Confiscation of pension contributions: jurisdiction assigned to Court of Appeal over conflict with Labor Tribunal

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la data de 19.12.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal şi aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4.000 RON, obligarea pârâtei să restituie sumele reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie stabilit pentru anul 2022 şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a formulat precizare a acţiunii, la data de 09.01.2023, prin care a solicitat ca drepturile din acţiune să-i fie calculate începând cu luna iulie 2022 când a trecut în rezervă, şi nu cum din eroare a scris în acţiune.

Prin încheierea de şedinţă din 21 martie 2023, Tribunalul Arad, secţia a III-a în complet specializat în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unui complet specializat în contencios administrativ şi fiscal din cadrul aceleiaşi secţii.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 513 din 30 mai 2023, Tribunalul Arad, secţia a III-a în complet de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat instanţa că obiectul principal al judecăţii îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, măsură apreciată ca fiind vătămătoare în privinţa drepturilor şi intereselor sale legitime, invocându-se şi excepţia de neconstituţionalitate, sens în care cererea reclamantului prin care se solicită restituirea contribuţiilor reţinute în baza ordonanţei de guvern criticate pentru neconstituţionalitate reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de pârâtă în executarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 130/2021.

De asemenea, din punct de vedere al competenţei materiale, Tribunalul a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că fiind vorba despre despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern, competenţa aparţine Curţii de Apel Timişoara, neputându-se aplica criteriul valoric de determinare a competenţei materiale, cauza de faţă neavând ca obiect un act administrativ care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, ci vătămarea produsă printr-un act normativ. De asemenea, în litigiu calitate de pârât o are o autoritate publică centrală.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19.07.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 547 din 28 septembrie 2023, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completelor specializate în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Arad.

A apreciat instanţa că demersul reclamantului are la bază un raport juridic specific asigurărilor sociale, reclamantul solicitând de la autoritatea căreia îi incumbă obligaţia de plată a pensiei plata sumelor reţinute din pensia lunară.

Simpla invocare a unei decizii a Curţii Constituţionale şi eventual invocare ca temei juridic a art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu transformă un litigiu de ală natură într-unul de contencios administrativ, nefiind suficientă per se pentru a transforma natura însăşi a raportului juridic de drept material dedus judecăţii.

Ceea ce este esenţial pentru determinarea competenţei materiale este natura raportului juridic dedus judecăţii, or litigiul de faţă vizează dreptul la pensie fiind dedus judecăţii un raport de asigurări sociale, iar nu unul de drept administrativ ori fiscal, astfel competenţa revenind completurilor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale.

În cauză nu se solicită nici anularea unui act administrativ, nici obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ci plata sumelor de bani cu care a fost diminuată pensia reclamantului.

De asemenea, chiar dacă s-ar aprecia că litigiul are natură contencios administrativ, competenţa ar reveni tot tribunalului, potrivit criteriului valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi cu prevederile legale incidente în materie.

După cum s-a consemnat mai sus, cererea de chemare în judecată priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ constatat neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Deci, obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri, cerere care se grefează pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul este nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 130/2021, s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoane fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. XXIV pct. 13 din ordonanţa de urgenţă menţionată, iar, în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri.

Astfel, în raport cu scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii şi cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţii pârâte la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În cauză, acţiunea fiind circumscrisă dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţii publice pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri, în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă au fost declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Timişoara, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.