Retrocession commission's refusal letter to religious diocese deemed administrative act; appeal dismissed and lower court order to resolve pending claim upheld

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată. Primul ciclu procesual

Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, la data de 18.11.2020, reclamanta Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea Adresei de răspuns nr. x/14.10.2020 emise de pârâtă şi obligarea pârâtei să-i emită decizia de retrocedare în natură a imobilelor reprezentând apartamentul nr. x situat în Oradea, str. x, jud. Bihor înscris în CF nr. x - C1-U2 Oradea şi apartamentul nr. x situat în Oradea, str. x, jud. Bihor, înscris în CF nr. x - C1-U3 Oradea, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea civilă nr. 60 din 27 noiembrie 2020, Tribunalul a înaintat cauza Tribunalului Bihor, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 229 din 11 martie 2021, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 32 din 31 martie 2021, Curtea a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin Decizia nr. 1945 din 30 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamantă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În esenţă, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că, prin Decizia nr. 359/24.06.2004 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, nu a fost soluţionată integral cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003, Comisia specială de retrocedare nedispunând în vreun fel cu privire la aceste două apartamente.

2. Al doilea ciclu procesual. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs

Cauza a fost înregistrată în rejudecare după casare pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, la data de 18.08.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 247 din 24 octombrie 2022, Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă.

A admis în parte acţiunea reclamantei, a anulat Adresa nr. x/14.10.2020 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită o decizie prin care să soluţioneze integral cererea de retrocedare nr. x/28.03.2003 formulată de reclamantă, respectiv să soluţioneze această cerere cu privire la următoarele imobile:

- apartamentul nr. x situat în Municipiul Oradea, str. x, jud. Bihor înscris în CF nr. x Oradea (provenită din conversia cărţii funciare pe suport de hârtie cu nr. x)

- apartamentul nr. x situat în Municipiul Oradea, str. x, jud. Bihor, înscris în CF nr. x Oradea (provenită din conversia cărţii funciare pe suport de hârtie cu nr. x).

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Comisia specială de retrocedare a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii introductive formulate de reclamantă Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă susţine încălcarea disp. O.U.G. nr. 94/2000, precum şi disp. art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, se arată că prin adresa nr. x/14.10.2020 s-a urmărit doar informarea reclamantei de imposibilitatea repunerii pe rolul Comisiei speciale a cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, întrucât aceasta a fost soluţionată integral în anul 2004, prin Decizia nr. 359/24.06.2004, decizie necontestată în instanţă.

Recurenta-pârâtă consideră că adresa indicată nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, reprezintă un act de informare, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă. Scopul emiterii nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ.

În ceea ce priveşte anularea adresei nr. x/14.10.2020 şi obligarea pârâtei să soluţioneze integral cererea de retrocedare nr. x/28.03.2003, recurenta-pârâtă susţine că Decizia nr. 359/24.06.2004, prin care s-au retrocedat reclamantei apartamentele nr. x, nr. 6-10, nr. 12-13, nr. 16-18, nr. 20-23, nr. 25-28, nu a fost contestată de către reclamantă şi abia în anul 2018, partea a formulat cerere de completare a deciziei pentru retrocedarea apartamentelor nr. x şi 15, însă termenele în vederea depunerilor cererilor de retrocedare au expirat în data de 25.01.2006.

4. Apărările formulate de intimata-reclamantă Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului

Prin întâmpinare, se solicită respingerea recursului ca nefondat, refuzul de soluţionare a unei cereri este asimilat actului administrativ, iar prin cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 s-a solicitat retrocedarea întregului imobil, implicit şi a apartamentelor nr. x şi 15.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

Cu privire la criticile aduse soluţiei de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, Înalta Curte reţine că prin cererile nr. x/31.05.2016 şi nr. y/24.09.2018, reclamanta a solicitat completarea Deciziei nr. 359/24.06.2004, solicitând emiterea unei decizii prin care să se dispună şi retrocedarea apartamentelor nr. x şi 15.

Prin adresa de răspuns nr. x/14.10.2020, recurenta-pârâtă a comunicat reclamantei că cererea nu poate fi soluţionată favorabil, deoarece prin Decizia nr. 259/2004, cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 a fost soluţionată integral.

Intimata-reclamantă a formulat în faţa instanţei de contencios administrativ contestaţie împotriva acestui răspuns, care în temeiul disp. art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, ce este asimilat actului administrativ.

Adresa de răspuns contestată nu reprezintă o simplă informare a petentei, ci este refuzul autorităţii de a rezolva cererea, astfel că produce efecte juridice, în sensul disp. art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, prin urmare excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă în mod corect de prima instanţă.

Înalta Curte reţine că refuzul este nejustificat, întrucât prin Decizia de casare nr. 1945/30.03.2022, s-a dezlegat această problemă constatându-se că prin cererea nr. x/28.02.2003 s-a solicitat retrocedarea în întregime a imobilului, inclusiv a apartamentelor nr. x şi 15.

Apartamentele nr. x şi 15 nu au putut constitui obiectul Deciziei de retrocedare nr. 359/24.06.2004, deoarece acestea nu se mai aflau în proprietatea Statului Român, fiind vândute foştilor chiriaşi.

Situaţia juridică a celor două apartamente a fost clarificată ulterior, prin anularea de către instanţa de judecată a contractelor de vânzare-cumpărare, iar imobilele au fost reînscrise în proprietatea Statului Român.

Prin urmare, în cauză au fost respectate termenele de depunere a cererii de retrocedare, anterior datei de 25.01.2006, susţinerea recurentei-pârâte fiind nefondată.

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România împotriva sentinţei nr. 247 din 24 octombrie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.