Arbitration committee decision on parliamentary candidate integrity: challenge to public authority status and withdrawal of principal appeal

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, la data de 17.06.2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat:

- anularea Deciziei Plenului Comisiei Naţionale de Arbitraj nr. 20CNARB561/4 din 20.10.2020 privind avizarea candidaturii domnului A. din cadrul Filialei Judeţene B. Maramureş, la alegerile pentru Parlamentul României;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 120 din 27 aprilie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. şi a anulat punctul 1 din Decizia Plenului Comisiei Naţionale de Arbitraj nr. 20CNARB561/4 din 20.10.2020 în ceea ce priveşte aspectele de integritate. A respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

Totodată, a obligat pârâtul B. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 7.500 RON reprezentând cheltuieli parţiale de judecată.

1.3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs principal pârâtul B., invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, a reiterat susţinerile făcute în primă instanţă, arătând că Decizia Comisiei Naţionale de Arbitraj a B. nr. 20CNARB561/4 nu este un act administrativ pentru că însăşi Comisia Naţională de Arbitraj nu este o autoritate publică în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b). Atât în teza sa iniţială, cât şi în teza sa finală, B. a fost înfiinţat în temeiul Deciziei 54/DEC/2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în baza statutului realizat de membrii săi fondatori şi nu în baza unui act normativ cu forţă de lege.

De asemenea, actul pentru a fi unul administrativ trebuie să fie emis în vederea organizării legii sau în executarea în concret a legii. Deci un act emis în vederea organizării unor prevederi statutare private sau executării prevederilor statutare nu poate fi administrativ în niciun sens, conform Legii nr. 554/2004. Mai mult, a arătat că prin decizia atacată au fost dispuse avize negative care sunt mai degrabă operaţiuni material tehnice, neproducătoare de efecte juridice.

Reclamantul A. a formulat recurs incident întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că sentinţa recurată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 21, art. 37 din Constituţia României şi art. 41 alin. (2) lit. c) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

1.4. Apărările formulate în cauză

Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea aspectelor invocate în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursurilor în şedinţă publică, la data de 23 noiembrie 2023, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

2.1. Examinând cererea de retragere a căii de atac a recursului formulată de către pârâtul B., Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al titularilor demersului judiciar, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, dar şi pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, luând act şi de acordul expres al intimatului-reclamant în acest sens, Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecarea recursului principal formulat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 27 aprilie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

2.2. În ceea ce priveşte recursul incident, Înalta Curte reţine că potrivit art. 472 C. proc. civ.:

"(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.

(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte recursul incident, dat fiind faptul că potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător."

Prin urmare, în condiţiile în care a recurentul-pârât B. a înţeles să îşi retragă calea de atac a recursului pe care l-a declarat, se impune constatarea ca rămas fără efect a recursului incident formulat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecarea recursului principal formulat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 27 aprilie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, în temeiul art. 472 C. proc. civ. coroborat cu art. 491 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va constata ca rămas fără efect recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 453 C. proc. civ., va obliga recurentul-pârât la plata către recurentul-reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.702,80 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecarea recursului principal formulat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 27 aprilie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Constată ca rămas fără efect recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 27 aprilie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără efect.

Obligă recurentul-pârât la plata către recurentul-reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3702,80 RON.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.