Validity of conflict of interest assessment for public officials: proportionality of sanctions and administrative statute of limitations under Law No. 161/2003

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.01.2022, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, sa constate ca s-a împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii pentru fapta susceptibila de conflict de interese, iar, pe fond, sa dispună anularea actului administrativ reprezentat de Raportul de evaluare nr. x/20.12.2021 emis de pârâtă, constatând inexistenta stării de conflict de interese reţinuta netemeinic de către ANI; obligarea paratei la plata despăgubirilor reprezentând daune morale în cuantum 200.000 RON pentru prejudicii de imagine, atingerea onoarei şi reputaţiei; obligarea paratei de a publica hotărârea ce se va pronunţa pe site-ul acesteia, cu cheltuieli de judecata, constând în taxa de timbru şi onorariu de avocat.

Prin Raportul de evaluare nr. x/20.12.2021 întocmit de către parata în lucrarea nr. x/03.09.2020, s-a reţinut că în urma activităţii de evaluare desfăşurate în perioada 23.06.2016-15.10.2019 au fost identificate elemente de încălcare, de către A., Primarul comunei Avram Iancu, judeţul Bihor, a legislaţiei privind regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât persoana evaluată a încheiat Contractul individual de muncă nr. x/02.05.2017, precum şi actele adiţionale nr. x/03.01.2018 şi nr. 2/21/12/2018 la contractul individual de muncă nr. x/02.05.2017, pentru doamna B., ce ocupa funcţia contractuală de asistent personal, toate aceste acte având ca obiect asistenţa personală pentru persoana cu handicap grav, începând cu data de 01.05.2017, acordată de soţia acestuia, pentru fiul acestora A., încălcând astfel dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 120/CA/2022-P.I. din 6 iulie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondată cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anulare raport de evaluare.

Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Oradea a formulat recurs în termen reclamantul, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material atât în ceea ce priveşte prescripţia răspunderii administrative cât şi în ceea ce priveşte fondul cauzei având ca obiect contestarea raportului de evaluare în care se constată existenţa conflictului de interese în ceea ce-l priveşte pe reclamant.

Primul aspect de nelegalitate invocat priveşte aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 25 alin. 5 din Legea nr. 176/2010 în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 449/16.06.2015 în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei prescripţiei răspunderii administrative pentru fapta reţinută a fi conflict de interese, în condiţiile în care fapta a fost săvârşită la data de 2.05.2017, iar raportul de evaluare a fost emis la data de 2.05.2017.

Recurentul-reclamant invocă pe acest aspect faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei prescripţiei prin dispozitivul hotărârii conform art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., iar aprecierea primei instanţe în sensul că evaluarea ce a avut ca obiect sesizarea din 12.11.2019 nu a mai avut loc fiind clasată este în contradicţie cu situaţia reală, în sensul că intimata a fost sesizată de două ori pentru verificarea reclamantului în calitate de primar pentru aceeaşi situaţie de conflict de interese, iar soluţiile administrative dispuse au fost diferite.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere dispusă pe fond se invocă de reclamant încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 70 şi art. 76 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 în sensul existenţei conflictului de interese reţinut prin raportul de evaluare contestat.

Se susţine faptul că reclamantul în calitate de primar al comunei Avram Iancu - judeţul Bihor nu a avut un interes personal şi nu a obţinut un folos patrimonial prin semnarea contractului de muncă din 2.05.2017 urmat de încheierea celor două acte adiţionale şi a Dispoziţiei nr. 356/21.12.2018 cu privire la soţia sa în calitate de asistent personal al unei persoane cu handicap.

Cu privire la cererea de acordare a despăgubirilor, recurentul-reclamant arată că această cerere a fost formulată având în vedere prejudiciul moral suferit ca urmare a emiterii raportului de evaluare nelegal emis.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată, respectiv anularea raportului de evaluare şi admiterea cererii privind daunele morale solicitate.

La dosar intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea, analizând recursul declarat, în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat.

În cauză Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în raport de jurisprudenţa europeană şi de incidenţa în cauză a deciziei CJUE C40/21 se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se efectua o analiză a raportului de evaluare atacat inclusiv din perspectiva principiului proporţionalităţii.

Aceasta în condiţiile în care raportul de evaluare a fost analizat şi menţinut de prima instanţă numai în ceea ce priveşte conflictul de interese constatat cu privire la încheierea actelor adiţionale din 3.01.2018 şi din 21.12.2018, acte adiţionale la Contractul individual de muncă nr. x/2.05.2017.

Iar cu privire la acest contract de muncă, fapt necontestat de intimata-pârâtă, prima instanţă a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii administrative, conform art. 2.544 C. civ.

Aspectul de nelegalitate privind soluţionarea prescripţiei răspunderii administrative, în raport şi de incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 449/2015, este în parte fondat în ceea ce priveşte omisiunea primei instanţe de a analiza existenţa conflictului de interese în raport de existenţa unui prejudiciu minim sau a unui prejudiciu inexistent, în sensul existenţei unui folos material personal pentru reclamant în sensul dispoziţiilor art. 70-72 din Legea nr. 161/2003.

Iar această analiză urmează a fi efectuată în urma rejudecării plecând de la următoarele premise:

Cu privire la încheierea contractului individual de muncă nr. x/2.05.2017 răspunderea administrativă pentru fapta de conflict de interese este prescrisă fiind depăşit termenul de 3 ani de la data săvârşirii -02.05.2017 şi data începerii evaluării- 03.09.2020.

Prima instanţă a constatat în mod corect intervenită prescripţia în ceea ce priveşte fapta de conflict de interese constatată cu privire la contractul individual de muncă din 2.05.2017, aspect nerecurat de intimata-pârâtă, dar nu a efectuat o analiză motivată în raport cu art. 22 alin. 2 C. proc. civ. şi art. 6 alin. 1 din CEDO a situaţiei existenţei conflictului de interese în raport de încheierea actelor adiţionale în raport de împrejurările obiective invocate pentru care nu se poate reţine o culpă reclamantului şi în raport de folosul minim sau inexistent rezultat ca urmare a încheierii celor două acte adiţionale faţă de care s-a constatat că nu a intervenit prescripţia răspunderii administrative şi faţă de care s-au constatat îndeplinite condiţiile existenţei unui conflict de interese în sensul art. 70-72 din Legea nr. 161/2003.

Din perspectiva jurisprudenţei europene, prin raportare la decizia CJUE C40/21, în cauză se impune cu ocazia rejudecării o analiză a proporţionalităţii consecinţelor reţinerii conflictului de interese în raport cu faptele concret imputate, respectiv încheierea celor două acte adiţionale şi cu luarea în considerare a întregului context în care au fost emise actele adiţionale la contractul individual de muncă.

Aceasta în condiţiile în care pentru situaţia conflictului de interese privind încheierea contractului individual de muncă răspunderea administrativă s-a prescris conform art. 2.541 alin. 1 C. civ.

În raport de decizia CJUE 40/21 urmează ca instanţa de fond, în rejudecare având în vedere şi cererea reclamantului, să verifice legalitatea raportului de evaluare şi sub aspectul proporţionalităţii sancţiunilor prevăzute de art. 25, respectiv art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 ţinând cont de împrejurările specifice reţinerii sau nu a existenţei conflictului de interese cu privire la actele adiţionale pentru care termenul de prescripţie nu s-a împlinit.

Instanţa de fond va analiza cauza din perspectiva tuturor aspectelor mai sus arătate ca fiind relevante pentru analiza criteriului proporţionalităţii urmând să stabilească nu doar latura obiectivă a incompatibilităţii, ci şi gradul de vinovăţie al reclamantului ţinându-se cont de circumstanţele concrete ale cauzei.

Faţă de cele expuse mai sus, în baza art. 496 C. proc. civ. şi art. 488 (1) pct. 5 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea analizării cauzei din perspectiva principiilor dezvoltate în jurispruenţa CEDO şi CJUE.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 120/CA/2022-P.I. din 6 iulie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 21 noiembrie 2023.