Peremption of cassation for annulment due to six-month inactivity after suspension for mutual absence

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 3 iunie 2022 a fost înregistrată sub dosar nr. x/2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţie contencios administrativ şi fiscal contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 4821 din 28 septembrie 2021, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea de şedinţă, pronunţată la data de 9 decembrie 2022 în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "(1) Judecătorul va suspenda judecata: …2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.".

La data de 17 iulie 2023, întrucât contestatoarea a formulat o cerere de repunere pe rol a dosarului, înregistrată la data de 19 iulie 2023, instanţa a stabilit un termen pentru soluţionarea acesteia la data de 24 noiembrie 2023.

Analizând cuprinsul cererii de repunere pe rol a cauzei, instanţa de control judiciar a constatat că nici cu această ocazie contestatoarea nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, astfel că a respins cererea formulată.

Nefiind formulată o cerere de repunere pe rol validă care să determine continuarea judecăţii în cauza pendinte, instanţa din oficiu a repus cauza pe rol pentru a se discuta eventuala incidenţă a perimării, părţile fiind citate cu menţiunea de a expune un punct de vedere cu privire la excepţia de perimare.

Înalta Curte constată că încheierea de şedinţă de la data de 9 decembrie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 9 iunie 2023.

În acest sens, instanţa de control judiciar observă că, de la data la care a intervenit suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv de la data de 9 decembrie 2022, cauza de faţă a rămas în nelucrare.

Având în vedere cele expuse anterior, precum şi dispoziţiile legale ce reglementează perimarea, ca sancţiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţilor ce nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea sa o facă.

Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voinţa părţii, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt şi termenul defipt de lege.

Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, şi intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părţii.

Astfel, în temeiul art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni, iar art. 417 din acelaşi Cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Faţă de textul de lege mai sus menţionat, Curtea reţine că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare.

Prin urmare, dacă termenul de primare nu a fost întrerupt, atunci la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept şi în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de 6 luni, stabilit de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în cauza de faţă, s-a împlinit, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării.

În consecinţă, Înalta Curte va constata intervenită sancţiunea perimării cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de perimare, invocată din oficiu.

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 4241 din 28 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, cererea de recurs urmând a se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.