Police academy admission remanded after medical unfitness ruling misinterpreted ministerial order

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 26.11.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" să se dispună anularea rezultatului examenului medical şi rezultatului contestaţiei formulate, respectiv a procesului-verbal nr. x/20.09.2021 şi a fişei medicale tip pentru soluţionarea contestaţiilor nr. x/20.09.2021; anularea în parte a actelor prin care s-a validat rezultatul final la examenul de admitere sesiunea 2021 din cadrul Academiei de Poliţie A.I Cuza, respectiv adresa de validare, lista candidaţilor admişi şi raportul cu privire la organizarea, desfăşurarea şi finalizarea concursului; obligarea pârâtei la validarea candidaturii sale ca admis; obligarea pârâtei la emiterea dispoziţiei de înmatriculare a reclamantului în anul I de studii la Facultatea de Poliţie din cadrul Academiei de Poliţie în domeniul de licenţă "Ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică", specializarea "Ordine şi siguranţă publică", specialitatea "Poliţie", forma de învăţământ IFR, în anul universitar 2021-2022; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În acest context, reclamantul a invocat şi excepţia de nelegalitate a paragrafului 55 din cadrul pct. IV - Boli ale sângelui şi organelor hemtopoietice din Anexa nr. 1 a Ordinului comun nr. M55/107/2.587/C/10/357/210/496/931/2014.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 12 aprilie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ Si Fiscal a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a paragrafului 55 din cadrul pct. IV din Anexa nr. 1 a Ordinului comun nr. M55/107/2.587/C/10/357/210/496/931/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 174 de la data de 28 iunie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" şi Direcţia Medicală din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă de la data de 12.04.2022, în termenul legal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei şi a încheierii atacate, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost aceasta din urmă formulată.

În esenţă, în motivare, a invocat motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că a fost aplicat greşit de către instanţa fondului art. 4 din Legea contenciosului administrativ cu motivarea că Ordinul comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014 este un act administrativ normativ emis în aplicarea şi executarea legii, care nu poate fi criticat pe calea excepţiei de nelegalitate prevăzute de legea contenciosului administrativ.

În accepţiunea recurentului-reclamant, Ordinul comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014 are caracterul unui act administrativ individual care poate fi supus cenzurii instanţei de judecată în conformitate cu disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Printr-o interpretare coroborată a disp. art. 4 alin. (1) şi (2) cu art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a susţinut că excepţia de nelegalitate ridicată în cauză are caracter admisibil astfel că, în mod eronat, a pronunţat prima instanţă soluţia de respingere cu motivarea că actul administrativ criticat poate fi atacat doar pe calea acţiunii directe în contencios administrativ.

Ulterior, a dezvoltat recurentul-reclamant o serie de consideraţiuni de ordin teoretic şi jurisprudenţial cu privire la admisibilitatea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ chiar şi dacă are caracter normativ.

Conchizând, a solicitat admiterea cererii de recurs formulate împotriva încheierii de şedinţă de la data de 12.04.2022.

În continuare, recurentul - reclamant a dezvoltat critici subsumate motivului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., faţă de lipsa de logică a raţionamentului primei instanţe care a validat actele întocmite de intimatele - pârâte prin care recurentul-reclamant a fost declarat "inapt" de către comisa de soluţionare a contestaţiilor, după reexaminarea medicală.

Astfel, a susţinut că prima instanţă a dezvoltat o motivare lipsită de fundament pentru a justifica soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată.

Prin raportare la împrejurarea că recurentul - reclamant este în prezent agent de poliţie fiind declarat de fiecare dată apt din punct de vedere medical pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu dar şi pentru a susţine examen la Academia de Poliţie, acesta a precizat că interpretarea care a fost dată afecţiunii de beta talasemie minoră de către comisia de reexaminare este una care denotă excesul de putere în contextul în care s-a efectuat aplicarea criteriului I expus în paragraful 55 pct. IV-Boli ale sângelui şi organelor hematopoietice din Anexa nr. 1 a Ordinului comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014.

A mai arătat recurentul - reclamant faptul că acest diagnostic nu este de natură a determine o inaptitudine pentru trecerea în corpul ofiţerilor de poliţie, acestora nefiindu-le aplicabile acele prevederi ale baremului medical reţinute de comisia de examinare din cadrul concursului.

În acest sens, a concluzionat că diagnosticul cuprins în baremul contestat nu este de natură a determina, în mod real, o inaptitudine în contextul în care acelaşi diagnostic nu este de natură a determina o inaptitudine pentru munca de poliţie desfăşurată în prezent, nu constituie o inaptitudine pentru elevii STS si SRI şi nici pentru persoanele care urmează să fie chemate/rechemate/încadrate în rândul cadrelor din MAI, poliţiştilor în serviciu/funcţionarilor publici cu statut special din ANP/MJ, pentru aceştia fiind prevăzut pct. III din paragraful 55, afecţiunea (beta talasemie minoră) nefiind considerată de natură a determina o inaptitudine din punct de vedere medical pentru personalul MAI/MJ/ANP şi STS potrivit notei din pct. III al paragrafului 55.

Pentru toate aceste motive, a solicitat casarea încheierii de la data de 12.04.2022 şi a sentinţei civile de la fondul cauzei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Direcţia Medicală din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare la recursul promovat de recurentul - reclamant, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate în cauza de faţă aceasta fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

A susţinut faptul că actele administrative normative se delimitează de cele individuale atât prin conţinut, dar şi prin calitatea subiecţilor. Astfel, actul normativ contestat conţine reglementări de principiu care se adresează unor persoane nedeterminate, adică are o aplicabilitate generală.

Gradul de generalitate a actelor administrative normative poate diferi, în sensul că, anumite norme privesc orice persoană, iar alte norme au un obiect de reglementare mai restrâns, de exemplu, normele ce privesc categorii determinate de persoane. Oricât de restrâns ar fi obiectul de reglementare a actelor administrative normative, acestea îşi păstrează caracterul normativ atâta timp cât subiecţii nu sunt individual determinaţi.

Contestă aprecierile recurentului-reclamant, cu menţiunea că din interpretarea literală şi sistematică a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că excepţia de nelegalitate poate viza doar un act administrativ cu caracter individual.

În acest context, a precizat că actul administrativ contestat emană de la autorităţi publice centrale şi are un vădit caracter normativ, motiv pentru care nu poate face obiectul unei excepţii de nelegalitate.

Având în vedere faptul că dispoziţiile unui act administrativ normativ au caracter obligatoriu şi sunt formulate în abstract, în vederea aplicării unui număr nedeterminat de cazuri şi persoane, admiterea excepţiei de nelegalitate invocate ar duce la situaţia în care acelaşi act administrativ poate fi nelegal pentru anumite persoane (cele implicate în litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de nelegalitate), dar rămâne legal şi executoriu pentru celelalte persoane.

Astfel, potrivit formei în vigoare a textului art. 4, domeniul de aplicabilitate al excepţiei de nelegalitate este restrâns la actele administrative cu caracter individual.

Practic, legiuitorul stabileşte în mod expres şi cu totul limitativ domeniul de aplicare al excepţiei de nelegalitate, care, în opinia sa, în mod evident nu poate fi pusă în discuţie în cazul unui act normativ, care prevede reglementări de principiu şi are o aplicabilitate generală.

Referitor la alegaţiile recurentului-reclamant, a precizat ă întreaga construcţie din cadrul recursului are în vedere o reglementare juridică desuetă, respectiv forma anterioară Legii nr. 554/2004, ulterior fiind aduse articolului 4 modificări prin prevederile art. 54 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.. Prin modificările amintite, legiuitorul primar a stabilit expres că actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate.

În concluzie, cât timp Ordinul comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014 conţine reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, fiind aşadar un act administrativ cu caracter normativ, a solicitat respingerea recursului şi implicit a excepţiei de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, ca inadmisibilă.

În continuare, raportat la critica recurentului-reclamant referitoare la nemotivarea hotărârii de către prima instanţă, a menţionat intimata-pârâtă că instanţa a răspuns adecvat la toate aspectele invocate de recurentul-reclamant, fiind respectată exigenţa motivării hotărârii judecătoreşti care este o garanţie a caracterului echitabil al procedurii, fiind reglementată de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Referitor la celelalte alegaţii ale recurentului-reclamant, a solicitat să se constate că în cuprinsul cererii de recurs sunt reluate practic aceleaşi argumente care au stat la baza acţiunii introductive şi care au fost înlăturate odată cu soluţionarea fondului.

Reluând o serie de apărări de la fondul cauzei, intimata-pârâtă a arătat că în vederea stabilirii îndeplinirii condiţiei de a fi "apt medical" pentru serviciul militar, recurentul-reclamant a fost supus examinării medicale pentru admiterea în instituţiile de învăţământ care formează personal pentru nevoile MAI, acestuia deschizându-i-se fişa medicală aferentă de către medicul de unitate în a cărui competenţă teritorială se află unitatea de recrutare de la domiciliul candidatului.

Ulterior deschiderii fişei medicale, recurentul-reclamant s-a prezentat la nivelul Centrului Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu "Dr. Nicolae Kretzulescu" Bucureşti pentru a fi supus examenelor medicale specifice. Cu ocazia efectuării examenului medical în specialitatea "boli interne", acesta a fost examinat de domnul doctor B., medic primar medicină internă, context în care s-a stabilit diagnosticul "BETATALASEMIE MINORĂ COMPENSATĂ HEMATOLOGIC" şi încadrarea ca "inapt" la paragraful nr. 55 lit. a) din baremul medical.

În continuare, nemulţumit de rezultatul examenului medical, recurentul-reclamant formulează contestaţie pe care o depune la sediul Direcţiei Medicale a MAI în data de 16.09.2021. Din cuprinsul contestaţiei reiese fără echivoc că recurentul-reclamant nu contestă diagnosticul sus-menţionat, ci critică, pe baza unor aprecieri personale eronate, încadrarea sa în categoria I de aptitudini prevăzute de baremul medical, solicitând încadrarea sa la categoria a III-a din baremul respectiv. Mai mult, recurentul-reclamant face referire în cuprinsul contestaţiei la faptul că diagnosticul de "betatalasemie minoră compensată hematologic" este stabilit inclusiv de un medic specialist hematologie-transfuzională din cadrul Institutului Naţional de Hematologie Transfuzională "Prof. Dr. C. T. Nicolau", ataşând, în copie, Referatul medical nr. x/13.09.2021.

Ca urmare a contestaţiei formulate, recurentul-reclamant a fost programat în vederea reexaminării sale de către doamna doctor C., medic specialist hematologie clinică în cadrul Spitalului de Urgenţă "Prof. Dr. Dimitrie Gerota" Bucureşti. Astfel, reclamantului i s-a înmânat Fişa medicală-tip pentru soluţionarea contestaţiilor nr. x/20.09.2021 în vederea prezentării la medicul specialist.

În urma analizării Referatului medical nr. x/13.09.2021 şi a rezultatelor analizelor de sânge ale candidatului, recoltate în datele de 08.09.2021 şi 10.09.2021, doamna doctor stabileşte diagnosticul "BETATALASEMIE MINORĂ COMPENSATĂ HEMATOLOGIC - HEMOGLOBINĂ ÎN LIMITE NORMALE", stabilind în mod eronat că recurentul-reclamant este apt, prin raportare la categoria a III-a din baremul medical.

Ulterior examinării de către medicul specialist, candidatul revine cu Fişa nr. x/20.09.2021 la sediul Direcţiei Medicale a MAI, în vederea oferirii posibilităţii Comisiei de soluţionare a contestaţiilor de a adopta o soluţie cu privire la situaţia medicală a reclamantului. Analizând aspectele consemnate de către medicul examinator în cuprinsul Fişei nr. x/20.09.2021, medicul coordonator din cadrul Comisiei, respectiv doamna doctor D., medic primar expertiză medicală a capacităţii de muncă, constată, în virtutea atribuţiei sale de a verifica corespondenţa dintre aptitudinea/inaptitudinea medicală şi diagnostic, că recurentul-reclamant a fost în mod eronat încadrat ca apt, prin raportare la categoria a III-a din baremul medical şi nu prin raportare la categoria I.

În acest context, în urma comunicării de către medicul coordonator a deficienţei constatate, medicul examinator revine asupra Fişei nr. x/20.09.2021, în sensul concluzionării că reclamantul este "inapt" conform categoriei I din baremul medical cu menţionarea paragrafului nr. 55 lit. a) din barem, asumându-şi prin semnătură şi parafă.

Ulterior, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a adoptat soluţia de respingere a contestaţiei cu declararea reclamantului ca "inapt".

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-reclamant cu privire la incidenţa unei discriminări, în contextul raportării acestuia la baremul medical, avându-se în vedere îndatoririle şi riscurile deosebite generate de natura atribuţiilor de serviciu, una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite de candidaţi pentru a dobândi calitatea de funcţionar public cu statut special în sistemul M.A.I. este şi faptul de a fi apt din punct de vedere medical, aspect ce reiese şi din prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2020 privind Statutul poliţistului. Fişa medicală tip M.A.I. de încadrare/admitere a unui candidat se încheie la nivelul unităţii sanitare a M.A.I. care are în competenţă examinarea medicală, fiind declarat apt sau inapt din punct de vedere medical potrivit unor bareme medicale pe care le regăsim în Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 107/2014.

Diagnosticul persoanei în cauză (betatalasemie minoră), prevăzut în paragraful 55 lit. a) din baremul medical, determină fără echivoc inaptitudinea acestuia. Stabilirea inaptitudinii este rezultatul coroborării tuturor datelor medicale ale reclamantului, pentru acest tip de diagnostic neexistând o altă posibilă încadrare decât cea de inapt, conform Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 107/2014.

Mai mult, recurentul-reclamant şi-a manifestat consimţământul scris, sens în care acesta a fost informat cu privire la faptul că examinarea medicală se face în conformitate cu Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 105/2020. Astfel, a fost informat cu privire la faptul că aptitudinea medicală este stabilită pe baza baremelor medicale privind efectuarea examenului medical pentru admiterea în unităţile/instituţiile de învăţământ militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, pe perioada şcolarizării elevilor şi studenţilor în unităţile/instituţiile de învăţământ militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, pentru ocuparea funcţiilor de soldat/gradat profesionist, precum şi pentru candidaţii care urmează a fi chemaţi/rechemaţi/încadraţi în rândul cadrelor militare în activitate/poliţiştilor în serviciu/funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 107/2014. Totodată, a luat la cunoştinţă de faptul că examinarea medicală se realizează după susţinerea celorlalte probe de concurs şi că în urma examinării medicale poate fi declarat inapt medical pentru admiterea în instituţiile de învăţământ care formează personal pentru nevoile M.A.I., dacă prezintă vreuna din afecţiunile prevăzute de barem şi îşi asumă consecinţele ce derivă din aceasta.

Examinarea medicală în vederea admiterii în instituţiile de învăţământ ale M.A.I. are la bază o serie de criterii bine determinate şi are ca scop asigurarea eficienţei prevederilor legale care stabilesc condiţiile speciale pe care trebuie să le îndeplinească o persoană ce ocupă o funcţie de poliţist, pe lângă condiţiile generale legale prevăzute pentru funcţionarii publici. În acest sens, prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, stabilesc expres condiţia potrivit căreia persoana în cauză trebuie să fie aptă din punct de vedere medical, fizic şi psihologic.

Pentru toate considerentele anterior detaliate, a solicitat intimata-pârâtă respingerea cererii de recurs, cu menţinerea sentinţei de la fondul cauzei.

Intimata - pârâtă Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondate, faţă de împrejurare că motivul de casare invocat de către recurent, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu are fundament, prima instanţă procedând la interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză.

A susţinut că recurentul-reclamant a realizat o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) coroborate cu dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dispoziţii care sunt clare şi nu lasă loc de interpretări, din cuprinsul lor rezultând că actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate, însă acestea pot fi supuse controlului judecătoresc în cadrul acţiunii în anulare, sintagma "pot fi atacate oricând" făcând referire la termenul în care se poate exercita calea procesuală prevăzută expres şi limitativ de lege în privinţa controlului judecătoresc al actelor administrative normative, şi anume, acţiunea în anulare.

Inclusiv practica judiciară de care înţelege să se prevaleze recurentul - reclamant vizează o perioadă anterioară modificărilor Legii nr. 554/2004, care se aplică in cauza de faţă în forma dobândită după adoptarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare invocat de către recurent, prevăzut de art. 488 pct. (6) C. proc. civ. a susţinut intimata-pârâtă că şi acesta este nefondat întrucât din analiza considerentelor sentinţei recurate rezultă că aceasta cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Obligaţia motivării hotărârii judecătoreşti nu presupune existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real, efectiv problemele esenţiale deduse judecăţii.

În concret, indicând acest motiv de casare, recurentul invocă, în fapt, critici referitoare la normele juridice edictate prin Ordinul comun nr. M.55/107/2.587/C/10.357/210/496/831/2014, ce nu pot fi analizate din perspectiva motivului de casare în discuţie.

Contrar susţinerilor recurentului, a precizat că argumentele prezentate în cererea de recurs sunt nefondate, instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la toate capetele de cerere din acţiunea civilă formulată, hotărârea recurată conţine argumentele care au stat la baza pronunţării acesteia iar instanţa de fond a realizat o motivare clară, concisă şi concretă, în raport cu probele şi actele de la dosarul cauzei, în limitele prevăzute de lege.

Astfel, sentinţa civilă contestată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în cauză nu poate fi reţinut, ca fondat, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. (6) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente a solicitat, în principal, respingerea, ca nefondată, a cererii de recurs formulate împotriva încheierii din data de 12.04.2022 şi a sentinţei civile nr. 174/28.06.2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosarul civil nr. x/2021

În drept, a invocat Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 490 alin. (2), art. 205 şi urm. C. proc. civ.

II. Soluţia asupra recursului

Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de la data de 12 aprilie 2022 este nefondat şi urmează a fi respins, iar cel îndreptat împotriva sentinţei civile este întemeiat şi urmează a fi admis în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Cu privire la cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată împotriva încheierii de şedinţă de la data de 12 aprilie 2022 prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor par. 55 pct. IV din Anexa 1 A Ordinului comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014, Înalta Curte reţine temeinicia soluţiei dispuse de prima instanţă.

Valorificând în proces norma de drept de la art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată prin care a fost invocată excepţia de nelegalitate, anume 26 noiembrie 2021 (acesta fiind actul normativ care are incidenţă în cauză, dat fiind că excepţia de nelegalitate reprezintă o apărare procesuală supusă normei de la data începerii procesului, potrivit art. 24 şi art. 25 C. proc. civ.) prima instanţă, în mod legal, a statuat că par. 55 pct. IV din Anexa nr. 1 a Ordinului comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014 nu poate face obiectul cercetării pe calea excepţiei de nelegalitate.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 "(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu ori la cererea părţii interesate. (...) (4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.". [s.n.]

Astfel, de esenţa excepţiei de nelegalitate este efectuarea controlului de legalitate asupra unui act administrativ unilateral cu caracter individual, în timp ce actul administrativ unilateral cu caracter normativ poate fi contestat doar prin intermediul acţiunii în anulare, deci în cadrul unui control direct de legalitate exercitat în faţa instanţei de contencios administrativ.

Înalta Curte mai subliniază că într-o jurisprudenţă constantă şi îndelungată a instanţelor de contencios administrativ se reţine, în acord cu doctrina relevantă în materie, că actele administrative unilaterale se clasifică în acte cu caracter normativ şi acte cu caracter individual pe baza criteriilor constând în, pe de o parte, scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise, iar, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse, astfel: (i) actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în vederea organizării executării legii, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii; (ii) actele administrative cu caracter normativ conţin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situaţii, astfel că produc efecte juridice erga omnes, faţă de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situaţie strict determinată şi produc efecte fie faţă de o singură persoană, fie faţă de un număr determinat sau determinabil de persoane.

Analizând cuprinsul actului normativ din care provine norma de drept criticată, prima instanţă a stabilit în mod legal că acesta reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, care se adresează unui număr nedeterminat de subiecte de drept, producând efecte erga omnes, care a fost emis în scopul organizării executării legii.

Acest raţionament juridic urmează a fi însuşit şi de către instanţa de control judiciar, care, analizând conţinutul actului administrativ criticat prin raportare la dispoziţiile art. 4 al Legii nr. 554/2004, conchide că acesta reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter normativ, care nu poate forma obiect al excepţiei de nelegalitate invocate în cadrul unui proces aflat în derulare, ci poate constitui doar obiect al acţiunii directe în anulare exercitate în faţa instanţei de contencios administrativ.

În acest din urmă sens, Înalta Curte observă că Ordinul litigios a fost emis în vederea organizării executării legii, conţinând reguli/norme cu caracter general, cu aplicabilitate într-un număr nedefinit de situaţii, astfel că produce efecte juridice erga omnes, faţă de un număr nedeterminat de persoane.

În ceea ce priveşte jurisprudenţa identificată de recurentul-reclamant, prin care se afirma posibilitatea de a fi verificat pe calea excepţiei de nelegalitate inclusiv un act administrativ unilateral cu caracter normativ, aceasta privea un cadru de reglementare diferit, anterior modificării Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2012, moment de la care s-a prevăzut expres dreptul persoanei interesate de a formula doar acţiune în anularea actului administrativ unilateral cu caracter normativ.

În consecinţă, nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant privind soluţia dată de prima instanţă excepţiei de nelegalitate şi astfel, faţă de argumentele anterior expuse, observând art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă de la data de 12 aprilie 2022, ca nefiind fondată.

Procedând în continuare la analiza cererii de recurs îndreptate împotriva sentinţei civile nr. 174/2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal în raport de criticile dezvoltate de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a procedat la interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei, fiind incident motivul de casare/nelegalitate de la punctul 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Reluând succint elementele circumscrise situaţiei de fapt stabilite de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, agent de poliţie în cadrul secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Craiova - Biroul Judeţean de Transport Olt, a participat în anul 2021 la examenul pentru ocuparea locurilor scoase la concurs de către Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", respectiv Facultatea de Poliţie, domeniul de licenţă Ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică, specializarea Ordine şi siguranţă publică, specialitatea Poliţie, forma de învăţământ ÎFR.

Ulterior parcurgerii etapelor din cadrul concursului la Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", după depăşirea probei scrise şi a probelor sportive, recurentul-reclamant a fost supus examinării medicale. În cadrul examenului medical, ca urmare a efectuării unor analize de sânge, recurentul-reclamant a primit diagnosticul de "beta talasemie minoră" fiind emis referatul medical nr. x/13.09.2021 de către Institutul de Hematologie Transfuzională "Prof. C.T.Nicolau" cu menţiunea «apt Academia de Poliţie cursuri Fără Frecvenţă».

Comisia de examinare a dosarelor medicale a apreciat însă ulterior că recurentul-reclamant este în realitate «inapt». Împotriva acestei soluţii a formulat cerere de reexaminare recurentul-reclamant, fiind trimis pentru reexaminare la Spitalul de Urgenţă "prof. Dr. Dimitrie Gerota" din cadrul MAI, unitate care a întocmit fişa de examinare nr. x/20.09.2021.

Reclamantul a susţinut faptul că această fişă a fost completată cu menţiunea «apt», depunând în acest sens o fotocopie la dosarul primei instanţe, ulterior fiind modificată cu menţiunea «inapt».

Pârâta Direcţia Medicală a arătat că reclamantul a fost programat pentru reexaminarea sa de către un medic specialist din cadrul Spitalului de Urgenţă Prof. Dr. Dimitrie Gerota, care în baza referatului medical nr. 1531/2021 şi a rezultatelor analizelor de sânge ale reclamantului a stabilit diagnosticul "betatalasemie minoră compensată hematologic", stabilind în mod eronat că este «apt» prin raportare la categoria III din baremul medical; fişa medicală a fost reexaminată de către medicul specialist din cadrul Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor, constatându-se că reclamantul a fost în mod eronat încadrat ca «apt» prin raportare la categoria III, iar nu prin raportare la categoria I. În acest context, medicul specialist-examinator a revenit asupra menţiunii «apt».

În acest context factual, Înalta Curte observă că argumentul esenţial pentru care prima instanţă a procedat la respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată îl constituie aplicarea dispoziţiilor paragrafului 55, pct. IV, Anexa 1 a Ordinului comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014, arătând expres că «Paragraful menţionat stabileste că pentru bolile reprezentând anemii hemolitice prin defect intraeritrocitar, respectiv talasemiile compensate hematologic Hb mai mare 11 g/dl şi Ht mai mare 32%, candidaţii pentru unităţile de învăţământ din cadrul MAI sunt consideraţi inapţi din punct de vedere medical (categoria I).». [s.n.]

În acelaşi sens, prin adresa nr. x/17.11.2021 emisă de Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" i-a fost indicată recurentului-reclamant «inaptitudinea medicală pentru candidaţii pentru unităţile/instituţiile de învăţământ din structura M.Ap. N./M.A.I./M.J./A.N.P.».

Recurentul-reclamant contestă încadrarea sa în categoria I, indicată de prima instanţă şi partea intimată-pârâtă.

Lecturând Ordinul comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014, Înalta Curte constată că, potrivit criteriului 55 al pct. 4 Boli ale sângelui şi organelor hematopetice, din cadrul Anexei I la Ordin, în cazul "Anemii hemolitice prin defect intraeritrocitar. Talasemiile: compensate hematologic Hb mai mare 11 g/dl şi Ht mai mare 32% (...)" sunt declaraţi «inapt» pentru Categoria I "candidaţii pentru unităţie/instituţiile de învăţământ din structura M.Ap. N./M.A.I./M.J./A.N.P (...)".

De esenţa aplicării criteriului amintit este deci ca unitatea/instituţia de învăţământ vizată să fie "în structura" Ministerului Afacerilor Interne.

În plus, în discuţie este o normă de excludere de la exerciţiul unui drept, pentru criterii medicale, ceea ce impune interpretarea sa limitativă, exclusiv cu privire la conţinutul său normativ.

Or, art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne prevede că "Ministerul Afacerilor Interne are în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unităţile subordonate acestuia, organe şi unităţi centrale de specialitate, unităţi teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum şi alte componente constituite în condiţiile legii ca instituţii civile sau militare.". [s.n.]

Astfel, raportul dintre Ministerul Afacerilor Interne şi entităţile vizate de norma legislativă amintită este, după caz, unul calificat ca fiind "în structură" sau "în subordine" ori "în coordonare".

Art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 294/2007 prevede că,,(1) Academia de Poliţie «Alexandru Ioan Cuza», înfiinţată în baza Hotărârii Guvernului nr. 137/1991 privind înfiinţarea Academiei de Poliţie a Ministerului de Interne, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Academia, cu sediul în municipiul Bucureşti, Aleea x A, este instituţie de învăţământ superior acreditată, din reţeaua de învăţământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ militar, de ordine şi siguranţă publică. (2) Academia funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, denumit în continuare MAI.".

În sfârşit, Anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 prevede că sunt "UNITĂŢI, INSTITUŢII ŞI STRUCTURI aflate în subordinea/în cadrul Ministerului Afacerilor Interne: ... 16. Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" ...". În acest caz, reglementarea este adaptată specificului fiecărei unităţi/instituţii/structuri, aceasta găsindu-se, după caz, în subordinea ori în cadrul Ministerului.

Din analiza acestor norme juridice rezultă că intimata-pârâtă Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" reprezintă o instituţie publică de învăţământ superior aflată "în subordonarea" Ministerului Afacerilor Interne, iar nu "în structura" sa, după cum cere categoria I din Ordinul comun nr. M55/107/2587/C/10/357/210/496/931/2014 - "candidaţii pentru unităţie/instituţiile de învăţământ din structura M.Ap. N./M.A.I./M.J./A.N.P (...)".

În aceste condiţii, este eronată stabilirea de către prima instanţă a faptului că recurentul-reclamant ar fi fost «inapt» din punct de vedere medical întrucât s-ar fi încadrat în Categoria I, prima liniuţă, vizată de pct. IV al Anexei I la Ordinul comun în discuţie, întrucât dl. A. nu a candidat la vreun examen/concurs pentru vreo unitate/instituţie de învătământ din structura M.A.I., ci pentru o instituţie de învăţământ superior acreditată, din reţeaua de învăţământ de stat, aflată în subordinea Ministerului în discuţie.

După cum s-a arătat deja, norma juridică de la pct. IV al Anexei I la Ordinul comun prezintă un caracter special, restricţionând exercitarea dreptului la educaţie, astfel că aplicarea şi interpretarea nu pot interveni decât de manieră strictă, limitat la ipotezele avute în vedere, şi nu poate fi extinsă prin analogie la alte categorii de instituţii de învăţământ ce nu au fost incluse în reglementare de emitenţi.

În continuare, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a lămurit dacă reclamantul era sau nu în mod real «apt» sau «inapt» pentru a fi admis în cadrul Academiei de Poliţiei "Alexandru Ioan Cuza", ci s-a limitat exclusiv la a opune acestuia încadrarea într-o categorie de candidaţi care nu îl privea, din moment ce Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" nu reprezintă o unitate/instituţie de învătământ din structura M.A.I., ci o instituţie de învăţământ superior acreditată, din reţeaua de învăţământ de stat, aflată în subordinea Ministerului în discuţie.

În plus, instanţa de control judiciar observă faptul că, în raport de situaţia de fapt expusă de prima instanţă, medicii implicaţi în procedurile de evaluare a recurentului - reclamant au avut abordări contradictorii, acesta fiind apreciat concomitent a fi «apt» sau «inapt» în raport de diagnosticul "betatalasemie minoră compensată hematologic".

Totodată, este necontestat în proces că reclamantul - recurent are deja calitatea de poliţist - subofiţer, fără a fi fost declarat «inapt» pentru serviciul de poliţie, în timp ce scopul examenului la care a participat la Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" este, ca prin admiterea la această instituţie de învăţământ superior şi absolvirea cursurilor, să promoveze în categoria ofiţerilor de poliţie.

În acest context, se impune a fi lămurit în cadrul situaţiei de fapt dacă există vreo cauză medicală de natură a permite concluzia că reclamantul este «inapt» aşa cum pretind intimatele - pârâte.

Or, o astfel de verificare implică o analiză de temeinicie a cererii de chemare în judecată, ce revine în competenţa de primă instanţă a Curţii de Apel Craiova, urmând a fi administrate probele apreciate de judecătorul fondului a fi necesare sub acest aspect.

În concluzie, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant sub aspectul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de cele arătate în precedent, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 174/2022, va casa sentinţa civilă atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe; totodată, nefiind identificate motive de casare a încheierii civile de la data de 12 aprilie 2021 prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, calea de atac formulată de recurentul-reclamant împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a respins, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă din 12 aprilie 2022, ca nefondat.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 174/2022 din 28 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă atacată şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 decembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.