Employer's challenge to work-permit refusals for 65 Bangladeshi workers fails; tax-certificate timing upheld.

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2022 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva refuzurilor de eliberare a avizelor de angajare în muncă nr. x/BPIOT/DMM/15.12.2021 şi nr. x/BPIOT/DMM/16.12.2021, emise de Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Olt, solicitând admiterea contestaţiei, anularea înscrisurilor privind refuzurile de angajare în muncă şi obligarea Inspectoratului General pentru Imigrări, Direcţia Migraţie şi a Biroului pentru Imigrări Olt să emită avizele de angajare a unui număr de 65 de cetăţeni bengalezi conform tabelelor anexate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 98 din 13 aprilie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări şi a respins acţiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins ca nefondată cererea având ca obiect anulare act formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Biroul pentru Emigrări Olt.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 98 din 13 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă a învederat că instanţa de fond, pentru a respinge cererea de chemare în judecată, a pronunţat hotărârea fără a avea în vedere dispoziţiile legale şi apărările sale privind momentul depunerii electronice a cererilor de acordare a avizelor de lucru pentru cei 65 de cetăţeni bengalezi, respectiv data de 23 octombrie 2021.

Neavând în vedere data depunerii cererilor (23 octombrie 2021), instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală în raport de dipozitiile art. 4 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 25/2014.

Recurenta-reclamantă a susţinut că prima instanţă trebuia să aibă în vedere că data depunerii cererilor a fost 23 octombrie 2021, nu numai raportându-se la înscrisurile care dovedeau acest lucru, dar şi la înscrisurile din care rezultă că Biroul pentru Imigrări Olt i-a comunicat că solicitarea din data de 23 octombrie 2021 a trecut în starea "în curs de soluţionare", ceea ce confirmă că cererile în vederea obţinerii avizelor au fost depuse conform procedurilor la acea dată.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de fond, raportat la dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 25/2014, prin care legiuitorul a avut în vedere ca avizele să nu fie acordate doar societăţilor comerciale care nu au restanţe la bugetul de stat, trebuia să aibă în vedere şi faptul că la dosarul cauzei a depus adresa AJFP Olt numărul 7279/01.04.2022, din care rezultă că la data de 30 septembrie 2021 nu avea obligaţii fiscal restante la bugetul statului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Biroul pentru Imigrări Olt a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, reiterând, în esenţă, apărările susţinute în faţa instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, în perioada 17-19 noiembrie 2021, respectiv 23-25 noiembrie 2021, reclamanta A. S.R.L. a depus 65 de cereri de eliberare a avizului de angajare ca lucrător permanent pentru cetăţeni din Bangladesh.

Prin adresele nr. x/15.12.2021 şi nr. y/16.12.2021 au fost respinse cererile formulate, reţinându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile admiterii cererilor, respectiv condiţia impusă de art. 4 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 25/2014 şi că s-a decis în temeiul art. 28 alin. (3) din O.G. nr. 25/2014 neacordarea avizelor de angajare.

Criticile recurentei-reclamante privind modul de aplicare în cauză a prevederilor art. 4 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 25/2014, sunt nefondate.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că, deşi prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a criticat modul de aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 25/2014, acest act normativ priveşte unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare ale unor operatori economici din industria de apărare şi reglementarea altor măsuri fiscal-bugetare, astfel că vor fi avute în vedere prevederile art. 4 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

Potrivit art. 4 din O.G. nr. 25/2014, avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute la alin. (2) şi condiţiile speciale prevăzute de prezenta ordonanţă în funcţie de tipul de lucrător.

Condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: a) angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfăşoară pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului; b) angajatorul are achitate obligaţiile către bugetul de stat pe ultimul trimestru, anterior depunerii cererii; c) angajatorul nu a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune prevăzută de Codul muncii ori pentru o infracţiune contra persoanei săvârşită cu intenţie, prevăzută de Legea nr. 286/2009 privind C. pen., cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare C. pen. d) angajatorul nu a fost sancţionat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanţă, art. 260 alin. (1) lit. e) sau e1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 905/2017 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, în ultimele 6 luni anterioare soluţionării cererii; e) contingentul anual pe tipuri de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă stabilit potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) nu a fost epuizat; f) străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze în muncă îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) şi h), art. 11 şi art. 27 alin. (2) lit. c) şi e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Din referatul cu propuneri de refuz a avizului de angajare pentru lucrători permanenţi, dar şi din actele contestate, rezultă că motivul refuzului emiterii actului solicitat îl constituie neîndeplinirea condiţiei generale prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 25/2014, respectiv lipsa dovezii că angajatorul are achitate obligaţiile către bugetul de stat pe ultimul trimestru, anterior depunerii cererii.

Potrivit art. 6 alin. (2) din acelaşi act normativ, dovada îndeplinirii condiţiei generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b) se face prin prezentarea de către angajator a certificatului de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială îşi are sediul social sau profesional ori, după caz, domiciliul angajatorul, privind achitarea obligaţiilor către bugetul de stat la sfârşitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii.

În condiţiile în care prin certificatul depus s-a atestat de reclamantă situaţia obligaţiilor fiscale ale societăţii la data de 31 august 2021, în mod corect a reţinut instanţa de fond că această împrejurare nu corespunde exigenţei art. 4 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 25/2014.

Nici eventuala luare în considerare ca dată de depunere a cererilor a zilei de 23 octombrie 2021 nu este de natură să conducă la invalidarea raţionamentului şi, implicit, a concluziei reţinute de judecătorul fondului, întrucât ultimul trimestru anterior acestei date este trimestrul 3 al anului 2021, care se încheie la data de 30 septembrie 2021, şi nu trimestrul 2.

Aşadar, şi pentru o cerere depusă în cursul lunii octombrie 2021, trebuia ataşat un certificat de atestare fiscală privind situaţia obligaţiilor fiscale ale societăţii la data de 30 septembrie 2021.

În acest sens, se are în vedere şi că, din Adresa nr. x DEC 7716/04.04.2022, emisă de AJFP Olt, rezultă că, în raport de prevederile art. 158 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, dacă o persoană juridică depune cererea de eliberare a certificatului de atestare fiscală în luna octombrie, se eliberează certificatul de atestare fiscală care cuprinde obligaţiile fiscale şi obligaţiile bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal central în vederea recuperării, restante la data de 30 septembrie, astfel că, reclamanta nu ar fi fost în imposibilitatea legală a obţinerii certificatului de atestare fiscală pentru ultimul trimestru anterior depunerii cererii, indiferent de data care se ia în considerare ca fiind data de depunere a cererilor.

Nu în ultimul rând, nici depunerea în faţa instanţei de judecată a unei adrese emise de organul fiscal în data de 01 aprilie 2022, nu poate să conducă la anularea actelor contestate în cauză, întrucât verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege s-a efectuat pe baza documentelor depuse de reclamantă până la momentul analizării cererilor de eliberare a avizului de angajare ca lucrător permanent pentru cetăţenii străini, autoritatea pârâtă având obligaţia de a se pronunţa asupra acestora exclusiv în baza documentelor depuse de persoana juridică solicitantă.

În consecinţă, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a ataşat cererii de emitere a avizului de angajare certificatul de atestare fiscală pentru perioada expres prevăzută de lege, în mod corect a constatat instanţa de fond ca nefiind îndeplinită în cauză condiţia impusă de art. 4 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 25/2014, astfel încât refuzul autorităţii pârâte de eliberare a avizului de angajare pentru cetăţenii străini este legal.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 98 din 13 aprilie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 98 din 13 aprilie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2023.