Whether service in military construction units qualifies as labor in work detachments under the General Directorate of Labor for statutory compensation eligibility.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Ț.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Arad, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună acordarea drepturilor bănești ce i se cuvin potrivit Legii nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar, în construcții, așa cum rezultă din certificatul emis de U.M. 0256.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 279 din 11 mai 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 845 din 2 februarie 2004 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar a prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 aprilie 1952 - 31 decembrie 1952.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că este irelevant dacă unitățile militare în care a efectuat stagiul militar, reclamantul, figurează în tabelele întocmite de Arhivele Naționale, ca făcând parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, ci esențial este faptul că reclamantul nu a efectuat propriu-zis stagiul militar, ci a fost obligat să lucreze în calitate de constructor.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Arad.

Recurenta a susținut, în esență, că cele două unități militare în care a satisfăcut stagiul militar, petentul, potrivit Nomenclatorului pus la dispozițiile de Arhivele Statului și Nota nr. 2784/2003, a C.N.P.A.S., nu au funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de Pensii și a municipiului București, la cerere pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare, județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or, în cauză, reclamantul și-a satisfăcut stagiul militar în cadrul a două unități, respectiv U.M. 04742 și U.M. 03478 - Detașamentul Pareta Timișoara, din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, instanța de fond reținând în mod greșit că ar fi îndeplinite condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.

În consecință recursul fiind fondat, în sensul celor arătate, urmează a fi admis, a se casa sentința atacată și în fond, a se respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 279 din 11 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.