Salt company’s appeal over fund-management instructions perimed for inactivity
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the peremption exception raised ex officio, declaring the appellant’s appeal perimed (lapsed) against the Bucharest Court of Appeal’s civil judgment no. 4250/2018, which had dismissed the appellant’s challenge to administrative normative instructions on fund management for salt production. The appellant, a national salt company, had sought annulment of parts of these instructions; the appeal was suspended sua sponte on 6 May 2022, and the case remained dormant for over six months, with no procedural step taken before the 6 November 2022 deadline. The court applied Articles 416(1), 181(1)(3), and 242(1) of the Civil Procedure Code, finding that the lack of diligence by the appellant, without any force majeure, warranted the de jure peremption.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ; Salt company’s appeal over fund-management instructions perimed for inactivity: Prin încheierea de şedinţă din 6 mai 2022 s-a dispus suspendarea judecării cererii formulate de recurenta-reclamantă Societatea Naţională a Sării S.A., în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2023
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2014 reclamanta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A SĂRII S.A. a chemat in judecata pârâţii MINISTERUL ECONOMIEI si MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, solicitând să se constate nulitatea sau, după caz, anularea în parte a dispoziţiilor actului administrativ cu caracter normativ intitulat Instrucţiuni privind gestionarea şi utilizarea fonduri/or pentru realizarea, dezvoltarea şi modernizarea producţiei, constituite în baza Hotărârii Guvernului nr. 765/4.11.1994 şi a Ordinului nr. 1659/28.12.1994 prin care acestea au fost aprobate, cu modificările ulterioare, în partea privitoare la producţia şi comercializarea de sare, indiferent de formă.
Prin sentinţa civilă nr. 4250 din 22 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
La data de 8 august 2019 a fost înregistrat recursul formulat de reclamanta Societatea Naţională a Sării S.A. împotriva sentinţei civile menţionate.
Prin încheierea de şedinţă, pronunţată la data de 6 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 189 sunt aplicabile.".
De la momentul suspendării cauzei şi până la data întocmirii referatului de către departamentul grefei secţiei de contencios administrativ şi fiscal cu propunerea de fixare a unui termen pentru efectuarea verificărilor prevăzute de disp. art. 84 pct. 25 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin HCSM nr. 3243/22.12.2022, nu a fost formulată o cerere de repunere pe rol a cauzei de către recurenta-reclamantă, care să depună copie lizibilă a înscrisurilor de la filele x ale dosarului de fond în scopul îndeplinirii obligaţiei imperative stabilite de instanţă în sarcina sa.
Examinând, cu prioritate, excepţia de perimare invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de şedinţă din 6 mai 2022 s-a dispus suspendarea judecării cererii formulate de recurenta-reclamantă Societatea Naţională a Sării S.A., în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 5 aprilie 2023, întrucât până la acest moment nu s-a solicitat repunerea pe rol a dosarului şi nici continuarea judecăţii în cauza pendinte, instanţa a fixat termen la data de 24 noiembrie 2023 pentru a se discuta eventuala incidenţă a perimării, părţile procesuale fiind citate cu menţiunea de a expune un punct de vedere cu privire la excepţia de perimare.
Înalta Curte constată că încheierea de şedinţă de la data de 6 mai 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 6 noiembrie 2022.
În acest sens, instanţa de control judiciar observă că, de la data la care a intervenit suspendarea judecăţii în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., respectiv de la data de 6 mai 2022, cauza de faţă a rămas în nelucrare.
Având în vedere cele expuse anterior, precum şi dispoziţiile legale ce reglementează perimarea, ca sancţiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţilor ce nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea sa o facă.
Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voinţa părţii, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt şi termenul definit de lege.
Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, şi intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părţii.
Astfel, în temeiul art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni, iar art. 417 din acelaşi Cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Faţă de textul de lege mai sus menţionat, Curtea reţine că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare.
Prin urmare, dacă termenul de primare nu a fost întrerupt, atunci la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept şi în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de 6 luni, stabilit de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în cauza de faţă, s-a împlinit, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării.
În consecinţă, Înalta Curte va constata intervenită sancţiunea perimării cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia de perimare, invocată din oficiu.
Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Naţională a Sării S.A. împotriva sentinţei civile nr. 4250 din 22 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2023.