Building permit annulled in part and retrial ordered over rejected expert evidence on aviation safety opinion

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 06.12.2021, sub număr de dosar x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română, anularea răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/26.05.2021 şi a avizului negativ nr. x/23.03.2021 emis de pârâtă cu privire la documentaţia tehnică pentru construire locuinţă individuală cu regim de înălţime S+P, pe terenul situat în intravilanul oraşului Voluntari, judeţul Ilfov, precum şi a tuturor actelor şi operaţiunilor ce au stat la baza acestora şi obligarea pârâtei la emiterea avizului favorabil pentru documentaţia menţionată.

În şedinţa din 8 aprilie 2022, reclamanta a depus note scrise prin care a invocat excepţia de nelegalitate a Metodologiei de evaluare tehnică de către pârâtă a impactului obiectului/obiectivelor supuse avizării, asupra mijloacelor CNS, din punct de vedere al compatibilităţii radioelectrice, cod AACR-DANA-MET-CNS-02, aprobată prin Decizia Directorului General al AACR nr. D1127/22.11.2018, excepţia cu privire la care pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii prin notele de şedinţă depuse la dosar.

Prin încheierea din 20 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate şi, pe cale de consecinţă, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate parţială a Metodologiei de evaluare tehnică de către pârâtă a impactului obiectului/obiectivelor supuse avizării, asupra mijloacelor CNS, din punct de vedere al compatibilităţii radioelectrice, cod AACR-DANA-MET-CNS-02, aprobată prin Decizia Directorului General al AACR nr. D1127/22.11.2018, invocată de reclamantă.

De asemenea, a respins proba cu expertiza tehnică de specialitate propusă de reclamantă.

Prin încheierea din 30 septembrie 2022, instanţa de fond a respins, ca nefondată, cererea reclamantei de revenire asupra dispoziţiei de respingere a cererii de administrare a probei cu expertiza şi a amânat pronunţarea soluţiei în cauză.

2. Sentinţa pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1875 din 28 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibile, capetele de cerere privind anularea răspunsului la plângerea prealabilă şi anularea tuturor actelor şi operaţiunilor ce au stat la baza avizului contestat şi a răspunsului la plângerea prealabilă.

A respins, în rest, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a încheierii din 20 iulie 2022 şi încheierii din 30 septembrie 2022 a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, precum şi casarea încheierilor din 20 iulie 2022 şi 30 septembrie 2022 prin care instanţa de judecată, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil şi principiului aflării adevărului în cauză, a respins cu o motivare străină de cauză administrarea unei probe esenţiale, respectiv aceea a expertizei de specialitate.

Recurenta reiterează situaţia de fapt dedusă judecăţii, arătând în continuare, că, în privinţa probatoriului administrat în cauză, prima instanţă a ignorat complet toate probele administrate de recurentă, iar proba cu expertiză tehnică de specialitate a respins-o ca nefiind utilă, propunând raţionamente străine de cauză prin încheierile recurate.

Obiectivul 1 prin care reclamanta cere analiza pretinsului impact electromagnetic asupra mijlocului DME25, dar cu observarea clădirilor edificate împrejurul proprietăţii acesteia, este considerat neutil de instanţă, considerând că nu are aptitudinea de a conduce la nelegalitatea avizului şi că acest aspect nu a făcut obiectul analizei autorităţii.

Cu alte cuvinte, prima instanţă ajunge să admită că autoritatea avizatoare însăşi nu a analizat decât izolat situaţia imobilului recurentei, că autoritatea nu a analizat în concret situaţia împrejurimilor, a clădirilor deja edificate şi impactul preexistent/situaţia preexistentă a DME25, pentru ca apoi în mod contradictoriu şi nelegal să concluzioneze totuşi că există obstacolare de 5% (paradoxal obstacolarea nu poate fi decât din partea acestor clădiri dimprejur), dar şi că această situaţie este irelevantă faţă de legalitatea avizului.

Privind Obiectivul 3, instanţa nu s-a pronunţat efectiv asupra acestuia, câtă vreme recurenta solicita identificarea de scenarii posibile pentru obiectivul propus de aceasta, iar instanţa nu a adus niciun argument efectiv în combaterea acestuia.

Constatările primei instanţe sunt contradictorii, străine de cauza dedusă judecăţii, contrare nu numai prevederilor legale incidente, dar şi regulilor de interpretare sau de formare a unor raţionamente logico-juridice, fiind de plano incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. care viciază direct însăşi sentinţa recurată, nu numai încheierile amintite.

Recurenta expune în continuare şi aspectele pe care prima instanţă le-a reţinut nelegal prin sentinţa recurată şi apreciază, în final, că sentinţa primei instanţe este nelegală şi se impune a fi casată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea aflării adevărului şl cercetării veritabile a fondului.

4. Apărările intimatei

Intimata a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, motivat de faptul că, în esenţă, recurenta nu invocă aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate, ci numai aspecte ce vizează starea de fapt stabilită de prima instanţă.

În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat.

5. Aspecte procesuale

Excepţia nulităţii recursului a fost respinssă ca neîntemeiată la termenul din 22 noiembrie 2023, constatându-se că recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 şi 8 din C. proc. civ., iar criticile dezvoltate se pot subsuma acestor cazuri de casare.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Analizând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor recurentei-reclamante şi a actelor dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată în cauză, A. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), anularea răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/26.05.2021 şi a avizului negativ nr. x/23.03.2021 emis de pârâtă cu privire la documentaţia tehnică pentru construire locuinţă individuală cu regim de înălţime S+P, pe terenul situat în intravilanul oraşului Voluntari, str. x, x, judeţul Ilfov, precum şi a tuturor actelor şi operaţiunilor ce au stat la baza acestora şi obligarea pârâtei la emiterea avizului favorabil pentru documentaţia menţionată.

În motivare, reclamanta a susţinut, în esenţă, că avizul contestat este nemotivat şi nejustificat şi că, deşi AACR nu are un drept subiectiv de apreciere, avizul ar trebui să fie rezultatul unei analize tehnice obiective şi transparente. Or, actul fiind nemotivat şi arbitrar, este expresia unui abuz de putere, fiind emis cu încălcarea securităţii juridice şi a încrederii legitime, subsumate dreptului la bună guvernare, sens în care a invocat conduita inconsecventă a autorităţii, dedusă din numeroasele construcţii existente în zona imobilului propus spre edificare.

Prin încheierea de şedinţă din 17.06.2022, prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a răspunsului la plângerea prealabilă şi a cererii de anulare a tuturor actelor şi operaţiunilor ce au stat la baza avizului contestat şi a răspunsului la plângerea prealabilă şi a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unui aviz favorabil şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.07.2022, prima instanţă a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă cu privire la Metodologia de evaluare aprobată prin Decizia Directorului General al AACR nr. D1127/22.11.2018.

Tot prin încheierea de şedinţă din data de 20.07.2022, s-a dispus respingerea probei cu expertiză tehnică propusă de reclamantă.

Prin sentinţa recurată în cauză, prima instanţă a respins ca inadmisibile capetele de cerere privind anularea răspunsului la plângerea prealabilă şi anularea tuturor actelor şi operaţiunilor ce au stat la baza avizului contestat şi a răspunsului la plângerea prealabilă.

De asemeanea, a respins în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Reclamanta a formulat recurs atât împotriva încheierii din 20.07.2022, prin care s-a respins proba cu expertiză, cât şi împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat pe fond cauza.

Privind recursul formulat, Înalta Curte reţine că acţiunea care face obiectul prezentei cauze este formulată împotriva avizării negative, de către AACR, a documentaţiei tehnice depusă de A. S.R.L. pentru construire locuinţă individuală cu regim de înălţime S+P, pe terenul situat în intravilanul oraşului Voluntari, str. x, x, judeţul Ilfov, motrivat de faptul că din evaluarea tehnică realizată de autoritate a reieşit că obiectivul supus avizării este poziţionat în suprafaţa de protecţie a mijloacelor de radionavigaţie LLZ07, LLZ25, DME25 şi parţial a GP25 şi în zona de protecţie a mijlocului de radionavigaţie DME07 şi a echipamentelor Mode S Bucureşti, MSSR Otopeni şi PSR MSSR Otopeni, construcţia neputând fi avizată pentru a nu afecta siguranţa zborului, parametrii nominali de funcţionare şi performanţele operaţionale ale mijlocului de radionavigaţie DME25.

Instanţa de fond a reţinut ca fiind corectă concluzia pârâtei conform căreia obiectivul propus spre avizare este situat în suprafaţa de protecţie a mijlocului de radionavigaţie DME25, întrucât recurenta-reclamantă nu doar că nu a combătut acest aspect, dar el este confirmat de situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, la care se aplică dispoziţiile legale incidente.

În acest sens, prima instanţă a reţinut că, în speţă, distanţa dintre obiectivul propus spre avizare şi mijlocul de radionavigaţie DME25 este mai mică de 300 m pentru toate coordonatele punctelor de detaliu, aşa cum reiese din tabelul cu distanţele faţă de mijlocele de navigaţie depus de reclamantă în cadrul documentaţiei tehnice prezentate autorităţii spre avizare, astfel că în mod corect a stabilit AACR că obiectivul în cauză este situat în suprafaţa de protecţie a acestui mijloc de radionavigaţie.

A conchis judecătorul fondului că devin astfel incidente dispoziţiile Capitolului 5.4 din Metodologie - "Evaluarea obiectivelor poziţionate în suprafaţa de protecţie a mijlocului de radionavigaţie (CNS) DME/N omnidirecţional. iar potrivit art. 5.4.2, indicat în mod expres de pârâtă în întâmpinare, "În suprafaţa de protecţie a mijlocului de radionavigaţie DME/N nu sunt permise denivelări artificiale ale solului şi nici amplasarea de obiective".

Cu privirre la acestea, Înalta Curte reţine că art. 5.11 din Metodologie reglementează o excepţie de la această interdicţie, respectiv "În situaţia în care, în suprafaţa de protecţie aferentă unui mijloc CNS omnidirecţional există obiective deja construite în urma unor avize de construire emise de către AACR şi/sau există obiective construite anterior amplasării mijlocului CNS respectiv, iar obiectivul supus avizării este poziţionat astfel încât nu există vizibilitate directă, între sistemul de antene al mijlocului de radionavigaţie şi obiectiv, acesta fiind obturat în întregime de obiectivele deja construite, se consideră că obiectivul supus avizării este situat în zona de protecţie a mijlocului omnidirecţional şi amplasarea acestora este permisă condiţionat de rezultatul evaluării realizate în cadrul AACR, cu condiţia ca distanţa dintre obiectivul care obturează din punct de vedere radioelectric şi obiectivul obturat să fie de cel mult 150 m".

Or, prin Obiectivul nr. 1 al expertizei solicitate, recurenta solicită efectuarea unei analize a pretinsului impact electromagnetic asupra mijlocului DME25, dar cu observarea clădirilor edificate împrejurul proprietăţii acesteia.

În contextul celor mai sus arătate, lămurirea acestui aspect era importantă, contrar celor reţinute de prima instanţă, cu atât mai mult cu cât chiar intimata - pârâtă arată prin întâmpinarea depusă la judecarea fondului că cererea a fost respinsă, în mod justificat, dar că în avizul negativ emis s-a menţionat totodată, în acord cu dispoziţiile legale incidente, că este posibilă reluarea procesului de evaluare dacă se poate demonstra că edificiul propus este obturat 100% de cele existente.

Or, dacă intimata recunoaşte că există o astfel de posibilitate, recurentei-reclamante trebuia să i se recunoască dreptul de a proba această împrejurare.

Tot astfel, instanţa nu s-a pronunţat efectiv asupra Obiectivului nr. 3, prin care recurenta solicită identificarea de scenarii posibile pentru obiectivul propus de aceasta.

Şi acest aspect ar fi trebuit lămurit, cu atât mai mult cu cât chiar intimata - pârâtă arată prin întâmpinarea depusă la judecarea fondului că în avizul negativ emis s-a menţionat, în acord cu dispoziţiile legale incidente, că este posibilă reluarea procesului de evaluare dacă se poate demonstra că edificiul propus este obturat 100% de cele existente.

Refuzul de emitere a unui aviz favorabil, atacat în prezenta cauză, are natura juridică a unui act administrativ asimilat, iar prezumţia de legalitate de care se bucură un act administrativ poate fi răsturnată prin administrarea unui probatoriu pertinent, concludent şi util, judecătorul având obligaţia să aibă rol activ.

Deşi reclamanta a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică, instanţa de fond a respins această probă, refuzând astfel dreptul reclamantei de a-şi dovedi pretenţiile, de a răsturna prezumţia de legalitate şi de a demonstra că refuzul autorităţii este nejustificat.

Marja de apreciere de care se bucură autoritatea emitentă în emiterea avizului este supusă respectării prevederilor legale, iar acestea nu permit respingerea cererii decât în condiţiile în care, în urma evaluării tehnice realizate, rezultă că sunt influenţaţi parametrii nominali de funcţionare şi performanţele operaţionale ale mijloacelor CNS şi metodologice.

Expertiza ar fi fost singura probă care ar fi clarificat dacă evaluarea tehnică efectuat de AACR este corectă.

Dimpotrivă, prima instanţă a dat înscrisului menţionat o valoare probatorie absolută, ceea ce duce la o inegalitate procedurală între cele două părţi, tradusă în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ca reprezentând o lipsă de egalitate a armelor procedurale şi, în final, la o apărare iluzorie.

Faţă de acestea, Înalta Curte conchide că proba cu expertiză tehnică trebuia luată în considerare de prima instanţă, fiind utilă pentru soluţionarea pricinii, hotărârea fiind dată, în realitate, fără cercetarea fondului cauzei.

2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul de drept al acesteia

Refuzul de a permite reclamantei să administreze proba cu expertiză în dovedirea susţinerilor sale, conduce la admiterea recursului, în temeiul disp. art. 497 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, la casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care va ţine seama de considerentele prezentei decizii şi va avea în vedere şi celelalte critici formulate de recurenta-reclamantă, care nu mai pot fi analizate în prezentul recurs, în raport de soluţia adoptată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1875 din 28 octombrie 2022, încheierii din 20 iulie 2022 şi încheierii din 30 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

Casează în parte sentinţa şi încheierile recurate.

Trimite cauza pentru o nouă judecată la aceeaşi instanţă.

Menţine încheierea din 20 iulie 2022 în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate invocate de reclamanta A..

Menţine sentinţa în ceea ce priveşte soluţia de repingere ca inadmisibile a capetelor de cerere privind anularea răspunsului la plângerea prealabilă şi anularea tuturor actelor şi operaţiunilor ce au stat la baza avizului contestat şi a răspunsului la plângerea prealabilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 6 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.