Appeal over accident compensation claims null for lacking cassation grounds; initial annulment stands.

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 20.05.2021 sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., prin reprezentant F. - consilier juridic şi preşedinte ale G., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor au formulat contestaţie împotriva deciziilor de respingere a cererilor de plată.

La data de 26.07.2021, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei raportat la art. 13, alin. (5) din Legea 213/2015 şi art. 19 din Legea 503/2004, iar, pe fondul cauzei, respingerea contestaţiei ca nefondată, cu menţinerea deciziilor în totalitate.

În şedinţa publică din data de 25.10.2021, instanţa a citat reclamanţii cu menţiunea de a face dovada calităţii de reprezentant al semnatarului cererii de chemare în judecată.

În şedinţa publică din data de 17.01.2022 instanţa a invocat excepţia introducerii cererii de o persoană fără calitate de reprezentant.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 232 din 14 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia introducerii cererii de o persoană fără calitate de reprezentant şi a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A., B., C., D., E. - toţi reclamanţii prin reprezentant F., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, faţă de introducerea de către o persoană fără calitate de reprezentant.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 232 din 14 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs F. reprezentant al recurenţilor-reclamanţi A., B., C., D. şi E..

În motivarea recursului în contextul expunerii situaţiei de fapt, recurenţii au solicitat respingerea Hotărârii Comisiei Speciale a FGA si menţinerea Hotărârii Judecătoriei Hirsova si a Curţii de Apel Constanta si soluţionarea cauzei cat mai urgent a dosarului, întrucât soţia si cei patru minori ai victimei accidentului, fără nici un venit, îsi aşteaptă drepturile legale pronunţate de către instanţa de judecata (accident rutier produs în februarie 2015).

Enunţând dispoziţiile art. 80 alin. (1) C. proc. civ., art. 84 alin. (1) C. proc. civ., a susţinut că reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată se poate face numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii, iar dobândirea acestei calităţi este condiţionată de îndeplinirea criteriilor şi formalităţilor prevăzute de legea specială, respectiv de Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic şi Statutul din 2004 al profesiei de consilier juridic.

În continuare, reprezentantul recurenţilor a redat dispoziţiile art. 1, art. 15 din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 16 alin. (1)-(3) din Statut, art. 29 alin. (3) din acelaşi act normativ, art. 6 din Legea nr. 514/2003, art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 514/2003, art. 22 alin. (1) din Statut, art. 3 din Legea nr. 514/2003, şi considerentele apreciate ca fiind relevante din Decizia nr. 9/04.04.2016 pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La cererea de recurs au fost ataşate înscrisuri.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus la dosar două întâmpinări, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, motivată de faptul că recurenţii nu au adus critici concrete de nelegalitate cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă.

Pe fond, a susţinut că în mod corect a apreciat judecătorul fondului asupra legalităţii deciziei contestate.

Referitor la cererea şi înscrisurile depuse de recurenţi şi comunicate de instanţa de recurs prin adresa din 01.08.2022, a apreciat că cererea este depusă cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, iar procura nr. 75/22.02.2022 autentificată nu are natura juridică a unei procuri speciale pentru introducerea unei contestatii împotriva actelor emise de FGA.

5. Procedura de soluţionare a cererii de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 26 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din data de 26 octombrie 2023 cauza a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor, conform dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., la data de 31 octombrie 2023 reprezentantul recurenţilor-reclamanţi formulând cerere de repunere pe rol a cauzei, fiind fixat termen la data de 7 decembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât, precum şi sentinţa recurată în raport cu motivele invocate prin memoriul de recurs, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul formulat este nul.

Instanţa de control judiciar aminteşte că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul art. 488 C. proc. civ. care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, în care nu indică niciun motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 C. proc. civ., recurenta nu evidenţiază care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în articolul antereferit.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

În acest context, aşa cum s-a relevat mai sus, recurenta nu a indicat vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nefiind indicate niciuna dintre ipotezele prevăzute la pct. 1-8 ale acestui articol, nici afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textul de lege menţionat.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că argumentele invocate de recurentă prin memoriul de recurs, în esenţă, se referă la dobândirea calităţii de consilier juridic, care este condiţionată de îndeplinirea criteriilor şi formalităţilor prevăzute de legea specială, enunţând textele legale respective, apreciate ca fiind relevante, aspecte care nu privesc nelegalitatea sentinţei atacate.

Instanţa de control judiciar reţine că judecătorul fondului a arătat motivul pentru care constatat că acţiunea este formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, anulând acţiunea ca urmare a admiterii acestei excepţii.

Astfel, reţinând dispoziţiile art. 80 alin. (1) C. proc. civ., cu referire concretă la teza a II-a a acestui articol, art. 85 şi art. 86 C. proc. civ., instanţa de fond a apreciat că într-o interpretate per a contrario, mandatul pentru reprezentare în judecată trebuie să aibă caracter special, adică dat pentru reprezentarea în judecată a mandantului.

Raportând situaţia de fapt la prevederile legale menţionate, Curtea a reţinut că "mandatele acordate de persoanele fizice A., B., C., D., E. mandatarului G. nu sunt mandate speciale, întocmite pentru reprezentarea părţilor la formularea cererii de chemarea în judecată în contradictoriu cu pârâtul FGA, fiind încălcate astfel prevederile art. 86 C. proc. civ.

În al doilea rând, mandatul acordat unei persoane juridice în vedere reprezentării în judecată este nelegal, cu excepţia situaţiei în care legea însăşi permite o astfel de reprezentare.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 50/1995, activitatea de reprezentare în faţa unei instanţe judecătoreşti se exercită numai de avocat, nefiind legală constituirea de asociaţii care să aibă ca obiect de activitate reprezentarea persoanelor fizice în faţa instanţelor de judecată.

În acelaşi sens sunt prevederile art. 3 din Statutul profesiei de avocat conform cărora este interzisă, sub sancţiunile prevăzute de lege exercitarea oricărei activităţi specifice profesiei de avocat de către o persoană fizică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi în tabloul avocaţilor sau, după caz, de către orice persoană juridică, cu excepţia societăţii profesionale de avocaţi cu răspundere limitată.

În cauză, mandatul de reprezentare a fost acordat unei asociaţii care, în schimbul serviciilor de reprezentare este îndrituită să încaseze în propriile conturi 20% sau 30% din valoarea despăgubirii. Fără a intra în detalii referitoare la pactul de quota litis, interzis în raporturile dintre mandanţii şi mandatarii judiciari, Curtea se va rezuma la constatarea că o asociaţie nu poate exercita în mod legal activitatea rezervată avocatului, de reprezentare în temeiul unui mandat cu titlu oneros, nefiind permisă de prevederile legale enunţate o astfel de activitate a unei asociaţii."

Aşadar, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurenta-reclamantă prin calea de atac declarată, însă aceasta nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, nearătând motivul pentru care sentinţa este nelegală.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de anulare a acţiunii ca urmare a admiterii excepţiei introducerii cererii de o persoană fără calitate de reprezentant nu au fost contestate, pe calea recursului, de către reclamantă.

Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.

În consecinţă, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi va constata nulitatea recursului formulat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Constată nulitatea recursului formulat de F. reprezentant al reclamanţilor A., B., C., D. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 232 din 14 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.