Validity of collegiate administrative decision signed by expired-mandate president after unconstitutional transitional provision declared

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 01.02.2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub numărul x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENŢEI anularea Deciziei Plenului Consiliului Concurenţei nr. 55 din 25.09.2020, în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată reclamantei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1096 din 31 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii depunerii notelor scrise de către reclamantă pentru termenul din 03 mai 2022, ca neîntemeiată. De asemenea, a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Decizia Plenului Consiliului Concurenţei nr. 55/25.09.2020 (în cele ce urmează "Decizia,,).

3. Cererea de recurs

Pârâtul Consiliul Concurenţei (în cele ce urmează "Consiliul,,) a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat, în principal, casarea acesteia şi, ca urmare a rejudecării cauzei, respingerea acţiunii în anulare cu consecinţa menţinerii deciziei contestate.

În esenţă, în motivarea cererii, a arătat că prima instanţă a încălcat prevederile legale care reglementează posibilitatea reclamantei de a modifica acţiunea până la primul termen de judecată la care aceasta a fost legal citată, respectiv art. 204 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile care reglementează activitatea deliberativă şi de adoptare a deciziilor de către Consiliul Concurenţei. De asemenea, a pretins că hotărârea este nemotivată, cuprinzând şi motive contradictorii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că prima instanţă a încălcat prevederile legale care reglementează posibilitatea reclamantei de a modifica acţiunea până la primul termen de judecată la care aceasta a fost legal citată, respectiv art. 204 C. proc. civ.

În acest sens, a pretins că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia tardivităţii invocării aspectelor referitoare la efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58/2021 prin actul de procedură intitulat "precizări,,. Or, aceste susţineri ale intimatei reclamante se circumscriau unui nou motiv de nelegalitate formulat împotriva Deciziei. Aceasta, deoarece, spre deosebire de susţinerile iniţiale, prin care nelegalitatea Deciziei a fost invocată exclusiv prin prisma participării la deliberare şi a semnării hotărârii din 25 septembrie 2020 de către domnul B., prin aceste precizări, reclamanta a solicitat analizarea legalităţii actului contestat, prin raportare la art. 19 alin. (7) din Legea concurenţei, contestând astfel, suplimentar, semnarea exemplarului Deciziei destinat comunicării.

În subsidiar, a susţinut că motivul de nulitate grefat pe semnarea exemplarului pentru comunicare de către domnul B. a fost în mod greşit reţinut de către instanţa de fond în condiţiile în care legalitatea unui act administrativ nu poate fi analizată decât pentru motive anterioare sau cel mult concomitente emiterii actului, nu şi pentru motive ulterioare care ţin, cel mult, de opozabilitatea acestuia. Oricum, a arătat recurentul, exemplarul martor al deciziei a fost semnat de toţi membrii formaţiunii deliberative. Astfel, coroborând dispoziţiile art. 15 alin. (1) teza I, art. 19 alin. (1) teza a II-a, art. 19 alin. (7) şi art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea concurenţei, rezultă că semnarea deciziilor Consiliului de către preşedinte se efectuează exclusiv în considerarea calităţii acestuia de reprezentant legal al autorităţii, fără a putea suplini sau substitui semnăturile celorlalţi decidenţi.

În continuare, a invocat nelegalitatea soluţiei instanţei de fond privind caracterul întemeiat al motivului de nulitate rezultat din incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58/2021.

În acest sens, a pretins că instanţa de fond a aplicat, în mod incorect, pentru o procedură administrativă o instituţie juridică prevăzută expres şi specifică exclusiv instanţelor de judecată, respectiv "compunerea instanţei, şi care nu poate fi transpusă activităţii deliberative/decizionale a organelor administrative, cât timp aceasta nu este supusă unor norme imperative similare celor din dreptul procesual civil, emiterea valabilă a unei decizii în materie de concurenţă fiind condiţionată strict de îndeplinirea celor două condiţii expres prevăzute de lege, respectiv cvorumul şi majoritatea. Procedând astfel, în mod nelegal, a prezumat în mod absolut existenţa vătămării, fără a realiza în concret analiza acesteia. Or, chiar considerând nevalid votul domnului B., Decizia a fost adoptată în unanimitate şi cu respectarea cerinţelor legale privitoare la cvorum, astfel încât nu a produs intimatei nicio vătămare. În acest context, recurentul a mai subliniat că Plenul Consiliului este un organ administrativ colegial, în care fiecare membru este independent şi dispune de un vot, astfel încât nu se poate aplica, după cum nelegal a procedat instanţa de fond, o prezumţie absolută şi irefragabilă că un membru ar fi influenţat votul celorlalţi. Mai mult, concluzia instanţei de fond este contrară art. 18 din Regulamentul privind desfăşurarea audierilor şi adoptarea deciziilor în cadrul Consiliului Concurenţei potrivit căruia deciziile asupra cazului se iau cu majoritate de voturi, preşedintele de şedinţă (în speţă, dl. B.) formulând ultimul punctul său de vedere.

De asemenea, recurentul a susţinut că interpretarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58/2021, în sensul anulării actelor administrative emise de Consiliul Concurenţei, inclusiv în situaţiile în care acestea sunt adoptate cu cvorumul şi majoritatea cerute de lege, creează un risc sistemic de impunitate, fiind contrară jurisprudenţei CJUE pronunţată în Cauza C-308/19 C.C. vs Whiteland. Astfel, interpretarea instanţei de fond, în sensul sancţionării cu nulitatea absolută a tuturor actelor administrative adoptate de Plenul Consiliului în a cărui componenţă intră un membru al cărui mandat se afla în prelungire ca urmare a aplicării art. 18 alin. (3) din Legea concurenţei, invalidează, în concret, întreaga activitate din ultimii 8 ani a unicei autorităţi naţionale competente în aplicarea dreptului naţional şi unional al concurenţei, perioadă în care au fost emise aproximativ 100 de decizii de constatare şi sancţionare a practicilor anticoncurenţiale

În fine, contrar celor reţinute de instanţa de fond, recurentul a pretins că pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58/2021 nu era de natură a influenţa situaţia incidentă la 25.09.2020, prin prisma dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile Curţii au putere numai pentru viitor.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă, A. S.R.L., a formulat întâmpinare în vederea respingerii recursului declarat, ca nefondat.

În ceea ce priveşte prima critică, referitoare la respingerea excepţiei tardivităţii invocării aspectelor referitoare la efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58/2021 prin actul de procedură intitulat "precizări, " a susţinut că aceasta este nefondată, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, primul motiv de nelegalitate invocat a fost cel referitor la nelegalitatea Deciziei, din perspectiva participării la deliberare şi a semnării acesteia de către domnul B., fiind indicată şi pronunţarea Deciziei nr. 58/2021 de către Curtea Constituţională. Prin precizarea formulată doar a răspuns la apărările expuse prin întâmpinare ce au vizat motivul de nelegalitate referitor la semnarea deciziei contestate de către preşedintele autorităţii de concurenţă, indicând textele de lege din care rezultă rolul şi atribuţiile acestuia.

În continuare, intimata a susţinut că toate argumentele invocate de recurent, pentru a susţine nelegalitatea soluţiei pronunţate pe fondul cererii de chemare în judecată, nu pot fi reţinute.

În acest sens, a făcut trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 58 din 26 ianuarie 2021, insistând asupra celor reţinute în concluzia expusă în paragraful nr. 34 teza finală, anume că "exercitarea atribuţiilor aferente calităţii de membru al Plenului Consiliului Concurenţei (preşedinte, vicepreşedinte, consilier de concurenţă) în afara cadrului stabilit prin actele de numire şi vizate de prezenta decizie (mandat de 5 ani, calculat potrivit regulilor de drept public) nu are suport constituţional şi legal, " motiv pentru care nu se poate considera că actele emise în exercitarea mandatului de către Preşedintele Consiliului Concurenţei fără suport legal şi constituţional ar putea să rămână valabile.

Referitor la susţinerea recurentului potrivit căreia semnarea deciziei de către preşedintele Consiliului Concurenţei nu ar fi una ad validitatem, ci una care vizează opozabilitatea, a învederat că indiferent de faptul că deciziile se iau de către un organ deliberativ colegial, acestea nu pot fi semnate decât de preşedinte. Prin urmare, semnarea reprezintă o condiţie de validitate a deciziei.

De asemenea, intimata a arătat că instanţa de fond nu a aplicat prevederile C. proc. civ. referitoare la compunerea completurilor de judecată, astfel încât criticile expuse de recurent în acest sens nu pot fi primite. În plus, a considerat că nu prezintă nicio relevanţă faptul că decizia contestată a fost adoptată cu cvorumul cerut de lege, pentru că anularea Deciziei s-a dispus strict ca efect al declarării ca neconstituţional a art. 18 alin. (3) din Legea concurenţei.

Cât despre efectele deciziilor Curţii Constituţionale, a susţinut că, în mod corect, judecătorul fondului a reţinut că acestea sunt aplicabile tuturor litigiilor aflate pe rolul instanţelor de judecată şi în care sunt incidente textele normative declarate neconstituţionale.

În fine, referitor la pretinsul risc sistemic de impunitate, intimatul a apreciat că argumentul recurentului nu poate fi primit, instanţele de judecată fiind obligate să aplice deciziile de admitere a excepţiilor de neconstituţionalitate, al căror rol este acela de a elimina toate efectele produse de aplicarea unor norme legale contrare Constituţiei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 27.10.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

6.1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prezenta cauză are ca obiect recursul formulat de recurentul-pârât CONSILIUL CONCURENŢEI în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1096 din 31 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Intimata-reclamantă a fost sancţionată de către Consiliul Concurenţei prin Decizia nr. 55/25.09.2020 cu o amendă în cuantum de 122.658,33 RON reprezentând 2,6% din cifra de afaceri realizată în anul 2019. Pentru a proceda astfel, s-a reţinut că la data de 29.10.2018, COTAR a transmis un comunicat de presă în care a anunţat că transportul public de persoane între Bucureşti şi Ilfov va fi suspendat începând cu data de 31.10.2018. S-a mai reţinut că tot din informaţii publice a reieşit că la data de 22.10.2018, COTAR a notificat Consiliul Judeţean Ilfov că, începând cu 01 noiembrie 2018, operatorii de transport care fac legătura între capitală şi zona metropolitană "vor trage maşinile pe dreapta", decizie luată în contextul în care Primăria Municipiului Bucureşti şi Consiliul Judeţean Ilfov au anunţat că vor introduce un sistem public de transport integrat, dar şi un bilet unic pe 67 de linii noi preorăşeneşti, începând cu data de 01.01.2019.

Consiliul Concurenţei a reţinut că din acest comportament a rezultat faptul că acţiunile operatorilor de transport, printre care şi intimata-reclamantă, erau dictate de interese economice comune, acestea fiind coordonate în detrimentul consumatorilor, ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.02.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L a solicitat în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENŢEI, în principal, anularea Deciziei nr. 55/25.09.2020, în ceea ce priveşte sancţiunea ce i-a fost aplicată, iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii aplicate cu cea minimă prevăzută de lege.

În esenţă, reclamanta a invocat următoarele motive de nelegalitate: participarea la deliberare şi semnarea Deciziei de către Preşedintele Consiliului Concurentei, B., în condiţiile în care mandatul acestuia expirase la data de 05 martie 2020, iar prevederile art. 18 alin. (3) din Legea concurenţei, ce vizau situaţiile tranzitorii legate de încetarea mandatelor membrilor Plenului Consiliului Concurenţei, au fost declarate neconstituţionale la data de 26 ianuarie 2021; greşita reţinere a săvârşirii încălcării anticoncurenţiale; greşita individualizare a sancţiunii aplicate.

Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare în faţa instanţei de fond, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, iar cu privire la cererea de diminuare a amenzii, a arătat că sancţiunea a fost aplicată corect.

La data de 08.03.2021 (ulterior primului termen de judecată la care reclamanta a fost legal citată şi a putut pune concluzii), aceasta a formulat precizări în legătură cu motivul de anulare a Deciziei din perspectiva participării la deliberare şi a semnării Deciziei de către Preşedintele Consiliului Concurenţei, domnul B..

Prin notele scrise depuse de către pârât la data de 15.04.2022, acesta a invocat excepţia tardivităţii susţinerilor reclamantei privind participarea la deliberare şi semnarea deciziei de către dl B., considerând că reclamanta a invocat un nou motiv de nelegalitate cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 204. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1096 din 31 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii depunerii notelor scrise de către reclamantă pentru termenul din 03 mai 2022, ca neîntemeiată. De asemenea, a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Decizia Plenului Consiliului Concurenţei nr. 55/25.09.2020.

Pentru a respinge excepţia, prima instanţă a reţinut că prin notele scrise nu a operat o modificare a acţiunii. În ceea ce priveşte soluţia dată asupra fondului cauzei, decizia contestată a fost anulată, reţinându-se că nelegalitatea săvârşită de către pârât constă în faptul că la deliberări a participat o persoană fără nicio calitate potrivit efectelor produse de Decizia Curţii Constituţionale nr. 58/2021, în timp ce prin Decizia nr. 55/2020 nu se arată decât că a fost întrunit cvorumul, nu şi dacă votul a fost cu majoritate sau în unanimitate. De asemenea, s-a mai reţinut că, efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58/2021, rezultă că actul contestat a fost însuşit nelegal prin semnătură de către domnul B. în calitate de preşedinte al Consiliului Concurenţei.

6.2. Analiza recursului formulat de recurentul-pârât

6.2.1. Primul motiv de casare invocat de recurentul-pârât se referă la greşita respingere a excepţiei de tardivitate a precizărilor reclamantei privind participarea la deliberare şi semnarea deciziei de către dl. B., fiind aşadar întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 5 C. proc. civ. (deşi recurentul a indicat ca temei de drept corespunzător cazului de casare invocat, pe cel prevăzut de art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ., critica vizează greşita aplicare a unei norme de procedură, anume art. 204 alin. (1) C. proc. civ., fiind aşadar corespondentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 5 C. proc. civ.)

Motivul nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

Cererea adiţională îşi găseşte reglementarea expresă în dispoziţiile art. 30 alin. (5) C. proc. civ. Astfel, potrivit dispoziţiei normative precizate, prin cererea adiţională se înţelege acea cerere prin care o parte litigantă modifică pretenţiile sale anterioare. Formularea cererii adiţionale implică modificarea unuia dintre cele trei elemente esenţiale ale cererii iniţiale: părţi, obiect şi cauză. De asemenea, cererea adiţională presupune completarea cererii anterioare cu care a fost învestită instanţa cu unul sau mai multe dintre cele trei cerinţe determinante menţionate mai sus.

În ceea ce priveşte regimul juridic al acestei cereri, Înalta Curte reaminteşte că art. 204 alin. (1) C. proc. civ. limitează temporal formularea unei asemenea cereri, reclamantul putând-o realiza numai până la primul termen de judecată la care acesta este legal citat.

În cauză, analizând cuprinsul cererii introductive, se constată că, printre altele, reclamanta a invocat şi motivul de nelegalitate referitor participarea la deliberare şi semnarea Deciziei de către Preşedintele Consiliului Concurenţei, B., în condiţiile în care mandatul acestuia expirase la data de 05 martie 2020, iar prevederile art. 18 alin. (3) din Legea concurenţei ce vizau situaţiile tranzitorii legate de încetarea mandatelor membrilor Plenului Consiliului Concurenţei, au fost declarate neconstituţionale la data de 26 ianuarie 2021.

Prin cererea formulată la cel de-al doilea termen de judecată recurenta a formulat o serie de precizări ale acţiunii.

Cercetând cuprinsul acestora, contrar celor pretinse de recurent, se observă că acestea doar dezvoltă motivul de nelegalitate anterior menţionat.

În acest sens, prin intermediul lor, au fost redate o serie de considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58/26 ianuarie 2021 (publicată în Monitorul Oficial nr. 465/4 nai 2021, ulterior introducerii acţiunii), subliniindu-se, o dată în plus că, în virtutea acestei decizii, actul contestat este nelegal, deoarece Preşedintele Consiliului Concurenţei, B., a participat la deliberare şi a semnat decizia, deşi mandatul acestuia expirase din martie 2020. Tot în acest context, au fost făcute trimiteri şi la art. 19 alin. (7) din Legea concurenţei, referitoare la semnarea deciziei de sancţionare de către preşedintele Consiliului Concurenţei.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că, prin invocarea acestui din urmă temei de drept, nu s-a dedus judecăţii un nou motiv de nelegalitate, ci doar s-a extins sfera argumentaţiei care viza cauza acţiunii reprezentată de nelegalitatea actului grefată pe participarea la deliberare şi semnarea Deciziei de către Preşedintele Consiliului Concurenţei, B., în condiţiile în care mandatul acestuia expirase la data de 05 martie 2020, iar prevederile art. 18 alin. (3) din Legea concurenţei, ce vizau situaţiile tranzitorii legate de încetarea mandatelor membrilor Plenului Consiliului Concurenţei, au fost declarate neconstituţionale la data de 26 ianuarie 2021. Altfel spus, încălcarea dispoziţiilor art. 19 alin. (7) din Legea concurenţei nu a fost invocată ca motiv de nelegalitate de sine stătător, ci grefată pe efectele produse de Decizia Curţii Constituţionale nr. 58/26 ianuarie 2021.

Pe cale de consecinţă, se constată că judecătorul fondului a apreciat just că, prin intermediul cererii formulate la cel de-al doilea termen de judecată, reclamanta nu a extins cauza acţiunii, astfel încât aceasta nu era supusă limitării temporale prevăzute de art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

6.2.2. Cel de-al doilea motiv de casare invocat de recurentul-pârât se referă la pretinsa nemotivare şi la motivarea contradictorie, fiind aşadar întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 6 C. proc. civ.

Motivul nu poate fi primit.

În acest sens, Înalta Curte constată că motivul a fost invocat pur formal, câtă vreme recurentul nu a prezentat niciun argument care să susţină viciul invocat. Faptul că acesta nu este de acord cu interpretarea dată de judecătorul fondului dispoziţiilor legale nu deschide calea recursului pentru nemotivare/motivare contradictorie, urmând a fi analizat mai jos, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ.

6.2.3. Cel de-al treilea motiv de casare invocat de recurentul-pârât se referă la greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, care, ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58/2021, au determinat judecătorul fondului să anuleze actul contestat, fiind aşadar întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ.

Un prin set de critici vizează faptul că dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea concurenţei erau în vigoare la momentul deliberărilor (25.09.2020), Decizia Curţii Constituţionale nr. 58/26 ianuarie 2021 producând efecte doar pentru viitor de la momentul publicării în Monitorul Oficial al României (04.05.2021).

Alegaţiile recurentului nu se susţin. În acest sens, după cum corect a reţinut şi judecătorul fondului, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 03 ianuarie 2019), efectele deciziei de neconstituţionalitate se produc de la data publicării şi în cauzele aflate pe rolul instanţelor, chiar dacă acestea vizează legalitatea unor acte administrative adoptate anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale.

În continuare, recurentul a pretins că instanţa de fond a aplicat, în mod incorect, pentru o procedură administrativă o instituţie juridică prevăzută expres şi specifică exclusiv instanţelor de judecată, respectiv "compunerea instanţei, şi care nu poate fi transpusă activităţii deliberative/decizionale a organelor administrative, cât timp aceasta nu este supusă unor norme imperative similare celor din dreptul procesual civil, emiterea valabilă a unei decizii în materie de concurenţă fiind condiţionată strict de îndeplinirea celor două condiţii expres prevăzute de lege, respectiv cvorumul şi majoritatea.

Criticile recurentului sunt fondate.

În acest sens, se observă că judecătorul fondului a reţinut că nelegalitatea săvârşită de către pârât a constat în faptul că la deliberări a participat o persoană fără nicio calitate potrivit efectelor produse de Decizia Curţii Constituţionale nr. 58/2021, iar prin actul contestat nu se arată decât că a fost întrunit cvorumul. S-a mai constatat că aspectul de nelegalitate invocat de reclamantă nu a privit cvorumul, ci deliberarea în sine la care a participat o persoană fără calitate în urma efectelor deciziei CCR nr. 58/2021, care în timpul deliberărilor prin raţionamentul său logico juridic putea să influenţeze concluziile la care ajungea organul colegial, precum şi rezultatul votului în situaţia în care acesta era majoritar. De asemenea, s-a reţinut că Decizia nr. 55/2020 este însuşită prin semnătură de către domnul B. în calitate de preşedinte al Consiliului Concurenţei, în mod nelegal în urma efectelor deciziei CCR nr. 58/2021, acesta asumându-şi în numele instituţiei întreaga motivare a deciziei fără a avea nicio calitate din punct de vedere juridic.

O primă constatare care se impune şi care nu a fost evidenţiată de curtea de apel este aceea că la deliberarea care a dus la adoptarea deciziei contestate au participat 6 membri (printre care şi preşedintele, B.), votul fiind luat în unanimitate, după cum rezultă din rezultatul deliberării consemnat în înscrisul depus în faţa primei instanţe .

Potrivit art. 15 alin. (1) din Legea concurenţei, Plenul Consiliului Concurenţei este un organ colegial, format din 7 membri: un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 4 consilieri de concurenţă. De asemenea, conform art. 19 alin. (1) teza a II-a din cuprinsul aceluiaşi act normativ, "Plenul Consiliului Concurenţei se întruneşte valabil în prezenţa majorităţii membrilor în funcţie, dar nu mai puţin de 3 dintre aceştia, şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Comisia adoptă hotărâri cu majoritatea voturilor membrilor,,.

În continuare, Înalta Curte reţine că autoritatea de concurenţă este un organ administrativ colegial, iar nu o autoritate administrativă jurisdicţională. Astfel, adoptarea hotărârilor Plenului, în conformitate cu art. 19 alin. (1) din Legea concurenţei, are loc prin întrunirea acestuia în prezenţa majorităţii membrilor în funcţie şi cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

În acest context, prima instanţă a validat în mod eronat raţionamentul intimatei-reclamante conform căruia simpla participare la deliberare şi luarea deciziei de către o persoană fără calitate ar fi condus la nulitatea actului.

Din contră, nelegalitatea ar fi presupus ca reclamanta să probeze că participarea la şedinţa Plenului în care s-a decis sancţionarea reclamantei a unui membru al Plenului aflat în continuarea activităţii după expirarea mandatului a fost hotărâtoare în adoptarea respectivei decizii (în sensul că, fără participarea sa, şedinţa nu s-ar fi bucurat de prezenţa majorităţii membrilor în funcţie sau că fără votul său nu s-ar fi îndeplinit condiţia adoptării hotărârii cu votul majorităţii membrilor prezenţi).

Or, în cauză, această dovadă nu putea fi realizată, în condiţiile în care, după cum s-a arătat mai sus, decizia a fost luată în unanimitate, în prezenţa a 6 din cei 7 membri ai Plenului, astfel încât sub niciunul dintre cele două aspecte, participarea la şedinţă a domnului B. nu a fost hotărâtoare. Teza primei instanţe, potrivit căreia raţionamentul logico juridic expus de acesta putea să influenţeze concluziile la care ajungea organul colegial, este pur speculativă şi omite dispoziţiile art. 15 alin. (7) din Legea concurenţei, potrivit cărora membrii Plenului Consiliului Concurenţei sunt independenţi în luarea deciziilor.

Cât despre cea de-a doua cauză de nelegalitate reţinută de prima instanţă, anume semnarea Deciziei nr. 55/2020 de către domnul B., în calitate de preşedinte al Consiliului Concurenţei, Înalta Curte constată că, şi în privinţa acesteia, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a legii.

În acest sens, se observă că la emiterea actului administrativ au participat toţi membrii organului administrativ colegial, aceştia semnând atât rezultatul deliberării, cât şi exemplarul martor al actului administrativ . Prin urmare, nelegala semnare a celor două acte de către domnului B. nu a fost hotărâtoare şi nu a putut conduce la nulitatea acestora.

Înalta Curte găseşte lipsit de relevanţă faptul că exemplarul deciziei comunicat către intimata-reclamantă a purtat doar semnătura preşedintelui B..

Într-adevăr, potrivit art. 19 alin. (7) din Legea concurenţei "Deciziile adoptate de Consiliul Concurenţei în plen conform prevederilor alin. (4) se semnează de către preşedinte, în numele Consiliului Concurenţei,,.Cu toate acestea, în contextul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) teza a II-a din cuprinsul aceluiaşi act normativ, puse în aplicare prin semnarea rezultatului deliberării şi a exemplarului martor al actului administrativ de către toţi membrii organului colegial, rezultă că această prevedere legală recunoaşte semnăturii preşedintelui doar rol de asumare a calităţii de reprezentare legală şi nicidecum de validitate a deciziei.

Faţă de cele de mai sus, Înalta Curtea constată că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 15 alin. (1), art. 19 alin. (1), art. 19 alin. (7) din Legea concurenţei, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ., fiind astfel fondat.

7. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., recursul va fi admis, iar sentinţa casată, în parte, cu menţinerea acesteia în ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei de tardivitate.

De asemenea, luând în calcul că, prin greşita reţinere a motivelor de nelegalitate formală a actului contestat, judecătorul fondului nu a intrat în analiza motivelor de fond invocate de reclamantă, vizând, pe de-o parte greşita reţinere a încălcării anticoncurenţiale, iar pe de alta individualizarea sancţiunii, în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza primei instanţe spre o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Concurenţei împotriva sentinţei civile nr. 1096 din 31 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa civilă atacată şi trimite cauza primei instanţe spre o nouă judecată.

Menţine în rest sentinţa în ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei de tardivitate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.