Refugee pension claim remanded for failure to establish flight from occupied territory
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Tax Disputes Section) admitted the appeal filed by the County Pension House, annulled the lower court’s judgment, and remanded the case to the same court (Cluj Court of Appeal) for retrial, thereby overturning the prior decision that had recognized the claimant’s refugee status and ordered pension benefits. The underlying dispute concerned the claimant’s request to annul a decision rejecting his application for recognition as a refugee and for rights under Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000 (which grants rights to persons ethnically persecuted under regimes established after the Vienna Dictate of 7 August 1940, for the period 6 September 1940 – 6 March 1945, who fled occupied territory). The court held that the lower court failed to fulfill its active role under Article 129(5) of the Civil Procedure Code by not sufficiently investigating material facts—specifically whether the claimant fled from Cluj-Napoca (occupied territory) or from Brașov (under Romanian administration, which would fall outside the law’s scope)—and ordered retrial to complete the evidence, including verifying refugee lists.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 alin. (5) C. proc. civ; Refugee pension claim remanded for failure to establish flight from occupied territory: Sub acest aspect, instanța de fond, în exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., avea obligația să administreze probele necesare pentru aflarea adevărului și a pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul R.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 13359 din 10 martie 2004, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși a dovedit cu acte, faptul că s-a refugiat împreună cu familia sa, cererea i-a fost respinsă.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 611 din 6 mai 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 13359 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă. Totodată, a obligat-o pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost nevoit să părăsească împreună cu familia sa, localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii sale forțate.
Împotriva acestei hotărâri, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând în esență că situația reclamantului nu face obiectul Legii nr. 189/2000 și că nu persecuția etnică este cea care a determinat schimbul domiciliului reclamantului, localitatea Brașov nefiind sub ocupația regimului austro-ungar.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena, din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din același motiv, cu condiția dovedirii acestei situații (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002.
În speță, din declarațiile martorilor rezultă că reclamantul s-a născut la data de 19 februarie 1939, în Brașov, iar în perioada iulie 1939 - septembrie 1940 a locuit împreună cu mama sa, în municipiul Cluj Napoca, de unde au fost nevoiți să se refugieze în luna septembrie 1940, în localitatea Teiuș, județul Alba.
Pe de altă parte, din apărările pârâtei rezultă că reclamantul s-ar fi refugiat din Brașov, localitate aflată sub administrația Statului Român, astfel că situația lui nu face obiectul Legii nr. 189/2000, atâta timp, cât nu ar fi existat motivul persecuției etnice.
Sub acest aspect, instanța de fond, în exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., avea obligația să administreze probele necesare pentru aflarea adevărului și a pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Neprocedând în modul arătat, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, încât prin admiterea recursului declarat de pârâtă, se va casa sentința, cu trimitere, spre rejudecare, în vederea completării probelor.
Cu ocazia rejudecării, pentru a verifica apărările pârâtei și reclamantului și pentru a dovedi perioada și localitatea de refugiu, se vor administra dovezi în acest sens, ca de exemplu tabelul cu persoane refugiate în care figurează reclamantul și familia acestuia.
În consecință, recursul fiind întemeiat în sensul celor ce au precedat, urmează a fi admis, a se casa sentința atacată și a se trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 611 din 6 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.