Compensation for expropriated land excluded under automatic state ownership transfer upon residential property sale
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal on cassation as unfounded, leaving intact the lower courts’ decisions that rejected the claimants' suit for compensation against the State; the claimants, who had purchased a residential house in 1982, sought damages for a 482.56 sq. m. plot of land that was expropriated and subsequently demolished, arguing they owned the full land area. The court determined that the claim was legally baseless because, under Article 30(2) of Law No. 58/1974, the land automatically passed to State ownership upon the sale of the building, and the claimants were granted only a 100 sq. m. area for construction use via a 1983 local council decision, meaning they never held title to the broader land parcel and thus lacked standing to claim compensation under Article 35 of Law No. 33/1994 for the State-owned portion.
Legislator headnote
AI generatedart. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 35 din Legea nr. 33/1994, art. 30 din Legea nr. 58/1974; Compensation for expropriated land excluded under automatic state ownership transfer upon residential property sale: La data de 10 mai 1982, între reclamanții L.C. și L.A., pe de o parte, și numitul S.S., pe de altă parte, a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, în baza căruia cel din urmă a înstrăinat reclamanților locuința situată în București, compusă din: hol, 3 camere, culoar, baie, debara, bucătărie, WC și cămară. Terenul aferent construcției, în suprafață de 482,56 mp a trecut în proprietatea statului în conformitate cu art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 – contract de vânzare-cumpărare nr. 3575/1982 dosar 2731/2002 al Tribunalului București.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1433 din 14 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții L.C. și L.A., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții nu au fost niciodată proprietarii terenului situat în București, care a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 57 din 6 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții-apelanți împotriva sentinței civile nr. 1433 din 14 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu Statul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3575/1982, reclamanții au cumpărat de la numitul S.S. o casă de locuit compusă din 3 camere și dependințe, situată în București, iar terenul aferent construcției în suprafață de 482,56 mp a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974. Că s-a atribuit în folosință reclamanților pe durata construcției numai terenul în suprafață de 100 mp din suprafața totală de 482,56 mp.
Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs reclamanții criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală – invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ.– deoarece:
- Deși noi reclamanții am cumpărat în 1982 atât casa de locuit cât și terenul aferent în suprafață de 482,56 mp și am intrat în posesia întregii suprafețe de teren, totuși instanțele în mod greșit au reținut că din terenul în suprafață de 482,56 mp ce a trecut la stat, ne-a fost atribuit cu titlu de folosință numai suprafața de 100 mp pe durata construcției. Că în atare situație nu am fost niciodată proprietarii terenului revendicat.
Recursul nu este fondat.
La data de 10 mai 1982, între reclamanții L.C. și L.A., pe de o parte, și numitul S.S., pe de altă parte, a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, în baza căruia cel din urmă a înstrăinat reclamanților locuința situată în București, compusă din: hol, 3 camere, culoar, baie, debara, bucătărie, WC și cămară. Terenul aferent construcției, în suprafață de 482,56 mp a trecut în proprietatea statului în conformitate cu art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 – contract de vânzare-cumpărare nr. 3575/1982 dosar 2731/2002 al Tribunalului București.
Din adeverința nr. 8672/31 ianuarie 2003 – eliberată de Ministerul Finanțelor Publice, rezultă că prin decizia nr. 268 ianuarie 1983 emisă de Consiliul Popular al sectorului 5 București, s-a atribuit în folosință reclamanților, numai suprafața de 100 mp pe durata construcției, din suprafața de 482,56 mp, conform Legii nr. 4/1973 – decizie menționată dosar de fond.
Cum imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat, a fost expropriat în baza Decretului nr. 249 din 11 iulie 1984 – adeverință nr. 23037/5860 din 28 septembrie 1998 – și ulterior demolat, demersul făcut de reclamanți pentru a primi despăgubiri în echivalent, în condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, cu privire la terenul în suprafață de 482,56 mp aferent construcției, trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, este fără fundament juridic, de vreme aceștia nu au fost niciodată proprietarii terenului respectiv.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții L.C. și L.A., împotriva deciziei civile nr. 57 din 16 februarie 2003 a Curții de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții L.C. și L.A. împotriva deciziei nr. 57/A din 6 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.