Transfer of magistrate from prosecutor to judge upheld; Public Ministry's challenges rejected as unlawful.

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 1 august 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi A., a solicitat:

(i) anularea Hotărârii nr. 1802 din 27.06.2023 a secţiei pentru judecători, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 17.07.2023, prin care s-a dispus eliberarea domnului A. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita şi numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Avrig, conform art. 194 din Legea nr. 303/2022;

(ii) suspendarea punerii în executare a hotărârii menţionate până la pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Cu caracter prealabil, contestatorul susţine că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie justifică interes, în accepţiunea textului art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, în ceea ce priveşte contestarea hotărârii menţionate, întrucât hotărârea atacată vizează un aspect de organizare a parchetelor şi de asigurare a independenţei funcţionale, sens în care dispoziţiile se răsfrâng asupra bunei funcţionări în ansamblu a Ministerului Public şi a procurorilor care fac parte, sub aspect statutar, din Ministerul Public. Invocă în acest sens dispoziţiile art. 131 din Constituţie, art. 66 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2022, art. 75 alin. (1), (2) şi art. 76 din acelaşi act normativ, art. 14 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Hotărârea secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 947 din 14.11.2019.

În ceea ce priveşte motivarea contestaţiei, susţine contestatorul că, deşi au fost parcurse etapele procedurii de numire a procurorilor în funcţia de judecător şi aparent au fost examinate criteriile legale, Hotărârea nr. 1802/2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă prevederile art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 305/2022, nefiind îndeplinite cerinţele/criteriile legale prevăzute de acest text de lege, hotărârea fiind, în egală măsură, şi neoportună.

Din considerentele hotărârii atacate se desprinde concluzia că volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, de la care provine solicitantul, este de 524 cauze/procuror, iar în ce priveşte gradul de ocupare a schemei de personal, se reţine că Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita funcţionează efectiv cu 2 procurori, funcţia de conducere fiind ocupată prin delegare. Prin eliberarea din funcţia de procuror a intimatului A. şi numirea sa în funcţia de judecător, gradul de ocupare a posturilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita devine 33,33%, unitatea urmând să funcţioneze cu un singur procuror cu funcţie de execuţie. Pe de altă parte, la nivelul Judecătoriei Avrig (instanţă la care s-a dispus numirea în funcţia de judecător) sunt ocupate 3 din cele 4 posturi prevăzute în schemă (grad de ocupare a schemei de 75%), prin numirea solicitantului gradul de ocupare devenind 100%.

Astfel fiind, consideră contestatorul că secţia pentru judecători a emis hotărârea atacată cu ignorarea situaţiei dificile de personal a Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, raportat la un volum ridicat de activitate şi la avizul negativ al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Dispoziţiile art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 305/2022 nu acordă preferinţă în ce priveşte cele două criterii analizate de Consiliul Superior al Magistraturii între instanţele de judecată şi parchete, legiuitorul urmărind prin instituirea lor să asigure un echilibru, astfel încât prin numirea dintr-o funcţie în alta să nu se genereze disfuncţionalităţi la instanţa/parchetul de provenienţă al magistratului. Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii nu pot avea în vedere, în procesul decizional, doar cariera pe care o deservesc (judecător sau procuror), ci efectele cu caracter general al hotărârilor luate, de vreme ce consiliul apără independenţa justiţiei (deci şi buna ei funcţionare) în ansamblu.

Aşadar, susţine contestatorul, Hotărârea nr. 1802/2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, raportat la H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022-2025, în dimensiunea Consiliului de a gestiona resursele umane pentru instanţe şi parchete. Potrivit obiectivului strategic 3 din strategia menţionată, politicile de resurse umane din sistemul judiciar trebuie să asigure eficienţă şi eficacitate în funcţionarea componentelor sale. Rezultatele aşteptate corelative acestui obiectiv - în ceea ce priveşte parchetele - constau într-un grad de ocupare de 80-85% a posturilor de procuror. Unul din obiectivele specifice ale obiectivului 3 este acela al echilibrării schemelor de personal. Prin hotărârea contestată se generează un dezechilibru major în schemele de personal, precum şi în funcţionarea unităţii respective de parchet, lipsind-o de capacitatea de a combate eficient infracţionalitatea, de a furniza un serviciu public de calitate şi într-un termen rezonabil. Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita are un istoric îndelungat de neatractivitate pentru ocuparea posturilor de către procurori, funcţionând de-a lungul timpului cu schemă incompletă sau înregistrând fluctuaţie de personal.

Mai arată contestatorul că alocarea resurselor umane a constituit un obiectiv constant al strategiilor de dezvoltare a sistemului judiciar, fiind şi unul din obiectivele urmărite în cadrul MCV.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect suspendarea punerii în executare a hotărârii menţionate până la pronunţarea unei soluţii pe fond, contestatorul susţine că sunt îndeplinite cele două cerinţe cumulative prevăzute de textul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz temeinic justificat şi prevenirea unei pagube iminente. Astfel, există o îndoială serioasă în legătură cu legalitatea hotărârii indicate, fiind evident că secţia pentru judecători nu a luat în considerare îndeplinirea condiţiei de la art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 303/2022, în ceea ce priveşte dimensiunea resurselor umane şi volumul de activitate înregistrate la unitatea de parchet la care funcţionează solicitantul.

Cât priveşte cerinţa producerii unei pagube iminente, contestatorul susţine perturbarea previzibilă gravă a funcţionării Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita prin numirea unuia din cei doi procurori de la acest parchet în funcţia de judecător, astfel încât gradul de ocupare a statelor de funcţii şi personal devine 33,33%, aspect de natură să afecteze însăşi acordarea unui serviciu către cetăţenii din localităţile arondate circumscripţiei respective, în condiţiile în care pot interveni cazuri urgente ori în care să se impună luarea unor măsuri preventive.

Totodată, suspendarea punerii în executare a Hotărârii nr. 1802/2023 a secţiei pentru judecători până la judecarea cauzei pe fond este necesară, având în vedere potenţiala începere a activităţii în funcţia de judecător a intimatului A. şi efectele pe care le-ar avea anularea hotărârii atacate asupra actelor îndeplinite de acesta în funcţia de judecător.

2. Apărările formulate în cauză

2.1. Intimatul A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, în principal ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă şi ca lipsită de interes, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, intimatul invocă dispoziţiile art. 36 C. proc. civ. şi art. 84 alin. (3) şi art. 87 alin. (3) din Legea nr. 340/2022, susţinând că nu există identitate între contestator şi unitatea de parchet în cadrul căreia îşi desfăşoaraă activitatea intimatul, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita. Acest parchet este subordonat Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, care are personalitate juridică şi poate sta singur în judecată. Totodată, art. 194 şi următoarele din Legea nr. 303/2022 prevăd că avizul se solicită parchetului din care provine procurorul, iar nu Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în formularea contestaţiei, intimatul arată că îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, neavând grad de parchet general care să-i ofere posibilitatea de a lucra în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că interesul contestatorului nu este legitim. Lipsa interesului este demonstrat şi de împrejurarea că cele două parchete implicate în procedură, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, au dat avize favorabile eliberării din funcţia de procuror şi numirii în funcţia de judecător.

Pe fondul cererii de anulare, intimatul A. susţine că Hotărârea nr. 1802/2023 respectă dispoziţiile art. 194 alin. (1), art. 195 alin. (3) şi art. 196 alin. (1) - (3) din Legea nr. 303/2022, fiind îndeplinite toate condiţiile legale pentru numirea sa în funcţia de judecător.

Astfel, în baza cererii depuse de intimat, s-a procedat la obţinerea avizelor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu şi Judecătoriile Agnita, Avrig şi Orăştie, toate aceste parchete şi instanţe emiţând avize favorabile. Ulterior, intimatul a susţinut interviul în faţa secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care a emis hotărârea atacată, prin care a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 196 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.

La emiterea hotărârii, secţia pentru judecători a analizat volumul de activitate şi numărul posturilor vacante al Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, constatând că încărcătura pe procuror la această unitate de parchet pe anul 2022 a fost de 524 dosare, comparativ cu media naţională de 1203 dosare şi că sunt ocupate ambele funcţii de execuţie din schemă, fiind vacant postul de prim procuror. Cât priveşte cele trei judecătorii indicate de intimat în cerere, s-a constatat că Judecătoria Avrig are cea mai mare încărcătură pe judecător, respectiv de 1405 dosare, comparativ cu media naţională de 1159 dosare, încărcătura pe schemă fiind de 984 dosare comparativ cu media naţională de 893 dosare.

Mai arată intimatul că atât parchetul la care funcţionează, cât şi parchetul ierarhic superior, care cunosc foarte bine situaţia de personal din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, şi-au exprimat acordul eliberării sale din funcţia de procuror.

Susţine că, deşi contestatorul invocă nelegalitatea hotărârii atacate, din cuprinsul contestaţiei rezultă doar critici de oportunitate, iar oportunitatea actului atacat este în competenţa exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii şi nu poate face obiectul controlului instanţei de judecată.

Referitor la cererea de suspendare, intimatul susţine aceleaşi excepţii ca în cazul cererii de anulare, iar în privinţa netemeiniciei acestei cereri, susţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita nu este perturbată întrucât încărcătura pe schemă este de trei ori sub media naţională, iar situarea sub această medie se menţine şi în cazul în care activitatea ar fi realizată de un singur procuror. Totodată, contestatorul nu suferă vreo vătămare prin eliberarea intimatului din funcţie, câtă vreme acesta nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2.2. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM") a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, inadmisibilitatea cererii de suspendare, iar în subsidiar a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea, respectiv suspendarea executării Hotărârii nr. 1802/27.06.2023, emise de secţia pentru judecători, prin care s-a propus Preşedintelui României eliberarea intimatului A. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita şi numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Avrig.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, intimatul CSM arată că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu justifică legitimarea procesuală activă.

Astfel, actul administrativ individual atacat a fost emis de Consiliul Superior al Magistraturii în conformitate cu dispoziţiile art. 194 şi următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, dispoziţii care recunosc atributul Consiliului Superior al Magistraturii de a gestiona resursele umane în sistemul judiciar, având în vedere că numirea unui procuror în funcţia de judecător se dispune cu observarea intereselor unităţii de parchet şi instanţelor judecătoreşti implicate. Or, în speţă, actul administrativ contestat vizează cariera unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, fără a fi afectată în vreun fel activitatea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Susţine intimatul CSM că noţiunea de "orice persoană interesată", în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, se raportează la măsura dispusă prin actul administrativ contestat, iar în speţă contestatorul nu are calitatea de persoană interesată, atâta vreme cât numirea unui procuror din cadrul unei alte unităţi de parchet în funcţia de judecător nu afectează în niciun fel activitatea acestuia, iar aceasta cu atât mai mult cu cât Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita nu a contestat actul administrativ în discuţie, ci a acordat aviz favorabil solicitării formulate de intimatul A., conducătorul acestei unităţi de parchet fiind singurul în măsură să aprecieze dacă actul administrativ contestat ar afecta în mod grav interesele instituţiei. Orice altă interpretare ar conduce la situaţia în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar putea contesta actele ce vizează cariera oricărui procuror (promovare, delegare, transfer, numiri în funcţii de conducere), chiar dacă prin acestea nu s-ar aduce nicio atingere concretă activităţii sale.

Totodată, subliniază că dispoziţiile legale şi regulamentare invocate de contestator în cuprinsul acţiunii au un caracter general şi nu justifică legitimarea procesuală activă a acestuia, în lipsa unei vătămări concrete într-un drept sau interes legitim propriu.

Mai arată că, potrivit dispoziţiilor art. 194 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, procedura numirii procurorilor în funcţia de judecător se realizează cu avizul conducătorului parchetului de la care provine şi al preşedintelui instanţei la care urmează să activeze, fără ca Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să fie implicat în această procedură.

Pe fondul contestaţiei, cu privire la criticile formulate împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1802 din 27.06.2023, intimatul CSM arată că din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la numirea procurorilor în funcţia de judecător rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, însă şi cu observarea interesului privat al solicitantului, în dimensiunea sa privind dreptul la carieră al magistratului în cauză. Oportunitatea este capacitatea pe care o are organul emitent al actului administrativ de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi legale, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public, iar oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a autorităţii, care se bucură de o marjă de apreciere lăsată la aprecierea sa, în limitele competenţei legale.

În acest context, apreciază intimatul că hotărârea atacată nu a fost emisă cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, întrucât numirea domnului A. în funcţia de judecător la Judecătoria Avrig a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. secţia pentru judecători a analizat comparativ situaţia unităţilor implicate în procedura numirii în funcţia de judecător, din perspectiva posturilor vacante şi a volumului de activitate. Astfel, secţia a reţinut că volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita se situa mult sub media naţională, în timp ce la Judecătoria Avrig, din cele 4 posturi prevăzute în schemă, erau ocupate efectiv doar 3 posturi, iar un judecător îndeplinea condiţiile pentru eliberare din funcţie prin pensionare, situaţie care impunea luare unor măsuri pentru diminuarea deficitului de personal şi echilibrarea volumului de activitate.

Arată intimatul că, la Judecătoria Avrig, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 1405 dosare, comparativ cu media naţională de 1159 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 984 dosare, comparativ cu media naţională de 893 dosare, în timp ce la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita încărcătura de dosare pe procuror a fost de 524 dosare, de trei ori mai mică decât media naţională de 1696 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 524 de dosare, de peste două ori mai mică decât media naţională de 1203 dosare.

Contrar susţinerilor contestatorului, intimatul învederează că volumul de activitate şi situaţia de personal de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita au fost avute în vedere de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii atunci când a fost analizată cererea de numire formulată de intimatul A., iar situaţia statistică, astfel cum a fost comunicată de direcţia de resort din cadrul CSM, a fost coroborată cu criteriile volumului de activitate şi numărului de posturi vacante la parchetul şi instanţa implicate, precum şi cu mapa profesională a procurorului, din care rezultă că solicitantul A. avea o vechime neîntreruptă în funcţia de procuror şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita de 3 ani şi 5 luni.

Având în vedere volumul redus de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, apreciază intimatul că în mod corect a reţinut secţia pentru judecători a CSM că, şi în situaţia unei scheme cu procent mic de ocupare, admiterea cererii formulate de A. nu ar fi determinat dezechilibre în activitatea acestei unităţi de parchet. De altfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita a emis aviz favorabil numirii solicitantului în funcţia de judecător, iar postul de prim-procuror a fost scos la concurs, ceea ce dovedeşte preocuparea CSM pentru ameliorarea situaţiei de personal la unitatea de parchet şi luarea măsurilor necesare pentru evitarea provocării unor disfuncţionalităţi în activitate prin numirea solicitantului A. în funcţia de judecător.

Arată intimatul că o componentă importantă a dreptului la carieră al unui magistrat este reprezentată chiar de vocaţia numirii din funcţia de procuror în funcţia de judecător sau viceversa, aceasta reprezentând o manifestare a libertăţii de alegere a evoluţiei traseului profesional, în condiţiile în care persoana în discuţie a dovedit, pe de-o parte, stabilitate în exercitarea funcţiei pentru o perioadă suficientă de timp, iar pe de altă parte, motivaţia şi aptitudinile necesare pentru a accede la o altă funcţie în cadrul profesiei de magistrat, împrejurări care sunt relevate în urma susţinerii interviului în faţa secţiei pentru judecători. Or, dacă ar fi acceptată teza contestatorului, ar însemna că un procuror care provine de la o unitate de parchet neatractivă, cu un volum de activitate crescut, din motive independente de persoana acestuia, niciodată nu ar putea accede la profesia de judecător, deşi acesta manifestă aptitudini deosebite, specifice acestei din urmă profesii.

În speţă, solicitantul A. a susţinut interviul în faţa secţiei pentru judecători, relevând că în perioada în care a lucrat ca avocat şi consilier juridic a constatat că valorile sale morale şi profesionale corespund activităţii de judecător, apreciind că deţine aptitudinile specifice acestei profesii. Raportat şi la vechimea solicitantului în funcţia de procuror, precum şi la volumul de activitate al parchetului, respectiv al instanţei, în mod corect secţia pentru judecători a apreciat că era oportună numirea solicitantului în funcţia de judecător la Judecătoria Avrig.

În ceea ce priveşte argumentul încălcării prevederilor H.G. nr. 436/2022, intimatul CSM învederează că printre obiectivele stabilite prin strategia de dezvoltare a sistemului judiciar 2022-2025 este acela referitor ocuparea posturilor vacante de judecător şi procurori din sistemul judiciar, iar nu doar cel referitor la asigurarea resurselor umane pentru parchete.

Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, arată intimatul că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, indicate în cuprinsul acţiunii, întrucât acestea vizează ipoteza suspendării executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond, prin cerere formulată după introducerea plângerii prealabile, dar înainte de introducerea acţiunii în anulare pe rolul instanţei. Or, câtă vreme legiuitorul a reglementat controlul judecătoresc al hotărârilor Secţiilor şi ale Plenului CSM prin norme speciale, formularea unei plângeri prealabile în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă, termenul de 15 zile pentru formularea contestaţiei fiind incompatibil cu parcurgerea procedurii prealabile. Prin urmare, o cerere de suspendare a executării actului administrativ, pe parcursul acestei etape, apare ca fiind inadmisibilă.

În măsura în care cererea de suspendare ar fi întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, consideră intimatul că aceasta este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile cazului bine justificat şi paguba iminentă.

Astfel, în speţă contestatorul a invocat, în sprijinul cazului bine justificat aspecte ce ţin de însăşi oportunitatea emiterii actului administrativ atacat, critici care vizează fondul cauzei şi care pot fi analizate numai în cadrul capătului de cerere având ca obiect anularea actului administrativ. Chiar dacă aceste critici ar putea fi considerate aspecte de nelegalitate, ele sunt nefondate, pentru motivele expuse în cadrul apărărilor formulate faţă de cererea în anulare.

Cât priveşte paguba iminentă, susţine intimatul CSM că reclamantul nu a invocat, în concret, în susţinerea acestei cerinţe, nicio vătămare proprie şi directă în desfăşurarea activităţii specifice ce ar putea rezulta din numirea intimatului A. în funcţia de judecător. Astfel fiind, numai Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita ar fi în măsură să invoce o eventuală vătămare constând în perturbarea activităţii sale, fiind singurul subiect de drept care justifică un interes din această perspectivă, însă, cum s-a arătat anterior, CSM a adoptat măsurile necesare pentru a se asigura continuitatea activităţii unităţii de parchet în discuţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Analizând contestaţia formulată, prin prisma argumentelor contestatorului, apărărilor intimaţilor şi normelor legale incidente, Înalta Curte apreciază că cererea formulată este neîntemeiată, pentru considerentele ce se succedă.

II.1. Situaţia dedusă judecăţii şi normele de drept incidente în cauză

Înalta Curte a fost învestită, în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu soluţionarea contestaţiei formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect anularea şi suspendarea Hotărârii nr. 1802 din 27.06.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus eliberarea intimatului A. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita şi numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Avrig, conform art. 194 din Legea nr. 303/2022.

Potrivit art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:

"(1) La cererea lor motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, iar procurorii pot fi numiţi în funcţia de judecător la judecătorii, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea secţiei Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcţiei pe care va fi numit, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege. Propunerea de numire în funcţia de judecător se formulează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul conducătorului parchetului de la care provine şi al preşedintelui instanţei la care urmează să activeze, iar propunerea de numire a judecătorilor în funcţia de procuror se formulează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul preşedintelui instanţei în care îşi desfăşoară activitatea şi al conducătorului parchetului la care urmează să activeze. (...)"

Dispoziţiile art. 195 din acelaşi act normativ prevăd procedura urmată pentru numirea dintr-o funcţie în alta, care include întocmirea, de către compartimentul de specialitate, a unui referat care cuprinde: datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situaţia posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta şi a posturilor temporar vacante la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul în cauză şi la instanţa ori parchetul la care se solicită numirea, datele privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcţiile de judecător ori de procuror, numărul cererilor de transfer formulate pentru instanţa sau parchetul la care se propune ocuparea funcţiei în condiţiile prezentului articol, precum şi volumul de activitate şi încărcătura pe judecător ori procuror la instanţele sau parchetele implicate în procedura de ocupare a funcţiei în condiţiile prezentului articol. În cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultăţile de ocupare a posturilor vacante la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul în cauză şi la parchetul ori instanţa la care se solicită numirea şi durata vacantării posturilor la instanţa ori parchetul în cauză.

Conform art. 196 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, "Judecătorul sau procurorul care solicită numirea în condiţiile art. 195 susţine un interviu în faţa secţiei Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcţiei pe care va fi numit". Înalta Curte reţine şi că art. 196 din legea nr. 303/2022 reglementează criteriile avute în vedere de secţia Consiliului Superior al Magistraturii la interviul susţinut (alin. (2) şi criteriile pentru admiterea cererii de numire în numire dintr-o funcţie în alta (alin. (3):

"(2) În cadrul interviului, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii va avea în vedere următoarele:

a) motivaţia de a accede în profesia de judecător, respectiv de procuror;

b) activitatea şi experienţa profesională anterioară care vor fi prezentate din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcţiei pe care va fi numit;

c) existenţa aptitudinilor specifice profesiei de judecător, respectiv de procuror;

d) elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independenţa justiţiei, imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor, integritatea şi responsabilitatea.

(3) La soluţionarea cererilor, precum şi în situaţia în care sunt mai multe solicitări pentru un singur post, se au în vedere următoarele criterii:

a) volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care provine solicitantul şi la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanţele sau parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

b) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;

c) vechimea la instanţa sau parchetul de la care provine solicitantul;

d) orice date relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii sau în mapa profesională a judecătorului sau procurorului."

II.2. Examinând excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, invocată de intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi A., precum şi excepţia lipsei de interes în formularea contestaţiei, invocată de intimatul A., Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.

Înalta Curte constată că celor două excepţii li se poate răspunde prin considerente comune, având în vedere similaritatea argumentelor pe care se întemeiază.

Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022: "Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.". Prin urmare, calitatea procesuală activă nu este rezervată de legiuitor doar magistratului vizat de respectiva hotărâre, ci oricărei persoane interesate, terminologie ce nu poate fi nejustificat îngrădită.

În speţă, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că justifică un interes, în accepţiunea textului de lege amintit, în ceea ce priveşte contestarea hotărârii atacate, întrucât aceasta vizează un aspect de organizare a parchetelor şi de asigurare a independenţei funcţionale, astfel că dispoziţiile sale se răsfrâng asupra bunei funcţionări în ansamblu a Ministerului Public şi a procurorilor, care fac parte sub aspect statutar din Ministerul Public.

Înalta Curte constată că acest argument este întemeiat, ţinând seama de dispoziţiile art. 75 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2022, potrivit cărora Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ajutat de un prim-adjunct şi un adjunct, coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege, are personalitate juridică şi gestionează bugetul Ministerului Public şi de cele ale art. 76 din acelaşi act normativ, potrivit cărora Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reprezintă Ministerul Public în relaţiile cu celelalte autorităţi publice.

Hotărârea prin care se aprobă numirea unui procuror ca judecător nu vizează doar cariera magistratului, ci, în egală măsură, produce consecinţe cu privire la organizarea şi funcţionarea parchetului la care activa procurorul respectiv, astfel încât nu s-ar putea susţine că autoritatea căreia îi revin atribuţii prevăzute de lege cu privire la organizarea acestei activităţi, în speţă Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu are calitatea procesuală activă pentru a ataca această hotărâre. Aşadar, contestatorul se încadrează în sintagma de "persoană interesată" tocmai din perspectiva interesului pe care îl justifică în buna organizare a activităţii parchetelor din subordine, din perspectiva bunei gestionări a resurselor umane, în temeiul atribuţiilor sale de organizare şi control.

Pentru aceste motive, vor fi respinse, ca neîntemeiate, atât excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, cât şi excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei.

II.2. Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, şi excepţia inadmisibilităţii cererii privind suspendarea executării Hotărârii nr. 1802 din 27 iunie 2023, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

În susţinerea acestei excepţii, intimatul a apreciat că o cerere de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 ar fi inadmisibilă, raportat la procedura specială, derogatorie, care guvernează contestaţiile formulate împotriva hotărârilor secţiilor CSM, care este incompatibilă cu formularea plângerii prealabile şi, prin urmare, cu formularea unei cereri de suspendare întemeiate pe art. 14, care are drept premisă formularea unei astfel de plângeri.

Înalta Curte constată că, deşi contestatorul a invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea sa de suspendare se înscrie în coordonatele art. 15 din acelaşi act normativ.

Astfel, în timp ce cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 14 poate fi formulată după sesizarea autorităţii publice emitente a actului administrativ unilateral, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 (adică după formularea plângerii prealabile), suspendarea întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 poate fi solicitată de reclamant prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea actului. În speţă, ne aflăm în acest din urmă caz, cererea de suspendare fiind formulată în cuprinsul cererii de anulare a Hotărârii nr. 1802/2023 şi, chiar dacă Parchetul contestator a indicat dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de judecată are obligaţia, conform art. 22 alin. (1) C. proc. civ., de a soluţiona litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.

În consecinţă, cererea de suspendare a executării actului administrativ, astfel cum a fost formulată de contestator, se încadrează în prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, nefiind incidentă vreo cauză de inadmisibilitate, motiv pentru care Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată.

II.3. În ceea ce priveşte criticile reclamantului formulate împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1802 din 27.06.2023, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care se întemeiază soluţia, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de Legea nr. 303/2022 sunt neîntemeiate.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 194 - 196 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, numirea intimatului A. în funcţia de judecător la Judecătoria Avrig fiind adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute textele de lege amintite.

În acest sens, Înalta Curte reţine că prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita a avizat favorabil solicitarea formulată de intimatul A., la fel procedând şi conducătorul parchetului ierarhic superior - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu. Conducătorul unităţii de parchet unde activa solicitantul era cel mai în măsură să evalueze impactul şi riscurile potenţiale ale demersurilor efectuate de intimatul A. asupra modului de desfăşurare a activităţii în unitatea de parchet respectivă.

În măsura în care chiar parchetul a cărui activitate ar fi potenţial astfel preturbată a avizat pozitiv cererea, nu se mai poate susţine că s-ar fi comis un exces de putere de către secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin soluţionarea favorabilă a cererii de numire, avizul parchetului având tocmai rolul de a preîntâmpina situaţii în care această instituţie ar fi grav afectată printr-o astfel de măsură, iar exprimarea acestui aviz infirmă teza contestatorului că activitatea parchetului ar fi astfel blocată. O eventuală carenţă în managementul resurselor umane ale unei unităţi de parchet nu poate fi acoperită prin invocarea unui exces de putere al secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care a acţionat în limitele atribuţiilor conferite de lege, solicitând avizul parchetului la care activează procurorul care solicită numirea în funcţia de judecător şi a ţinut seama în hotărârea sa de acest aviz pozitiv. Înalta Curte reţine că, în condiţiile în care contestatorul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a justificat legitimarea sa procesuală activă tocmai prin atribuţiile sale de organizare şi control cu privire la parchetele de rang inferior, în exercitarea acestor atribuţii dispunea de instrumentele de coordonare care să îi permită pe linie administrativ ierarhică să prevină avizarea favorabilă a unor cereri de numire care ar fi perturbat grav activitatea unui parchet.

În ceea ce priveşte analiza criteriilor prevăzute de art. 196 alin. (3) din Legea 303/2022, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată cuprinde o analiză efectivă şi coroborată a acestora.

Astfel, se reţine prin hotărârea atacată că, din datele furnizate de direcţia de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a rezultat că la Judecătoria Avrig, din cele 4 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 3 posturi, iar conducerea instanţei, în motivarea avizului favorabil exprimat, a învederat că 1 judecător îndeplineşte condiţiile pentru eliberarea din funcţie prin pensionare, în contextul în care toţi magistraţii sunt supraaglomeraţi din cauza creşterii considerabile a volumului de activitate.

Totodată, a fost avută în vedere de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi situaţia de personal de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita, din hotărâre rezultând că la nivelul parchetului figurau 3 posturi de procuror, din care 1 post de conducere şi 2 posturi de execuţie, fiind ocupate ambele posturi de execuţie şi fiind vacant postul de conducere.

Cât priveşte volumul de activitate, datele cuprinse în hotărârea atacată au confirmat situaţia dificilă cu care se confruntă Judecătoria Avrig, care în anul 2022, a înregistrat o încărcătură pe judecător de 1405 dosare, comparativ cu media naţională de 1159 dosare, încărcătura pe schemă fiind de 984 dosare, comparativ cu media naţională de 893 dosare. Pe de altă parte, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita, în anul 2022, s-a înregistrat o încărcătură pe procuror de 524 dosare, de trei ori mai mică decât media naţională de 1696 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 524 dosare, comparativ cu media naţională de 1203 dosare.

Înalta Curte reţine că vocaţia numirii din funcţia de procuror în funcţia de judecător reprezintă o componentă importantă a dreptului la carieră al unui magistrat, fiind expresia libertăţii de alegere a evoluţiei traseului profesional, în condiţiile în care persoana în discuţie a dovedit stabilitate în exercitarea funcţiei pentru o perioadă suficientă de timp (în cazul intimatului A., 3 ani şi 5 luni în funcţia de procuror şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita), precum şi motivaţia şi aptitudinile necesare pentru a accede la o altă funcţie în cadrul profesiei de magistrat, aspecte verificate în cadrul unui interviu. Or, această opţiune inerentă statutului magistratului nu poate fi complet îngrădită din motivul exclusiv că un procuror provine de la o unitate de parchet neatractivă, cu un volum de activitate crescut.

Dacă s-ar admite o astfel de interpretare, în sensul că volumul de activitate şi situaţia precară a parchetului la care activează solicitantul procuror constituie fine de neprimire ale cererii de numire, nu s-ar mai regăsi însuşi scopul susţinerii unui interviu în faţa secţiei pentru judecători.

Astfel cum rezultă din hotărârea atacată, solicitantul A. a susţinut interviul prevăzut de art. 196 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 în faţa secţiei pentru judecători, în şedinţa din data de 27.06.2023, rezultatul interviului relevând că posedă aptitudinile specifice funcţiei de judecător, că este motivat să abordeze activitatea de judecător cu asumarea tuturor provocărilor ce decurg din această profesie şi deţine o experienţă extinsă în înfăptuirea actului de justiţie, experienţă acumulată din perioada în care a exercitat funcţia de procuror, dar şi anterior când a activat în calitate de avocat şi consilier juridic.

Nu se poate invoca eventuala încălcare a principiului independenţei funcţionale a unităţii de parchet atâta vreme cât secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a acţionat în limitele atribuţiilor conferite de lege, solicitând avizul parchetului la care activează solicitantul procuror, iar acesta a fost unul pozitiv.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022 - 2025, Înalta Curte reţine că obiectivul strategic nr. 3 invocat de contestator vizează dezvoltarea politicii de resurse umane la nivelul sistemului judiciar în ansamblul său, respectiv ocuparea posturilor vacante de judecători şi procurori din sistemul judiciar, iar nu doar asigurarea resurselor umane pentru parchete, Strategia putând fi folosită în egală măsură ca argument în favoarea numirii din funcţia de procuror în cea de judecător pentru ocuparea schemei instanţei la care operează numirea.

În ceea ce priveşte criticile de oportunitate formulate de contestator, Înalta Curte reiterează că, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor, inclusiv al numirii din funcţia de procuror în cea de judecător sau invers, rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi la necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi a instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

Conform jurisprudenţei constante a instanţei supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel că în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale (spre exemplu, deciziile nr. 4847/20.10.2022 şi nr. 4638/13.10.2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ), iar "transferul la o altă instanţă trebuie să corespundă şi nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018).

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, "autorităţile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context". (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24).

În speţă, noţiunea de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă numirea din funcţia de procuror în cea de judecător şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorităţii în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 303/2022.

Or, de vreme ce secţia pentru judecători a urmat procedura prevăzută de lege, a ţinut seama de avizul pozitiv al parchetului unde activa solicitantul şi şi-a întemeiat hotărârea pe criteriile prevăzute de lege, inclusiv pe cele privind volumul de activitate şi schema de personal ale unităţii de parchet respective, pe care le-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală şi fiind fundamentată pe un raţionament obiectiv şi nediscriminatoriu.

În cauză, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de numire din funcţia de procuror în cea de judecător s-a efectuat prin prisma criteriilor prevăzute de lege tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale cererii, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

În consecinţă, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârilor contestate, astfel cum această noţiune este definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că prezumţia de legalitate a actului atacat nu a fost răsturnată, Înalta Curte constată că este neîntemeiată contestaţia formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1802 din 27.06.2023. În consecinţă, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, având în vedere că aceasta viza suspendarea caracterului executoriu al actului până la soluţionarea contestaţiei, Înalta Curte o va respinge ca rămasă fără obiect, având în vedere soluţionarea contestaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocată de intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi A., ca neîntemeiată.

Respinge excepţia lipsei de interes în formularea contestaţiei, invocată de intimatul A., ca neîntemeiată.

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii formulată de contestatorul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind suspendarea executării Hotărârii nr. 1802 din 27 iunie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca neîntemeiată.

Respinge contestaţia formulată de contestatorul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Hotărârii nr. 1802 din 27 iunie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca neîntemeiată.

Respinge cererea formulată de contestatorul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind suspendarea executării Hotărârii nr. 1802 din 27 iunie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.