Liability for abuse of rights and accessory damages following unconstitutional health insurance levies on pensions exceeding statutory threshold

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.12.2022, sub nr. x/2022 reclamantele A., B., C. şi D., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş, repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV, pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, din data de 17.12.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, respectiv:

- obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10 % din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexat cu rata inflaţiei (art. 9, alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri din pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 3, alin. (2)-(4) din O.G. nr. 13/2011);

- obligarea pârâţilor să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului a contribuţiilor sociale de sănătate, de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004);

- în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, solicită sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, din 17.12.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, (art. XXIV, pct. ll-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 138 din 22 martie 2023 pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate; a admis excepţia lipsei parţiale de interes şi a respins ca lipsite de interes petitele II şi IV din acţiunea formulată de reclamantele A., B., C. şi D., în ceea ce priveşte despăgubirile principale, respectiv sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON şi obligarea pârâţilor la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensie.

Totodată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş la plata către reclamante a dobânzilor legale penalizatoare şi a sumelor cuvenite cu titlu de indexare cu rata inflaţiei, aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

A admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş în contradictoriu cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a obligat chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să plătească pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş dobânzile legale penalizatoare şi sumele cuvenite reclamantelor cu titlu de indexare cu rata inflaţiei, aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

A respins cererea privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei nr. 138 din 22 martie 2023 a Curţii de Apel Timişoara au exercitat recursuri pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş, precum şi chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

3.1. În dezvoltarea recursului pârâtului Guvernului României, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susţine interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, atât în ceea ce priveşte respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, cât şi admiterea, în parte, a acţiunii şi în contradictoriu cu Guvernul României.

Instanţa de fond, referitor la calitatea procesuală pasivă a Guvernului României, reţine că acesta răspunde, în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, dar a fost admisă şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a fost obligată chemata în garanţie să plătească pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş, dobânzile legale penalizatoare şi sumele cuvenite reclamantelor cu titlu de indexare cu rata inflaţiei.

Instanţa de fond, deşi respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii nu motivează soluţia.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Guvernului României se arată că acesta poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, în conformitate cu disp. art. 102 şi art. 108 din Constituţia României, respectiv în litigii de drept public şi nu de drept privat şi dacă va cădea în pretenţii şi va fi obligat să restituie reclamanţilor sumele de bani reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire tocmai din lipsa capacităţi juridice civile.

3.2. Recursul pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor invocate partea susţine respingerea în totalitate a acţiunii reclamantelor, sentinţa fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate şi cu aplicarea greşită a prevederilor art. 1531 alin. (1) şi alin. (2), art. 1353 din C. civ. republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de fond apreciază, în mod nelegal, că întinderea despăgubirilor principale cuvenite reclamantelor este echivalentă cu sumele reţinute din pensiile acestora cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, de la data de 01.01.2022 până la data de 27.12.2022, inclusiv.

Restituirea sumelor astfel reţinute implică recalcularea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, şi reţinerea diferenţelor pe impozit pe venit datorate.

Prin nereţinerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în procent de 10%, se majorează baza de calcul pentru impozitul pe venit, astfel încât reclamantele nu ar fi încasat în integralitate sumele reţinute din pensiile acestora, cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, pe perioada în discuţie.

Prevederile art. 1531 alin. (1) din C. civ. vizează neexecutarea unei obligaţii, iar prevederile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, definesc dobânda penalizatoare ca fiind dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă.

Astfel, dispoziţiile legale sus-menţionate ar fi incidente, doar dacă sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de reclamante, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, diminuate cu sumele reprezentând diferenţele de impozit pe venitul din pensii corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea nu s-ar restitui lunar, la scadenţă, împreună cu drepturile de pensii aferente fiecărei luni, în decurs de un an, în perioada de 1 martie 2023 - 28 februarie 2024.

La data pronunţării sentinţei civile recurate, nu era scadentă plata tuturor sumelor care se cuvin a fi restituite lunar reclamantelor după recalcularea venitului impozabil şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate, or, o obligaţie bănească principală care nu este scadentă, nu poate genera obligaţii accesorii.

În speţă, susţine recurenta-pârâtă, nu este incident nici art. 1353 din C. civ., nefiind vorba despre un prejudiciu cauzat reclamantelor prin exercitarea abuzivă a unui drept.

3.3. În susţinerea recursului său, chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în privinţa respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive de chemat în garanţie, prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 42/2023, precum şi obligarea sa la plata către Casa Judeţeană de Pensii Timiş a dobânzii legale penalizatoare şi a sumelor cuvenite reclamantelor cu titlu de indexare cu rata inflaţiei, aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

Arată recurenta-chemată în garanţie faptul că instanţa nu poate interveni asupra mecanismului de restituire a sumelor în litigiu, raţiune pentru care aceasta nu poate avea calitate procesuală de chemat în garanţie.

Cu privire la accesorii, se susţine că plata dobânzilor este legată de existenţa unei legături de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită, cu observarea laturii subiective, respectiv a formei de vinovăţie, prin urmare nu există o legătură de cauzalitate între obligaţia de restituire a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi plata dobânzilor şi actualizărilor acestor sume, prin raportare la vreo formă de vinovăţie a CNAS.

Intimata-chemată în garanţie arată că obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru pensiile care depăşesc 4.000 RON a fost instituită de Guvernul României prin O.U.G. nr. 130/2021 de modificare a Codul fiscal, aprobată prin Legea nr. 227/2015 şi nu a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, astfel că CNAS, ca parte a puterii executive, are obligaţia legală de a pune în executare prevederile legale incidente şi nu se poate reţine o culpă a acesteia, cât timp legiuitorul prevedea în mod expres reţinerea contribuţiei.

Mai mult, CNAS a iniţiat din oficiu executarea plăţilor către casele de pensii, astfel că nu se poate reţine vreo culpă sau vreo obligaţie de a plăti accesorii, care ar avea un impact negativ asupra bugetului FNUASS.

4. Apărările formulate în cauză

În faza procesuală a recursului intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate în cererile de recurs raportat la prevederile legale aplicabile, Înalta Curte reţine că toate recursurile sunt nefondate şi le va respinge în consecinţă, pentru considerentele ce succed.

Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Guvernul României

Recurentul-pârât susţine, în primul rând, interpretarea şi aplicarea greşită a disp. art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, cu referire la soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi, în al doilea rând, deşi nu invocă expres motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nemotivarea hotărârii sub acest aspect.

Înalta Curte constată că recurentul-pârât a invocat în faţa primei instanţe, prin întâmpinare, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând că demersul reclamantelor este reprezentat exclusiv de excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu disp. art. 44, art. 47, art. 115, art. 156 din Constituţia României, dar şi că, în data de 15.12.2022, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 650, în sensul neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale.

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă şi motivată de prima instanţă, ţinându-se seama de petitele acţiunii introductive, de obligarea părţilor la plata despăgubirilor alături de solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale, dar şi de faptul că prin Decizia nr. 650/2022 dispoziţiile legale invocate au fost declarate neconstituţionale.

Prin urmare, disp. art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată au fost interpretate şi aplicate corect de prima instanţă, criticile urmând să fie respinse ca nefondate.

Referitor la greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, se reţine existenţa doar a unei capacităţi juridice speciale de drept public şi nu de drept privat, astfel că nu poate fi obligat la plata despăgubirilor constând în restituirea sumelor reţinute nelegal şi la eventuale accesorii ale acestora.

Critica este nefondată şi urmează să fie respinsă, avându-se în vedere că instanţa de fond nu a obligat recurentul-pârât Guvernul României la plata vreunei sume de bani cu titlu de despăgubiri, calitatea sa procesuală pasivă în prezenta cauză este întemeiată pe disp. art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, ca emitent al O.U.G. nr. 130/2021, de unde rezultă şi necesitatea de a participa ca pârât în procesul declanşat de reclamante.

2. Cu privire la recursul formulat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş

Recurenta-pârâtă invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 şi aplicarea greşită a disp. art. 1531 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 1353 din C. civ.

Astfel, se reţine că s-a stabilit greşit întinderea despăgubirilor principale şi accesorii, deoarece prejudiciul nu este echivalent cu sumele reţinute din pensie, sumele de restituit de calculează prin diminuarea acestora cu sumele reprezentând diferenţele de impozit pe venitul din pensii corespunzător lunilor pentru care se face restituirea.

În privinţa celor două dispoziţii legale din C. civ., recurenta-pârâtă consideră că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, deoarece se referă la alte situaţii şi, în plus, la data pronunţării sentinţei de fond, nu era scadentă plata tuturor sumelor care se cuvin a fi restituite reclamantelor.

Înalta Curte va respinge ca nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă şi reţine că prima instanţă, respingând ca lipsit de interes petitul II al acţiunii, s-a referit la faptul că s-a emis un act normativ prin care s-a dispus restituirea sumelor reţinute nelegale, O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, fără să calculeze despăgubirile şi fără să arate în concret modul de calcul.

Trimiterea a fost făcută la dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2023, prin urmare este nefondată afirmaţia recurentei-pârâte conform căreia prima instanţă a nesocotit disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023.

În ceea ce priveşte accesoriile, acestea se calculează în raport de debitul principal şi de principiile prevăzute de disp. art. 1531 şi art. 1353 din C. civ., iar dobânda legală este datorată în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011.

Înalta Curte constată că textele reţinute de prima instanţă sunt incidente în cauză, acestea reprezentând normele generale, în baza cărora debitorul are obligaţia să plătească nu numai pierderea efectiv suferită de creditor, dar şi beneficiul de care acesta este lipsit.

Reţinerea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate reclamată în dosar s-a făcut în baza unui act normativ declarat neconstituţional, dreptul de a reţine aceste sume a fost exercitat abuziv, în sensul disp. art. 1353 din C. civ. şi naşte dreptul la repararea integrală a prejudiciului.

Cu privire la disp. art. 1531 alin. (1) din C. civ., Înalta Curte reţine că acesta se referă la reţinerea abuzivă a contribuţiei şi la dreptul la repararea integrală a prejudiciului, ca urmare a neexecutării creanţei pe perioada 01.01.2022 - 27.12.2022 şi nu la faza executării silite.

Cu privire la împrejurarea că la data pronunţării instanţei de fond nu era scadentă plata tuturor sumelor care se cuvin a fi restituite lunar reclamantelor, astfel că nu pot fi generate obligaţii accesorii, Înalta Curte va constata că este nefondată critica, O.U.G. nr. 4/2023 referindu-se la modalitatea şi procedura de restituire a sumelor reţinute nelegal, însă scadenţa plăţii debitului principal s-a produs lunar, în perioada 01.01.2022 - 27.12.2022, iar accesoriile se calculează de la această dată pentru fiecare lună, până la achitarea sumei.

3. În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta-chemată în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

În esenţă, recurenta-chemată în garanţie susţine greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, a inexistenţei laturii subiective, respectiv a vinovăţiei, precum şi inexistenţa unei legături de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită, cu privire la plata accesoriilor.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie a fost respinsă corect de prima instanţă, în raport de disp. art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2023, conform cărora sumele în cauză se transferă de către CNAS, la solicitarea Casei Naţionale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale şi entităţilor care plătesc venituri din pensii, astfel că aceasta are obligaţia legală să restituie sumele, prin diminuarea bugetului FNUASS.

Cu privire la inexistenţa unei legături de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită, dar şi la lipsa vinovăţiei chematei în garanţie, critica este nefondată, disp. art. 1531 şi art. 1353 din C. civ. şi cele ale O.G. nr. 13/2011 sunt incidente speţei, cum s-a arătat anterior, neplata la scadenţă a debitului naşte dreptul la plata accesoriilor, conform principiului despăgubirii integrale a creditorului.

Referitor la inexistenţa vinovăţiei chematei în garanţie, se reţine că prin O.U.G. nr. 4/2023, aceasta a fost obligată să plătească despăgubirea principală, iar din preambulul ordonanţei se observă că s-a urmărit reglementarea de urgenţă a restituirii sumelor şi pentru a limita plata unor sume însemnate ca accesorii la obligaţia principală.

Se observă că recurentul-pârât Guvernul României a nominalizat prin ordonanţă de urgenţă autoritatea publică responsabilă cu plata despăgubirilor, prin urmare, chemata în garanţie are obligaţia transferării de fonduri către entităţile care achită drepturile de pensie.

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei nr. 138 din 22 martie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul declarat de chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.