Jurisdictional threshold for challenging central government normative acts: authority rank supersedes fiscal value limit in administrative litigation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning the case to the Suceava Court of Appeal, Administrative and Fiscal Section, thereby overturning the First Instance Tribunal's declination of jurisdiction. The dispute arose when a pensioner challenged the constitutionality and legality of specific provisions in a Government Emergency Ordinance that increased the health insurance contribution rate on pensions exceeding a certain threshold, seeking partial annulment of the norm and compensation for amounts illegally withheld. Although the First Instance Tribunal argued the case involved a challenge to a national norm emitted by a central authority and thus fell under the Court of Appeal's jurisdiction, the Court of Appeal countered that the subject matter involved fiscal contributions below the 3,000,000 RON threshold, which it interpreted as falling within the tribunal's competence regardless of the authority's rank. The ICCJ determined that the primary object of the action was the partial annulment of a normative act issued by a central public authority and the subsequent obligation to pay damages, establishing that the ranking of the issuing authority (central vs. local) is the decisive criterion for jurisdiction in such cases, overriding the monetary value threshold for fiscal matters when the action targets the validity of the normative act itself.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 9 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004; Jurisdictional threshold for challenging central government normative acts: authority rank supersedes fiscal value limit in administrative litigation: The dispute arose when a pensioner challenged the constitutionality and legality of specific provisions in a Government Emergency Ordinance that increased the health insurance contribution rate on pensions exceeding a certain threshold, seeking partial annulment of the norm and compensation for amounts illegally withheld. Although the First Instance Tribunal argued the case involved a challenge to a national norm emitted by a central authority and thus fell under the Court of Appeal's jurisdiction, the Court of Appeal countered that the subject matter involved fiscal contributions below the 3,000,000 RON threshold, which it interpreted as falling within the tribunal's competence regardless of the authority's rank. The ICCJ determined that the primary object of the action was the partial annulment of a normative act issued by a central public authority and the subsequent obligation to pay damages, establishing that the ranking of the issuing authority (central vs. local) is the decisive criterion for jurisdiction in such cases, overriding the monetary value threshold for fiscal matters when the action targets the validity of the normative act itself.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the Supreme Court to issue the regulatory decision resolving the negative conflict of jurisdiction.
Substantive basis determining the material jurisdiction of the Court of Appeal based on the rank of the central public authority and the nature of the administrative act challenged.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022 din data de 21.12.2022 reclamantul A. în contradictoriu cu instituţiile pârâte Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii solicită:
l. anularea în parte a O.U.G. nr. 130/2021, respectiv art. XXIV, pct. 12 şi 13 din ordonanţă;
2. a se constata vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV, pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunar de 4000 RON;
3. obligarea pârâtului Guvernul României la asigurarea fondurilor pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3, alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;
4. obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3, alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
5. Solicită cheltuieli de judecată.
Arată că înţelege să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV, pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu dispoziţiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 şi art. 56 din Constituţia României.
Precizează că are calitatea de pensionar, sens în care face dovada cu copie a cuponului de pensie pe care-l îl ataşează şi arată că, prin O.U.G. nr. 130/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202 din 18 decembrie 2021, Guvernul, în calitate de legislator delegat, a procedat la modificarea, în regim de urgenţă, a mai multor acte normative.
Prin Răspunsul la întâmpinarea Casei de Pensii Sectoriale a Serviciului Român de Informaţii reclamantul a solicitat introducerea în proces şi a Agenţiei Naţionale a Finanţelor Publice, în considerarea faptului că Serviciul Român de Informaţii a Plătit sumele încasate cu titlu de CASS acestei instituţii în baza art., 265 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, motiv pentru care solicită obligarea acesteia să vireze sumele de bani către SRI.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Hotărârea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 465 pronunţată la data de 25 mai 2023 în dosar nr. x/2023 Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că, în speţă, reclamantul contestă un act normativ emis de Guvern, astfel încât, prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de aceste considerente, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 03.07.2023 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr unic de dosar, respectiv sub nr. x/2022.
Hotărârea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 131 pronunţată la data de la 17 octombrie 2023 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că, în cauză, fiind vorba despre un litigiu relativ la contribuţii şi accesorii ale acestora sub pragul valoric care atrage competenţa curţii de apel, competenţa în primă instanţă a prezentei cauze revine tribunalului. Subliniază curtea că, atât timp cât sumele ce sunt avute în vedere corespund unuia din tipurile de impuneri la care face referire art. 10 din Legea nr. 554/2004, criteriul valoric este cel care se impune a fi reţinut pentru determinare competenţei, iar nu criteriul rangului autorităţii, care ar opera numai în condiţiile în care prejudiciul vizat nu ar corespunde uneia din categoriile vizate de textul legal.
Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate, de obiectul litigiului şi de normele legale incidente cauzei, Înalta Curte stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
În speţă, conflictul priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei şi s-a ivit în soluţionarea cauzei în primă instanţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
l. anularea în parte a O.U.G. nr. 130/2021, respectiv art. XXIV, pct. 12 şi 13 din ordonanţă;
2. a se constata vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV, pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunar de 4000 RON;
3. obligarea pârâtului Guvernul României la asigurarea fondurilor pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3, alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;
4. obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3, alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Deopotrivă, reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV, pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu dispoziţiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 şi art. 56 din Constituţia României.
Se reţine astfel că, în esenţă, reclamantul contestă un act normativ emis de Guvern şi considerându-se vătămat prin măsura reglementată de art. XXIV, pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, acesta a solicitat deopotrivă şi obligarea la restituirea sumelor de bani reprezentând diferenţa dintre pensia cuvenită, potrivit aprecierii acestuia, şi cea calculată potrivit "actualizării" sale prin punerea în aplicarea a dispoziţiilor O.U.G. nr. 130/2021.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că, prin cererea de chemare în judecată a fost invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, şi, deşi, au fost chemate în judecată, în calitate de pârâte şi Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii, respectiv Agenţia Naţională a Finanţelor Publice (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală) nu a contestat acte administrative emise de acestea.
Este evident că obiectul principal al acţiunii nu este obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informaţii de a restitui sume reţinute cu titlu de contribuţie obligatorie pentru fondul naţional de asigurări sociale de sănătate", ci anularea în parte a unui act normativ emis de Guvern şi repararea prejudiciului produs de această autoritate prin adoptarea unei ordonanţe neconstituţionale.
Aşadar, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice responsabile pentru cauzarea acestuia.
Chiar dacă ordonanţa de Guvern atacată (O.U.G. nr. 130/2021) nu reprezintă un act administrativ, ci normativ, prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile prin analogie, pentru identitate de raţiune juridică, faţă de rangul central al organului emitent al actului contestat.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".
Astfel, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în anularea parţială a unui act normativ şi obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţilor pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul, respectiv Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, va stabili competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informaţii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informaţii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.