Lawyer’s exclusion annulled and appeals dismissed as unworthiness clause held unconstitutional.

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.08.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată, în calitate de pârâţi, Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 2517 pronunţate de Consiliul Baroului Bucureşti în şedinţa din data de 19.11.2019, prin care s-a dispus încetarea calităţii de avocat şi excluderea sa din profesie, precum şi anularea Deciziei nr. 91/17-18 iulie 2020 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2234 din 25 noiembrie 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România şi a dispus anularea Deciziei nr. 2517 din 19.11.2019 pronunţată de Baroul Bucureşti şi a Deciziei nr. 91/17-18 iulie 2020 pronunţată de Uniunea Naţională a Barourilor din România.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei nr. 2234 din 25 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti au formulat recursuri pârâţii Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.

3.1. În dezvoltarea recursului exercitat de pârâtul Baroul Bucureşti, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., se reţine că dispoziţiile art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 produc efecte juridice, contrar celor arătate de prima instanţă, norma nu este de trimitere chiar şi în condiţiile în care textul este constituţional, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 230/2022.

Dispoziţia analizată reglementează una dintre situaţiile în care încetează calitate de avocat şi constituie temei legal al motivării în drept a deciziilor contestate.

Faptul că s-a declarat neconstituţionalitatea sintagmei "de natură a aduce atingere prestigiului profesiei de avocat", prin Decizia nr. 225/2017 a Curţii Constituţionale şi ulterior a întregului text al art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, prin Decizia nr. 230/2022, nu înseamnă că art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 devine inaplicabil.

Motivarea primei instanţe este contradictorie, în sensul că se dispune anularea deciziilor contestate, pe considerentul că art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 este neconstituţional, în condiţiile în care art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 este constituţional, iar calitatea de avocat a reclamantului încetează ca urmare a prevederilor art. 14 lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Recurentul-pârât susţine că reclamantul este exclus din profesia de avocat nu numai pentru că a săvârşit o infracţiune intenţionată, ci şi pentru că nu se mai bucură de o conduită şi reputaţie morală corespunzătoare pentru deţinerea calităţii de avocat.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine încălcarea sau aplicarea greşită a disp. art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru aceleaşi motive deja expuse, respectiv norma este aplicabilă, deşi a fost declarată neconstituţională.

3.2. În susţinerea recursului său, ce poate fi subsumat disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România consideră că efectele deciziilor Curţii Constituţionale sunt opozabile erga omnes din momentul publicării în Monitorul Oficial al României, astfel că în şedinţa din 09.12.2017, Consiliul UNBR a decis că soluţionarea plângerilor împotriva deciziilor pronunţate în materia nedemnităţii; va avea în vedere că până la o viitoare reglementare legală prin care Parlamentul României să circumstanţiere expres infracţiunile a căror săvârşire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat, textul legal aplicabil al art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 este următorul:

"Art. 14 - Este nedemn a fi avocat: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate".

Pentru primirea în profesia de avocat şi pentru exercitarea acesteia este obligatorie condiţia legală ca solicitantul avocat să fie demn, în speţă, fapta avocatului care participă sau instigă la săvârşirea unei astfel de infracţiuni, aduce atingere prestigiului profesiei de avocat.

4. Apărările formulate în cauză.

Recursul incident

Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei Uniunea Naţională a Barourilor din România, în primul rând ca tardiv, iar în al doilea rând ca fiind nemotivat, precum şi recurs incident prin care a solicitat păstrarea dispozitivului sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, însă pentru alte considerente decât cele reţinute de prima instanţă.

În motivarea recursului incident, reclamantul critică considerentele primei instanţe în sensul că nu s-au mai analizat celelalte critici de nelegalitate, respectiv Decizia nr. 2517/19.11.2019 a Baroului Bucureşti este nelegală, fiind emisă cu încălcarea disp. art. 262 din Statutul Avocaţilor, nu a existat o convocare în scris pentru a da explicaţii; aceeaşi decizie este neîntemeiată, deoarece a încălcat dreptul la apărare, concluzia de nedemnitate nu intervine în mod automat şi implicit prin simpla condamnare la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, ci este supusă analizei Consiliului Baroului, cu acordarea posibilităţii avocatului în cauză să îşi expună punctul de vedere.

Totodată, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea formulată de recurenta Uniunea Naţională a Barourilor din România, prin care a combătut apărările formulate de aceasta.

Faţă de recursul exercitat de Baroul Bucureşti a formulat întâmpinare recurenta-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România, prin care a expus argumente în susţinerea admiterii acestuia, casării sentinţei atacate şi rejudecării cauzei în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecată, cu obligarea părţii reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate în cererile de recurs, a apărărilor şi susţinerilor formulate prin întâmpinările şi răspunsul la întâmpinare depuse la dosar, raportat la prevederile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România

Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 2514/19.11.2019 a Baroului Bucureşti, în temeiul disp. art. 55 alin. (2) lit. a), art. 14 lit. a) şi art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată şi art. 73 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat s-a constatat nedemnitatea recurentului-reclamant, s-a dispus încetarea calităţii de avocat şi excluderea din profesie a acesteia, cu radierea din Tabloul avocaţilor Baroului Bucureşti.

Prin Decizia nr. 91/17 - 18.07.2020, emisă de Consiliul UNBR s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva Deciziei Baroului Bucureşti.

Potrivit disp. art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995, calitatea de avocat încetează dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.

Potrivit disp. art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, este nedemn de a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, însă prin Decizia nr. 225/04.04.2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 468/22.06.2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate, a constatat că sintagma "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat" din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, este neconstituţională.

Prin aceeaşi decizie s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 lit. d) (fost 26) din Legea nr. 51/1995.

Până la data emiterii actelor administrative atacate, legiuitorul nu şi-a exercitat atribuţia prevăzută de art. 147 alin. (1) din Constituţia României, în sensul că nu a pus de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, astfel că acestea au încetat de drept.

Prin urmare, disp. art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, aveau la data emiterii deciziilor administrative, următorul conţinut: este nedemn de a fi avocat, cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate.

Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei sus-menţionate, reţinând că, din cauza redactării imprecise, determinarea infracţiunilor care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat reprezintă o problemă lăsată la aprecierea suverană a structurilor profesionale competente să stabilească asupra cazului de nedemnitate, neexistând criterii obiective, rezonabile şi concrete, şi aprecieri subiective, care pot varia de la o structură profesională teritorială la alta (paragraf 20 din Decizia nr. 225/2017).

Or, decizia recurentului UNBR de a constata nedemnitatea avocatului în situaţia condamnării definitive prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, nu corespunde exigenţei principiului previzibilităţii care reprezintă motivul pentru care a fost declarată neconstituţională sintagma în discuţie.

Constatarea constituţionalităţii disp. art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 nu conduce la invalidarea raţionamentului primei instanţe şi la existenţa unei motivări contradictorii, întrucât aceste dispoziţii nu au o existenţă de sine stătătoare, ci reprezintă o normă de trimitere la disp. art. 14 din lege, în speţă la lit. a), care enumeră cazurile de nedemnitate.

Prin urmare, încetarea calităţii de avocat intervine când acesta a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, în condiţiile legii, adică în condiţiile art. 14 din Legea nr. 51/1995, în cauză incidentă fiind lit. a) a art. 14.

Raportarea recurenţilor-reclamanţi şi la disp. art. 14 lit. b), c) şi d) din Legea nr. 51/1995 este neavenită întrucât ipotezele cuprinse în cadrul acestora nu au fost reţinute prin deciziile administrative contestate.

Aşadar, motivele de casare prin care se solicită a se constata că reclamantul a fost exclus din profesie şi pentru săvârşirea de abuzuri prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească sau a săvârşit abateri disciplinare grave, sancţionate cu măsura excluderii din profesie, ca sancţiune disciplinară nu au legătură cu cauza, urmând să fie respinse ca nefondate.

Avându-se în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 230/28.04.2022, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 519/26.05.2022, prin care a fost declarat neconstituţional întregul articol 14 din Legea nr. 51/1995, Înalta Curte va constatata neîntrunirea motivelor de nelegalitate invocate de către recurenţii-pârâţi.

2. Cu privire la recursul incident declarat de reclamantul A.

Înalta Curte va respinge recursul fără să considere necesar să analizeze motivele invocate şi va ţine seama de cele arătate prin cererea de recurs, conform cărora calea de atac a fost exercitată numai pentru ipoteza în care vor fi admise recursurile părţilor.

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva sentinţei nr. 2234 din 25 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.