Inadmissibility of appeal against competence-declining decisions and interlocutory orders rejecting recusal under Romanian civil procedure

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 2.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Premier C. şi Ministerul Educaţiei, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea pârâtului la comunicarea actului normativ cu privire la modificarea Legii nr. 1/2011 pentru aplicarea DCC nr. 397/01.10.2013, "alin. (6) şi (7) ale art. 284 din Legea nr. 1/2011 sunt abrogate", act cu caracter reparatoriu pentru toţi profesorii cu concurs şi medie de titular ale căror posturi titularizabile au fost furate de M.E.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 10 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia netimbrării şi a anulat cererea de recuzare formulată de petenţii B. şi A., ca netimbrată.

Prin sentinţa civilă nr. 621 din 4 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii şi sentinţei menţionate la pct. I.2 au declarat recurs reclamanţii B. şi A..

4. Apărările formulate în cauză

Legal citaţi, intimaţii-pârâţi Guvernul României prin Premier C. şi Ministerul Educaţiei nu au formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele în continuare arătate:

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menţionat, fiind o hotărâre prin care instanţa de judecată şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti în raport de prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.

În situaţia hotărârilor de declinare a competenţei sunt incidente dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia "Dacă insatanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".

Aşadar, recurenţii au formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu are cale de atac este inadmisibil.

Cât priveşte recursul formulat împotriva încheierii din 10 martie 2023, prin care curtea de apel a respins cererea de recuzare, ca netimbrată, se reţine că, potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Având în vedere că hotărârea prin care s-a soluţionat cauza (sentinţa civilă nr. 621/4.04.2023) nu este o hotărâre definitivă, ci este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, instanţa de control constată că recurenţii nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate şi, prin urmare, recursul formulat împotriva acestei încheieri este, de asemenea, inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva încheierii din 10 martie 2023 şi împotriva sentinţei civile nr. 621 din 4 aprilie 2023, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei. Pronunţată astăzi, 16 noiembrie 2023.