Pension update compensation via ordinance nullity: Administrative competence under Law 554/2004 Article 9(5)

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, la data de 13.04.2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime prin O.U.G. nr. 59/2017, în privinţa schimbării modalităţii de calcul şi actualizare a pensiei de serviciu prin adoptarea măsurilor prev. de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- să fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. la recalcularea pensiei de serviciu potrivit dispoziţiilor legale existente anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 19.12.2018, conform gradului de agent şef adjunct de poliţie deţinut, raportat la prev. art. 38 din Legea 153/2017;

- să fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. la restituirea sumelor rezultate în urma recalculării, indexate cu rata inflaţiei şi dobânda legală aplicabilă; -să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor susmenţionate, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei de serviciu (dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 3, art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015), rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 19.12.2018 şi a H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.Of. nr. 41 din 13.01.2023.

Totodată, reclamanta a invocat, în temeiul disp. art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a disp. art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 şi a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său, prin raportare la disp art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Botoşani, secţia I civilă

Prin sentinţa nr. 632 pronunţată la data de 14.09.2023 în dosar nr. x/2023 Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a reţinut, în esenţă că, faţă de obiectul cererii dedus judecăţii, aceasta nu poate fi supusă jurisdicţiei de asigurări sociale, fiind vorba de o cerere în contencios administrativ prin care se contestă un act administrativ cu caracter normativ emis o autoritate publică centrală.

Astfel, în cauza dedusă judecăţii se solicită în primul rând să se constate că actualizarea pensiei prin aplicarea dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a cărei neconstituţionalitate se invocă, reprezintă o măsură care a condus la vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale reclamantei, precum şi, în mod accesoriu, restituirea eventualelor diferenţe dintre drepturile de asigurări sociale cuvenite ca urmare constatării neconstituţionalităţii ordonanţei de urgenţă de modificare a legii pensiilor militare de stat, O.U.G. nr. 59/2017, şi cele deja încasate. Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, aceasta este întemeiată pe prevederile art. 7 alin. (5) şi art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar diferenţele de prestaţii de drepturi de asigurări sociale sunt solicitate nu ca o consecinţă a nerespectării vreunui contract de asigurare socială sau a recalculării pensiei, după anularea unei decizii de pensionare.

Prin urmare, în speţă, este vorba despre despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamantei prin O.U.G. nr. 59/2017, iar nu de o cerere ce vizează strict drepturi de asigurări sociale, reglementate de legea pensiilor militare de stat. Cu alte cuvinte, fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării invocate de către reclamantă îl reprezintă adoptarea ordonanţei considerate neconstituţionale, aceasta neînvestind instanţa competentă în materia asigurărilor sociale cu o contestaţie împotriva unei decizii de pensionare.

Raportat la dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţia României, conform cărora "Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale." A reţinut Tribunalul Botoşani că revine instanţei de contencios administrativ competenţa de a analiza cererile de natura celei formulate de reclamantă prin care se invocă existenţa unei vătămări a drepturilor/intereselor legitime, prin adoptarea prevederilor O.U.G. nr. 59/2017.

Deopotrivă, a reţinut că, raportat la art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, împrejurarea că acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect doar acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, în condiţiile în care printr-o astfel de acţiune se cere anularea actelor administrative emise în baza acestora sau, după caz, obligarea autorităţii publice la emiterea unui act administrativ sau realizarea unei anumite operaţiuni administrative reprezintă un aspect care priveşte admisibilitatea cererii, iar nu competenţa soluţionării acesteia.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 26.09.2023 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar, respectiv sub nr. x/2023.

Hotărârea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 135 pronunţată la data de la 18.10.2023 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia I civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că reclamanta contestă o vătămare patrimonială legată de indexarea şi actualizarea pensiei, aspecte reglementate în cuprinsul art. 59-60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Potrivit dispoziţiilor art. 101 din acelaşi act normativ, litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale, art. 102 stipulând că cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul. De altfel şi art. 100 stipulează cu titlu general că jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel.

Deşi reclamanta a invocat formal dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, solicitînd sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din O.U.G. nr. 59/2017, simpla invocare formală a art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ întrucît aceasta ar însemna că în orice litigiu civil (de ex. o acţiune în revendicare formulată împotriva unei autorităţi publice ori persoană juridică de drept public, sau orice altă acţiune patrimonială sau chiar personală, de competenţa instanţelor civile) în care se invocă formal neconstituţionalitatea unei Ordonanţe emise de către Guvernul României, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, aserţiune care evident nu poate fi acceptată cîtă vreme există posibilitatea invocării în respectivele litigii civile a excepţiei de neconstituţionalitate potrivit Legii nr. 47/1992.

S-a constatat că litigiul este evident unul care priveşte dreptul la pensie, respectiv indexarea şi actualizarea pensiei chiar dacă se invocă excepţia de neconstituţionalitate a unei ordonanţe de urgenţă, litigiu de competenţa instanţei civile de jurisdicţia muncii şi asigurărilor sociale, respectiv a Tribunalului.

Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia I civilă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate, de obiectul litigiului şi de normele legale incidente cauzei, Înalta Curte stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În speţă, conflictul priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei şi s-a ivit în soluţionarea cauzei în primă instanţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În speţă, acţiunea introductivă întemeiată pe art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 544/2004 vizează solicitarea reclamantei de a se constata vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, precum şi asigurarea fondurilor, respectiv restituirea sumelor reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la art. 38 din Legea 153/2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi natura juridică a acestuia.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.

Ceea ce a solicitat reclamanta prin cererea introductivă este, aşa cum s-a precizat, acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017. Cu alte cuvinte, este nemulţumită de faptul că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărei beneficiară este, astfel cum era reglementat de art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Totodată, în vederea recuperării prejudiciului suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional,fiind formulată în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în speţă, este vorba despre despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamantei prin O.U.G. nr. 59/2017, iar nu de o cerere ce vizează strict drepturi de asigurări sociale, reglementate de legea pensiilor militare de stat. Cu alte cuvinte, fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării invocate de către reclamantă îl reprezintă adoptarea ordonanţei considerate neconstituţionale, aceasta neînvestind instanţa competentă în materia asigurărilor sociale cu o contestaţie împotriva unei decizii de pensionare.

Aşadar, Înalta Curte reţine că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

Reclamanta, socotindu-se vătămată în drepturile şi interesele sale legitime, a solicitat obligarea autorităţilor la repararea prejudiciului, astfel că, acţiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne) faţă de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare a cauzei revenind, prin urmare, secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

În concluzie, raportat la scopul urmărit de reclamantă prin introducerea acţiunii de faţă pe rolul instanţei de contencios administrativ, respectiv la obiectul concret al acţiunii ce constă în obligarea autorităţii pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Suceava, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamanta.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, va stabili competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.