Refugee status benefits for minor born in refugee camp: administrative refusal annulled and compensation ordered.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the county pension house, thereby upholding the Court of Appeal's decision which annulled the administrative refusal and ordered the recognition of the claimant's status as a refugee along with the payment of compensation. The dispute concerned a refusal to grant benefits under Emergency Order No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) to a claimant who was born in a refugee camp during the period of ethnic persecution (1940–1945), rather than being directly resettled as an adult. The decisive legal basis was the interpretation of Article 1 of the referenced legislation, where the court determined that the law’s purpose is to compensate for suffering caused by forced displacement; consequently, children born into the refugee state of their persecuted parents are entitled to the benefits, as the legislature did not expressly exclude minors born during the refugee period.
Legislator headnote
AI generatedRefugee status benefits for minor born in refugee camp: administrative refusal annulled and compensation ordered: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele șase situații enumerate.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta E.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 14109 din 8 aprilie 2004, emisă de pârâtă, cu consecința obligării ei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită, este nelegală, întrucât ignoră calitatea sa de refugiată, deși a fost născută în refugiu, iar părinților săi le-a fost recunoscută această calitate.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 674 din 20 mai 2004, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 14109 din 8 aprilie 2004 și pe cale de consecință, obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de refugiată în perioada 27 noiembrie 1943 - 6 martie 1945 și să i se acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază și copii minori ai persoanelor refugiate, născuți în refugiu, întrucât, dacă legiuitorul nu ar fi dorit acest lucru, ar fi prevăzut-o în mod expres.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând, în esență, că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul și nici nu a suferit persecuții din motive etnice, condiții obligatorii de încadrare în categoria persoanelor refugiate.
Recursul este nefondat.
În fapt prin hotărârea nr. 14109 din 8 aprilie 2004, pârâta a respins cererea reclamantei, de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că reclamanta E.M. nu era născută la data strămutării părinților și nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele șase situații enumerate.
Din interpretarea acestor prevederi rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Ceea ce reglementează legea este, deci, stabilirea, determinarea situației de obligare să își părăsească domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susține că dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază de drepturile părinților, pentru că este evident că și minorul a avut de îndurat aceleași suferințe și neajunsuri, ca părinții săi, obligați să își părăsească domiciliul.
În raport cu aceste considerații, reclamanta a făcut dovada că a fost născută în timpul refugiului, în localitatea în care părinții săi au fost refugiați încă din anul 1941.
De altfel, așa cum corect a reținut și instanța de fond, nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii, întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Față de cele ce preced, se constată că instanța de fond a făcut o judicioasă și corectă aplicare a Legii nr. 189/2000, pronunțând o sentință temeinică și legală.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența niciunui motiv de casare, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 674 din 20 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.