Funding overpayment dispute: appeal rejected, debt reduced to 273,492.27 RON

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal - veche la data de 12 octombrie 2015 reclamanta Universitatea Politehnica Timişoara, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Cercetare, din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună: anularea procesului-verbal nr. x/05.06.2015 şi a scrisorii de notificare a debitului către beneficiar cu nr. x/18.06.2015, comunicate reclamantei la data de 23 iunie 2015 şi înregistrate cu nr. x/23.06.2015, prin care s-a stabilit un debit în valoare de 421.299,29 RON, anularea deciziei nr. 9912/04.08.2015, comunicată la data de 07 august 2015, prin care pârâta a respins contestaţia formulată împotriva actelor administrative mai sus menţionate, ca netemeinică şi nelegală şi pe cale de consecinţă declararea sumei de 421.299,29 RON drept cheltuială eligibilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1840 din 31 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Universitatea Politehnică Timişoara, care a solicitat casarea acesteia şi, în urma judecării cauzei, admiterea acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 2228/18.04.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Casaţie a admis recursul declarat de Universitatea Politehnică Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 1840 din 31 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

La data de 25 octombrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscală-veche a fost înregistrat dosarul nr. x/2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 112 din 24 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal - veche a dispus următoarele:

- a admis cererea de majorare a onorariului de expert, formulată de expert contabil judiciar A. şi a majorat onorariul de expert de la suma de 1000 RON la suma de 3.000 RON;

- a obligat pe reclamantă să achite suma de 2.000 RON, reprezentând onorariul suplimentar cuvenit expertului contabil judiciar A.;

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Universitatea Politehnică Timişoara, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare din Cadrul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării;

- a anulat parţial Decizia nr. 9912/04.08.2015, Procesul-verbal nr. x/05.06.2015 şi scrisoarea de notificare a debitului către beneficiar nr. x/18.06.2015, în limita sumei de 147.807,02 RON şi menţine în rest actele contestate;

- a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3100 RON reprezentând taxă judiciară de timbru (100 RON) şi onorariu de expert (3.000 RON).

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 112 din 24 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal - veche, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare din Cadrul Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Contractul de finanţare pentru a verifica validitatea susţinerilor intimatei-reclamante, potrivit căreia procentul aferent contribuţiei beneficiarului este de 1,41% şi nicidecum de 2,071%. Dispoziţiile contractuale sunt clare: procentul de 1,41% se raportează la toată valoarea contractului, în timp ce procentul de 2,071% (aşa cum este prevăzut de cap. 4 pct. 4.1 din cererea de finanţare care este parte integrantă a contractului de finanţare) se aplică doar unei singure categorii de cheltuieli, respectiv "Cheltuieli pentru dotări mijloace fixe sau obiecte de inventar".

Raportat la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză precum şi al răspunsului la obiecţiuni, prin care expertul desemnat a înlăturat în analiza formulată unele documente, iar pe altele le-a interpretat strict în favoarea intimatei-reclamante, depăşindu-şi competenţele, apreciază că se impunea respingerea tuturor concluziilor raportului de expertiză.

Cu privire la cheltuielile de judecată dispuse de către prima instanţă în sarcina sa, solicită exonerarea de la plata acestora. În situaţia în care instanţa nu o exonerează de la plata cheltuielilor de judecată, solicită aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în sensul diminuării cuantumului acestora având în vedere că acţiunea intimatei-reclamante a fost admisă în parte, iar culpa sa este parţială.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Universitatea Politehnică Timişoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material, este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, reclamanta Universitatea Politehnică Timişoara, în calitate de beneficiar, a încheiat cu Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, în calitate de Organism Intermediar (OI), contractul de finanţare nr. x/01.03.2009, privind Proiectul "Institutul de Cercetări pentru Energii Regenerabile".

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la data de 05 iunie 2015 cu privire la Proiectul "Institutul de Cercetări pentru Energii Regenerabile" s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de recuperat în sumă de 421.299,29 RON.

În Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la data de 05 iunie 2015 s-a menţionat că se confirmă Suspiciunea de neregulă SN 6225/19.02.2015 unde se precizează că nu a fost calculată şi reţinută contribuţia proprie a solicitantului în procent de 2.071% aferentă "Cheltuieli pentru dotări mijloace fixe sau obiecte de inventar" în sumă de 359.198,23 RON şi 77.559,09 RON reprezentând TVA, temeiul de drept invocat fiind dispoziţiile art. 7 din Contractul de finanţare nr. x/01.03.2009 şi cap. 4, pct. 4.1 din Anexa la contract - cererea de finanţare.

Prin Scrisoarea de notificare a debitului către beneficiar nr. 8929/18.06.2015 reclamanta a fost notificată că s-a stabilit un debit de recuperat în sumă de 421.299,29 RON.

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la data de 05 iunie 2015 şi a scrisorii de notificare a debitului către beneficiar nr. 8929/18.06.2015, reclamanta a formulat contestaţie, respinsă prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 9912/04.08.2015.

Reclamanta a contestat actele administrative litigioase reprezentate de Decizia nr. 9912/04.08.2015, Procesul-verbal nr. x/05.06.2015 şi scrisoarea de notificare a debitului către beneficiar nr. 8929/18.06.2015.

Problema care se cere a fi dezlegată în cauză este, pe de o parte, stabilirea cuantumului procentului aferent contribuţiei private a beneficiarului, respectiv dacă acesta este de 1,41% cât susţine reclamanta, sau dacă este de 2.071% cât susţine pârâta, iar pe de altă parte, baza de calcul la care se aplică acest procent.

Înalta Curte nu poate primi criticile recurentei-pârâte privind procentul aferent contribuţiei private a beneficiarului, în condiţiile în care, la art. 3 alin. (2) din Contractul de finanţare nr. x/01.03.2009 se stipulează că finanţarea nerambursabilă este echivalentă cu 98,59% din valoarea totală eligibilă a Proiectului specificată la art. 3 alin. (1), astfel că, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că procentul de contribuţie proprie a beneficiarului este de 1,41%.

Totodată, se are în vedere că, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că autoritatea de management nu a aplicat o procedură pentru deducerea din cheltuielile solicitate la rambursare a contribuţiei beneficiarului, iar pe parcursul implementării proiectului nu a existat o procedură/prevedere contractuală cu privire la modul de calcul al contribuţiei proprii a beneficiarului.

De asemenea, alegaţiile recurentei-pârâte privind concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, precum şi răspunsul la obiecţiuni, nu sunt de natură să le înlăture, în mod corect reţinând judecătorul fondului că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, în calculul efectuat pentru stabilirea bazei la care se aplică procentul pentru contribuţia privată, pârâta a efectuat o serie de erori, baza stabilită de aceasta nefiind corectă, baza de calcul rezultată din raportul de expertiză pentru aplicarea procentului contribuţiei proprii a beneficiarului fiind de 16.430.055,03 RON şi TVA 3.476.912,55 RON, astfel încât suma corectă reprezentând contribuţia beneficiarului este de 231.663,78 RON şi TVA 49.024,47 RON.

Având în vedere că suma de 7.195,97 RON a fost reţinută beneficiarului, imputaţia acesteia stabilindu-se la suma de 421.299,29 RON (valoarea cheltuielii afectate de nereguli 428.495,27 din care contribuţie privată 7.195,98 RON), conform chiar procesului-verbal de constatare, rezultă că creanţa datorată de reclamantă în realitate conform raportului de expertiză este de 273.492,27 RON.

Nu în ultimul rând, deşi recurenta-pârâtă susţine că procentul de 2.071%, aşa cum a fost calculat prin procesul-verbal de constatare atacat, este stabilit în conformitate cu prevederile contractului de finanţare nr. x/01.03.2009, respectiv, anexa la cererea de finanţare cap. 4, prin care se menţionează în detaliu costurile proiectului pe fiecare categorie de cheltuială cu o contribuţie privată a beneficiarului de 2.071% aferentă categoriei "Cheltuieli pentru dotări mijloace fixe sau obiecte de inventar", acest aspect nu a fost probat nici în faţa instanţei de fond, nici în calea de atac a recursului, în condiţiile în care, pe de o parte, conform art. 249 C. proc. civ., sarcina probei îi revenea, iar pe de altă parte, din înscrisul anexat întâmpinării formulate în faţa instanţei de fond şi redepus o dată cu obiecţiunile la raportul de expertiză, nu rezultă că acesta reprezintă Anexa la contractul de finanţare, însuşită prin semnătură de părţile contractului.

În consecinţă, în mod corect a reţinut judecătorul fondului motivul de nelegalitate privind greşita individualizare şi calculare a creanţei pretinsă de recurenta-pârâtă.

De altfel, Înalta Curte reţine că, indiferent de modul în care era tranşat acest motiv de nelegalitate, în cauză subzista motivul de nelegalitate privind nemotivarea actului contestat în cauză, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/05.06.2015, întrucât recurenta-pârâtă nu a atacat şi nu a formulat critici cu privire la aceste considerente din sentinţa recurată.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de expert, instanţa de control judiciar constată că acestea au fost stabilite în sarcina recurentei-pârâte cu respectarea prevederilor art. 451 şi ale art. 453 din C. proc. civ., având în vedere, pe de o parte, că suma de 3.000 RON stabilită cu titlu de onorariu expert definitiv are un caracter rezonabil raportat la complexitatea lucrării efectuate, iar pe de altă parte, culpa procesuală care aparţine părţii care a pierdut procesul, precum şi caracterul indivizibil al cheltuielilor de judecată acordate în cauză.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa de control judiciar apreciază că sentinţa recurată este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente circumstanţelor factuale reţinute şi fundamentată pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, motivele invocate de pârâtă prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinţei prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare din Cadrul Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare din Cadrul Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării împotriva sentinţei civile nr. 112 din 24 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2023.