bihor, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal care, la termenul de judecată din data de 26.09.2023, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială a tribunalului în soluţionarea cauzei şi prin sentinţa nr. 467, pronunţată la aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, raportat la prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere calitatea pârâtului de autoritate publică centrală şi domiciliul reclamantei ce se află în raza de competenţă a Curţii de Apel Oradea.

Enunţând dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cu privire la momentul invocării necompetenţei materială şi teritorială de ordine publică şi considerentele relevante din Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., Curtea a reţinut că prin încheierea de la termenul de judecată din data de 06.12.2022, instanţa investită cu soluţionarea cauzei, verificându-şi competenţa potrivit disp.art. 131 C. proc. civ., a stabilit că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza şi a apreciat că această încheiere cu caracter interlocutoriu, a legat instanţa, nemaiputându-se reveni asupra ei, astfel că tribunalul este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost investită cu cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consulat, prin care a solicitat obligarea pârâtului la efectuarea demersurilor pe lângă autorităţile locale competente din Canada pentru îndeplinirea formalităţilor legale aferente decesului defunctului B., decedat la 15.03.2020 în Canada, procurarea actelor necesare în vederea înregistrării decesului la autorităţile locale competente din Canada, procurarea actelor de deces de la autorităţile canadiene competente, înregistrarea decesului lui B., la Consulatul General al României la Vancouver, emiterea certificatului de deces românesc al acestuia şi eliberarea, către reclamantă, a certificatului de deces românesc, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Prin Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

Potrivit considerentelor acestei decizii cu caracter obligatoriu:

66. Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis. (…)

71. Aşadar, instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală şi poate declina competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.

72. Pe de altă parte, instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competenţa în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară.

73. Concluzionând, se constată că necompetenţa materială procesuală poate fi invocată de părţi ori de judecător doar în faţa primei instanţe, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 din C. proc. civ.. Invocarea excepţiei de necompetenţă materială de soluţionare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

74. Dacă prima instanţă invocă excepţia necompetenţei materiale procesuale după momentul prevăzut expres în art. 131 din C. proc. civ., instanţa ulterior învestită îşi poate declina competenţa în favoarea primei instanţe, motivând că această instanţă a devenit competentă să soluţioneze cauza ca urmare a pronunţării unei încheieri interlocutorii prin care a reţinut că este competentă material.(...)".

În aceste condiţii, în ceea ce priveşte termenul de invocare în cauză de către Tribunalul Bihor, din oficiu, a excepţiei necompetenţei materiale, prevăzut la art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată, în acord cu opinia Curtii de apel, că excepţia necompetenţei materiale putea şi trebuia să fie invocată de instanţă la primul termen de judecată din 6 decembrie 2022, când procedura de citare cu părţile era legal îndeplinită, acestea fiind şi în măsură să pună concluzii, având în vedere că pârâtului Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consular i se comunicase şi avea cunoştinţă despre cererea de chemare în judecată, astfel cum rezultă din conceptele de citare şi dovezile de comunicare a citaţiilor de la filele x, respectiv 42 şi 44 din dosarul declinat.

Totodată, se reţine că prin încheierea de la termenul de judecată din data de 06.12.2022, instanţa investită cu soluţionarea cauzei, verificându-şi competenţa potrivit disp.art. 131 C. proc. civ., a stabilit că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza. Or, această încheiere cu caracter interlocutoriu, a legat instanţa, nemaiputându-se reveni asupra ei, putând fi atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză, conform dispoziţiilor art. 132 alin. (2) C. proc. civ.

De altfel, nici la al doilea termen de judecată acordat de Tribunalul Bihor în cauză - 04.04.2023, nu a fost invocată de părţi ori de instanţă, excepţia de necompetenţă materială a instanţei investite, astfel cum rezultă din încheierea de la acea dată, când instanţa a şi rămas în pronunţare asupra fondului acţiunii. Abia la al patrulea termen din 26.09.2023, după repunerea cauzei pe rol şi cu nerespectarea prevederilor art. 130 alin. (2) şi art. 132 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a înţeles să invoce din oficiu această excepţia şi să decline soluţionarea cererii către Curtea de Apel Oradea .

În atare condiţii, având în vedere măsurile procesuale dispuse în cauză de Tribunal, astfel cum au fost reţine anterior, constatând că invocarea necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor a avut loc după momentul procesual reglementat expres de art. 131 din C. proc. civ., iar stabilirea de către instanţă a competenţei de soluţionare a cauzei de la termenul din data de 06.12.2022, a dus la consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza, în fond, este Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâtul Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Consular în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.