Jurisdictional competence for constitutional compensation claims against central authorities: priority of defendant rank over tax value criterion under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi iniţial sub nr. x/2022 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., I., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. au chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând:

I) Repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

1. obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamanţi a unor sume egale cu sumele reţinute din pensie începând cu luna ianuarie 2022, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensiile reclamanţilor până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

2. obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

3. obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamanţilor a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004);

II) În temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1) - (5) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru dreptul de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României

III) Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanţilor.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin încheierea de şedinţă din data de 18.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2022, a fost anulată în parte cererea de chemare în judecată, în temeiul prevederilor art. 200 alin. (4) din C. proc. civ., în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii R., C., G., K., O., E., A., S. şi T., pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 197 din C. proc. civ.

Curtea de Apel Iaşi a stabilit competenţa sa generală, materială şi teritorială cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamanţilor a contribuţiilor sociale de sănătate, în temeiul art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 58 din data de 15 martie 2023, Curtea a admis excepţia insuficientei timbrări, invocată din oficiu şi a anulat ca insuficient timbrat capătul I.3 de cerere formulat de reclamanta M..

Prin aceeaşi hotărâre judecătorească, Curtea a respins ca rămasă fără obiect cererea de obligare a pârâtului să emită un act administrativ prin care să se dispună încetarea reţinerilor (capătul I.3) formulată de reclamanţii B., D., F., H., J., L., N., P. şi Q., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi a disjuns cererile I.1, I.2, II şi III formulate de reclamanţii B., D., F., H., J., L., M., N., P. şi Q., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Prin sentinţa nr. 150/2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, potrivit criteriului valoric prevăzut de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, trebuie reţinută competenţa tribunalului, ca instanţă de contencios administrativ, prin raportare la prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentinţa nr. 546 din data de 14 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia II Civilă-contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale.

S-a declina competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţi J., P., I., D., H., N., L., F., M., B. şi Q., în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi şi s-a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă.

A reţinut tribunalul că reclamanţii au învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar competenţa de soluţionare se stabileşte in raport de rangul central al autorităţii pârâte.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

În speţă, reclamanţii se consideră vătămaţi de aplicarea prevederilor a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată:

"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. … (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au reclamnţii domiciliul.

Reţine Înalta Curte că problema de drept a făcut obiectul unei soluţii de principiu adoptate în cadrul Şedinţei judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului de unificare a jurisprudenţei, consacrat de art. 126 (3) din Constituţia României şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că:

"Raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii".

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., D., F., H., J., I., L., M., N., P. şi Q. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 21 noiembrie 2023.