Jurisdiction for administrative compensation claims against central authorities arising from unconstitutional pension ordinance provisions

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 22 februarie 2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat:

- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea legii privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12 septembrie 2017;

- obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12 septembrie 2017, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul, şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

În drept, a invocat art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin încheierea de şedinţă din data de 31 mai 2023, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului de judecată specializat în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Arad, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completelor specializate în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal din cadrul secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Arad.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, înţelegând să investească instanţa de contencios administrativ cu soluţionarea prezentei cauze, iar în speţă ar fi incidente prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul completului de judecată CA3-caf-2023 la data de 22 februarie 2023.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 679 din 28 iunie 2023, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Arad a reţinut, în esenţă, că, în raport de temeiul cererii de chemare în judecată, respectiv art. 9 din Legea nr. 554/2004, de calitatea pârâţilor de autorităţi publice centrale şi de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Timişoara este competentă să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 549 din 28 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea completelor specializate în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Arad, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în esenţă, că litigiul de faţă vizează dreptul la pensie, în esenţă modalitatea de calcul a pensiei cuvenite reclamantului, fiind dedus judecăţii fără discuţie un raport de asigurări sociale, iar nu unul de drept administrativ ori fiscal, astfel competenţa revine completurilor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei de a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Arad, în circumscripţia căruia îşi are domiciliul reclamantul.

Nu se poate reţine că raportul juridic ar avea o natură de drept administrativ şi ar determina competenţa instanţei de contencios administrativ, de vreme ce litigiul nu poartă asupra unui act administrativ tipic ori a unui act administrativ asimilat, ci ceea ce se deduce judecăţii este modalitatea de stabilire a drepturilor cuvenite reclamantului cu titlu de pensie, sens în care reclamantul a solicitat obligarea autorităţii competente de a-i actualiza pensia de serviciu.

Aşadar, în cauza de faţă nu se solicită nici anularea unui act administrativ, nici obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ, în accepţiunea dată acestei noţiuni prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci se solicită de la autoritatea căreia îi incumbă obligaţia de plată a pensiei, respectiv Casa de Pensii Sectorială a MAI, actualizarea pensiei de serviciu cuvenite reclamantului, precum şi plata pensiei actualizate în favoarea acestuia.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. … (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

Această abordare se regăseşte în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, făcând şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 16 octombrie 2023 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că, raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2023.