Validity of postal filing date in tax litigation: material error in appellate assessment of appeal deadline under Law 554/2004 and CPC Article 183.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the extraordinary appeal in annulment, annulled in part its own prior decision that had dismissed the defendant's appeal as late-filed, and scheduled the merits of that appeal for re-examination, thereby prevailing for the defendant authority in its attempt to reopen the case. The dispute arose in tax administrative litigation where the appellate court had erroneously deemed a 15-day statutory appeal late, relying on a local court registration date rather than the date the appeal was deposited with the postal service, despite the defendant later proving via a postal receipt that submission occurred on the final permissible day. The Court grounded its ruling in the doctrine of material error under Article 503(2)(2) of the Code of Civil Procedure, applying the rule that a document sent by post is considered filed on the date of postal deposit (Article 183), and referencing the European Court of Human Rights precedent in *Hietsch v. Romania* to rule that the state bears responsibility for procedural failures not attributable to the party, which had fulfilled its filing obligations.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 508 C. proc. civ, art. 181 din C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 508 alin. (3) din C. proc. civ; Validity of postal filing date in tax litigation: material error in appellate assessment of appeal deadline under Law 554/2004 and CPC Article 183: "Art. 183 - (1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2023
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia contestată
Prin Decizia nr. 4229 din 28 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii invocată din oficiu şi a respins recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 30/CA din 5 martie 202 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca fiind tardiv formualt.
Prin aceeaşi decizie, a respins recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Năvodar şi Primarul Oraşului Năvodari împotriva încheierii din 28 ianuarie 2019 şi sentinţei civile nr. 30/CA din 5 martie 2020 ale Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, şi a respins recursul formulat de pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Ministerul Finanţelor-Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor, ambii prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, în ceea ce priveşte recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, instanţa de control judiciar a reţinut că sentinţa atacată i-a fost comunicată la data de 04.09.2020, iar recursul l-a declarat la data de 24.09.2020, când cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Constanţa, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care s-a împlinit la data de 21.09.2020.
2. Contestaţia în anulare exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe art. 503 alin. (2) pct. 2, art. 505 şi art. 508 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei şi soluţionarea cauzei pe fond, prin respingerea în tot a cererii de chemare în judecată formulată de UAT Oraşul Năvodar, ca nefondată.
A susţinut contestatoarea că cererea de recurs a fost depusă în termenul legal de 15 zile, conform art. 181 din C. proc. civ.
Astfel, termenul pentru depunerea recursului s-a împlinit la data de 21.09.2020, iar instanţa de recurs a precizat eronat că recursul a fost declarat la data de 24.09.2020, când cererea a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, pentru că recursul a fost înaintat prin poştă, cu nr. x/17.09.2020 la data de 21.09.2020, conform borderoului nr. 177, chiar în ultima zi a termenului.
În dovedire, contestatoarea a ataşat borderoul menţionat în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei în anulare
Înalta Curte, examinând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate, o apreciază ca întemeiată, pentru următoarele considerente.
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseşi instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. invocat de contestator, care reglementează contestaţia în anulare specială,
"Art. 503 - (...)
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când:
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
(...)."
Înalta Curte reţine că prin eroare materială se înţelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârşeşte instanţa, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului şi care este determinantă pentru soluţia pronunţată.
Deci, pentru a putea se reţine admisibilitatea unei contestaţii în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunţate de o instanţă de recurs, este necesar ca eroarea materială invocată de o parte să privească greşeli comise prin confundarea unor date esenţiale ale cauzei, a unor aspecte formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Prin decizia contestată, instanţa de recurs a respins ca tardiv formulat recursul pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, reţinându-se că cererea de recurs a fost depusă la data de 24.09.2021, după cum rezultă din viza instanţei de fond, ultima zi a termenului fiind 21.09.2021.
Potrivit art. 183 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.,
"Art. 183 - (1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.
(...)
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, precum şi menţiunea datei şi orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată."
Analizându-se actele dosarului, în raport cu dovezile prezentate de contestatoare (borderoul nr. 177/21.09.2020 anexat contestaţiei în anulare), se constată că cererea de recurs a fost depusă, cu respectarea formei şi a termenelor prevăzute de C. proc. civ., la serviciul poştal special (UM 0771 Galaţi) la data de 21.09.2020, în ultima zi a termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte reţine, pe de o parte, că, într-adevăr, la dosarul instanţei de recurs, la momentul analizării aspectului vizând data depunerii recursului, nu se afla borderoul menţionat, care dovedeşte depunerea cererii de recurs în ultima zi a termenului.
Însă, pe de altă parte, instanţa de recurs, deşi a pus în discuţie tardivitatea formulării recursului, din eroare a avut în vedere viza de înregistrare aplicată de instanţa de fond, fără a observa faptul că cererea de recurs a fost depusă prin poşta specială, plicul prin care a fost înaintată neavând aplicată nicio ştampilă a unui oficiu poştal.
Astfel, recurentei-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi nu i se poate imputa faptul că nu a depus dovada declarării recursului cu respectarea termenului prevăzut de lege, nefiind încunoştinţată despre acest aspect.
În considerarea celor de mai sus, Înalta Curte are în vedere şi Hotărârea din 23 septembrie 2014, pronunţată în cauza Hietsch împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia) a constatat că este vorba despre o încălcare a art. 6 parag. 1 din Convenţie în cazul anulării recursului reclamantei şi apoi al respingerii contestaţiei în anulare în ipoteza în care a fost achitată efectiv taxa judiciară de timbru prevăzută pentru exercitarea recursului şi s-a transmis instanţei, prin scrisoare recomandată, dovada acestei plăţi, în forma şi termenele prevăzute de C. proc. civ., însă scrisoarea nu a fost depusă la dosarul de recurs din cauza unor disfuncţionalităţi la nivelul grefei sau al serviciilor poştale, iar nu din motive imputabile reclamantei.
Prin urmare, în raport cu data depunerii cererii de recurs la serviciul poştal special, se constată că instanţa de recurs a apreciat în mod eronat că recursul pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi este tardiv formulat.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare, va anula în parte decizia contestată în privinţa soluţiei date asupra recursului Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi şi va fixa termen pentru soluţionarea recursului pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi.
Anulează în parte Decizia nr. 4229 din 28 septembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra recursului declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi.
Acordă termen în vederea soluţionării recursului declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 30/CA din 5 martie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 20 martie 2024, cu citarea părţilor.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 6 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.