Negative jurisdictional conflict resolved: military pension recalculation dispute lies with Tribunal Brăila, not administrative courts.

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă la data de 22.02.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, să se constate existenţa vătămării drepturilor şi intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art VII din O.U.G. nr. 59/2017. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei să procedeze la actualizarea şi indexarea pensiei sale începând cu 31.07.2017 în conformitate cu legea 223/2015 dacă nu interveneau modificările aduse prin O.U.G. nr. 59/2017 şi repararea pagubei produse, respectiv prin achitarea sumelor rezultate în plus în urma recalculării, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3), (5); art. 79 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei, însă, în cadrul Răspunsului la întâmpinarea formulată de pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Brăila (dosar) acesta a menţionat expres că obiectul acţiunii sale nu îl reprezintă constatarea neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 59/2017, sau a articolelor art. 59 şi 60 din această ordonanţă, ci a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 59 şi 60 din O.U.G. nr. 59/2017 în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, sens în care solicită instanţei să sesizeze Curtea Constituţională cu soluţionarea acesteia.

În drept, au fost invocate prevederile Constituţiei României, legea 73/1993, legea 24/2000, legea 223/2015 în forma anterioară O.U.G. nr. 59/2017, decizia 50/2022 a CCR, art. 29 din legea 47/1992 legea 152/2017 şi legea 153/2017.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Brăila, secţia I civilă

Prin sentinţa nr. 389 pronunţată la data de 11 mai 2023 în dosar nr. x/2023 Tribunalul Brăila, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Brăila, secţia I civilă a reţinut, în esenţă că, prezentul litigiu nu poate fi calificat un litigiu de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din legea 263/2010, respectiv, art. 65 din legea 223/2015- prin decizie de revizuire .

Astfel, art. 107 din legea 263/2010 prevede că - (1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

Art. 65 din legea 223/2015 are o formulare similară - (1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu ori la cererea persoanelor îndreptăţite, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

Ca urmare, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine instanţei de contencios administrativ, reţinând astfel incidenţa dispoziţiilor 10 alin. (1) din legea 554/2004 conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, astfel că, fiind vorba de contestarea unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern, competenţa aparţine Curţii de apel Galaţi în conformitate cu art. 10 alin. (3) din lege.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 12.06.2023 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar, respectiv sub nr. x/2023.

Hotărârea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 202/2023 pronunţată la data de la 26.10.2023 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că reclamantul solicită, în esenţă, actualizarea şi neplafonarea pensiei militare, considerând că dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie, sunt neconstituţionale, astfel că este îndreptăţit la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanţa anterior menţionată.

În acest caz, faţă de petitul cererii, devin incidente dispoziţiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale. Fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale, competenţa aparţine secţiei civile din cadrul tribunalelor.

Invocarea de către reclamant a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ, câtă vreme aceste dispoziţii legale sunt aplicabile doar dacă obiectul cererii este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ.

În cauză, în spatele excepţiei de neconstituţionalitate invocate, reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ, ci un raport ce ţine de domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale şi nu a solicitat acordarea de despăgubiri, ci restituirea unor sume pretins a fi reţinute din pensie în mod nelegal.

De asemenea, simpla invocare a unei excepţii de neconstituţionalitate a unei ordonanţe de urgenţă aplicabile în cauză nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, câtă vreme excepţiile de neconstituţionalitate a tuturor actelor normative primare, inclusiv ordonanţe, pot fi invocate în toate litigiile în care respectivele acte normative sunt relevante.

În plus, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuţii, datorii vamale care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ.

În speţă, în raportul juridic litigios dintre reclamant şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost formulată acţiunea, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acţionat în regim de "putere publică" în accepţiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuţiei reclamantului la acest sistem.

De asemenea, Curtea a constatat că nu se invocă un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Demersul judiciar formulat de reclamant priveşte recunoaşterea şi recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, şi se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicţiei asigurărilor sociale şi, având în vedere şi cadrul procesual definit de către reclamant, care doreşte să se judece cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituţie responsabilă de stabilirea şi plata pensiei reclamantului, a reţinut competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate, de obiectul litigiului şi de normele legale incidente cauzei, Înalta Curte stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În speţă, conflictul priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei şi s-a ivit în soluţionarea cauzei în primă instanţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi natura juridică a acestuia.

În speţă, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul că nu i s-a actualizat pensia de serviciu militară, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei să procedeze la actualizarea şi indexarea pensiei sale începând cu 31.07.2017 în conformitate cu legea 223/2015 dacă nu interveneau modificările aduse prin O.U.G. nr. 59/2017 şi repararea pagubei produse, respectiv prin achitarea sumelor rezultate în plus în urma recalculării, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

Aşadar, reclamantul solicită, în esenţă, actualizarea şi neplafonarea pensiei militare, considerând că dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie, sunt neconstituţionale, astfel că este îndreptăţit la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanţa anterior menţionată.

Prin urmare, se constată că acesta contestă o vătămare patrimonială legată de indexarea şi actualizarea pensiei, aspecte reglementate în cuprinsul art. 59-60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Potrivit dispoziţiilor art. 101 din acelaşi act normativ, litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale, art. 102 stipulând că cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul. De altfel şi art. 100 stipulează cu titlu general că jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel.

Excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant cu privire la dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, nu s-a fundamentat pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, ci pe dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind sesizarea Curţii Constituţionale.

De altfel, chiar în cuprinsul Răspunsului la întâmpinarea formulată de pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Brăila (dosar) reclamantul a menţionat expres că obiectul acţiunii sale nu îl reprezintă constatarea neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 59/2017, sau a articolelor art. 59 şi 60 din această ordonanţă, ci a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 59 şi 60 din O.U.G. nr. 59/2017 în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, sens în care solicită instanţei să sesizeze Curtea Constituţională cu soluţionarea acesteia.

Aşadar, Înalta Curte constată că reclamantul nu a solicitat acordarea de despăgubiri, în sensul art. 9 din Legea nr. 554/2004, ci restituirea unor sume pretins a fi reţinute din pensie în mod nelegal, acesta neinvocând un raport de drept administrativ, ci un raport ce ţine de domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale.

De asemenea, se constată că nu se invocă un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Demersul judiciar formulat de reclamant priveşte recunoaşterea şi recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, şi se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicţiei asigurărilor sociale.

În plus, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuţii, datorii vamale care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, iar în raportul juridic litigios dintre reclamant şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost formulată acţiunea, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acţionat în regim de "putere publică" în accepţiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuţiei reclamantului la acest sistem.

Faţă de aceste considerente, având în vedere şi cadrul procesual stabilit de reclamant, care doreşte să se judece doar cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituţie responsabilă de stabilirea şi plata pensiei reclamantului, Înalta Curte constată că, în speţă, litigiul este unul care priveşte dreptul la pensie, respectiv indexarea şi actualizarea pensiei, astfel că, raportat la natura juridică a litigiului şi domiciliul reclamantului, având în vedere şi dispoziţiile art. 101-104 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale, în regulator de competenţă stabileşte competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 101 -104 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, va stabili competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.