Validity of salary caps for state broadcasters under repealed public sector remuneration laws and impact on board indemnities

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta Societatea Română de Televiziune a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

- anularea încheierii nr. 12/29.06.2020 emisă de pârâtă, în ceea ce priveşte: a) constatările nr. 5, nr. 7, nr. 8, nr. 9, nr. 10, nr. 11, nr. 15, nr. 16, nr. 18 consemnate in procesul-verbal de contestare nr. x/26.07.2019; b) măsurile de la punctele II.1, II.2, II.3, II.4, II.5, II.6, II.9, II.10 şi II.11 dispuse prin decizia nr. 11/09.10.2019;

- anularea deciziei nr. 11/09.10.2019 emisă pentru înlăturarea deficienţelor constatate şi consemnate în procesul-verbal de constatare în ceea ce priveşte măsurile dispuse la punctele nr. x, nr. 7, nr. 8, nr. 9, nr. 10, nr. 11, nr. 15, nr. 16, nr. 18;

- în subsidiar, obligarea pârâtei la stabilirea unor termene rezonabile şi mai îndelungate în vederea aducerii la îndeplinire a remediilor propuse în cuprinsul încheierii nr. 12 din 29.06.2020 si a Deciziei nr. 11/09.10.2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 507 din 6 aprilie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Televiziune, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Consideră că sentinţa recurată este nelegală, în cauză fiind incidente motivele de nulitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 punctele 6 şi 8 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind deopotrivă argumentată din perspectiva unor motive străine de natura cauzei şi pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Soluţia primei instanţe cu privire la critica SRTv privind constituirea Comisiei de soluţionare a contestaţiei este nelegală.

Din Comisia ce a soluţionat contestaţia SRTv au făcut parte, conform încheierii, următorii membri:

- Consilierul de Conturi, Şef al Departamentului care a efectuat acţiunea, Consilier de conturi, şi Vicepreşedinte al Autorităţii de Audit.

Curtea de Apel a respins argumentul SRTv arătând faptul că Vicepreşedintele Autorităţii de Audit nu ar fi participat la şedinţa comisiei în temeiul art. 216 din RODAS, în locul vicepreşedintelui coordonator. Prima instanţă a avut în vedere faptul că din actele de la dosar nu ar fi rezultat ipoteza regăsită la art. 216 din RODAS.

Cu toate acestea, SRTv a sesizat nelegalitatea compunerii comisiei, sarcina probei în ceea ce priveşte componenţa comisiei fiind în sarcina CCR. Cu alte cuvinte, SRTv nu are la dispoziţie dovezi din care să rezulte componenţa unei comisii de soluţionare a contestaţiilor, acestea fiind acte ce emană exclusiv de CCR.

Mai mult, din încheierea atacată nu rezultă raţionamentul pentru care CCR a decis să includă în componenţa comisiei şi pe Vicepreşedintele Autorităţii de Audit, respectiv lipseşte justificarea cerută de teza finală a art. 216 din RODAS.

Soluţia primei instanţe cu privire la critica SRTv referitoare la constatarea nr. 5 şi măsura II.1. este nelegală.

Prin constatarea nr. 5 din Decizie, CCR a reţinut că în anul 2018 Directorul General al SRTv a beneficiat de un venit brut superior celui stabilit pentru funcţia de ministru, ceea ce a avut drept consecinţă prejudicierea bugetului de stat cu suma de 59.450 RON. Totodată, s-a reţinut că acordarea către Directorul General în anul 2018 a unui salariu brut superior celui stabilit pentru funcţia de ministru prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice a influenţat cuantumul indemnizaţiei acordate membrilor Consiliului de Administraţie. Valoarea totală a indemnizaţiilor acordată suplimentar membrilor Consiliului de Administraţie a fost de 178.350 RON, consecinţa afirmată de CCR fiind aceea a prejudicierii bugetului de stat.

Sub un prim aspect, abaterile în discuţie, reţinute de CCR în sarcina SRTv au fost reţinute şi în ceea ce priveşte Societatea Română de Radiodifuziune, ambele (SRTv şi SRR) fiind organizate şi funcţionând în baza Legii nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune. Aşa fiind regulile de organizare şi funcţionare ale celor două societăţi sunt aceleaşi.

Cu toate acestea, abaterile reţinute în sarcina SRTv au fost tratate diferit faţă de cele reţinute iniţial în sarcina SRR, CCR admiţând obiecţiunile SRR şi înlăturând măsurile.

Astfel, prin Decizia nr. 9/2019 emisă de CCR, Direcţia 2 din cadrul departamentului XI a constatat următoarele cu privire la SRR:

"Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune a aprobat drepturi salariale pentru Preşedintele Director General al entităţii în cuantum superior celui stabilit prin Legea de organizare şi funcţionare nr. 41/1994 situaţie în care a generat pentru anul 2018 plăţi in afara cadrului legal suportate din fonduri bugetare, în valoare de 124.278 RON (121.545 RON reprezintă drepturi salariale şi 2.733 RON contribuţii datorate de angajator).

Pe cale de consecinţă, indemnizaţiile membrilor Consiliului de Administraţie care reprezintă 25% din salariul brut lunar al directorului general au fost calculate şi acordate în corelaţie cu o baza salarială eronat stabilită. În aceste condiţii bugetul SRR a suportat cheltuieli cu indemnizaţiile membrilor CA din fonduri publice în sumă de 111.312 RON pentru care nu există bază legală de aplicare".

Urmare a soluţionării contestaţiei formulate de SRR împotriva Deciziei nr. 9/2019 emisă de CCR, Comisia de soluţionare a contestaţiei a admis argumentele prezentate de SRR împotriva aceleiaşi măsuri conform încheierii nr. 8 din 16.06.2020.

În al doilea rând, domnul A., Consilier de conturi, membru în Comisia de soluţionare a contestaţiei a formulat o opinie separată, ataşată de asemenea cererii de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei cauze. Opinia separată, argumentată corect din punct de vedere legal, arată faptul că măsurile stabilite în sarcina SRTv sunt în mod evident eronate, impunându-se revocarea acestora.

Curtea de Apel, deşi a reţinut în practicaua hotărârii susţinerile SRTv, omite a le mai analiza, rezumându-se să arate faptul că răspunsurile primite de SRTv din partea autorităţilor nu ar fi obligatorii pentru CCR. Desigur, relaţiile primite de SRTv nu obligă CCR să adopte o anumit conduită în activitatea acestea. Cu toate acestea, vorbim de relaţii comunicate de Camera Deputaţilor şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, foruri care pot interveni în mod direct în determinarea concretă a modalităţii în care sunt aplicabile legile adoptate, fiind autorităţi în domeniu.

În al treilea rând, normele reţinute de Curtea de Apel Bucureşti în motivarea Hotărârii recurate au fost abrogate implicit. Subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu a intervenit abrogarea implicită, solicită a se constata caducitatea normei contrare prevederilor art. 36 alin. (1) din Legea 94/1994.

În acest sens, trebuie avută în vedere adresa nr. 4C-13/1106 a Camerei Deputaţilor prin Comisia Juridică de Disciplină şi Imunităţi, înregistrată la SRTv sub nr. x/23.12.2019 care a confirmat adresa nr. x/04.09.2019 emisă de Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială din Senat a Parlamentului României:, Adresa înregistrată sub nr. x/02.08.2005 şi nr. c/4940/03.08.2005 emisă de Comisia pentru Muncă şi Protecţie Socială din Camera Deputaţilor - prin care s-au comunicat:

"Constatăm că există o contradicţie între prevederile art. 36 alin, (1) şi prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 care asimilează salarizarea directorului general cu remunerarea ministrului, în condiţiile în care directorul general este salariat cu contract de muncă, iar ministrul este demnitar şi este remunerat cu indemnizaţie. De altfel, Legea nr. 154/1998 apărută după Legea nr. 41/1994, la art. 29 nu cuprinde în anexele salejuncţia de director general al SRTv nici la capitolul funcţii de demnitate publică, nici la capitolul funcţii asimilate funcţiilor de demnitate publică" şi în concluzie, apreciem că prevederile art. 23 din Legea nr. 41/1994 au fost abrogate implicit prin apariţia actelor normative ulterioare în materie, respectiv Legea nr. 154/1998 şi celelalte legi de salarizare a personalului bugetar, precum şi Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005".

Adresa nr. x emisă de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale prin care s-a precizat explicit că:

"asimilările unor funcţii de conducere cu Juneţii de demnitate publică sunt abrogate prin Legea nr. 154/1998 sau devin contrare acesteia, potrivit art. 29 din această lege" şi că "atributul stabilirii salariului directorului general al SRR revine Consiliului de Administraţie mandatat prin lege organică de către Parlament".

Concluzia ce se desprinde prin răspunsurile precedente este aceeaşi utilizată de SRTv în cuprinsul contestaţiei, acceptată deja în precedent de CCR pentru SRR - abrogarea implicită sau caducitatea normei contrare.

Răspunsul transmis de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale către SRTv, nr. 45814/RG/61/DGJ/22.01.2020 susţine temeinicia anulării măsurii:"salariile de bază şi celelalte drepturi de personal pentru salariaţii Societăţii Române de Radiodifuziune şi ai Societăţii Române de Televiziune se negociază potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 41/1994, prin contracte colective şi individuale de muncă, încheiate în condiţiile legii.

Aşa cum rezultă din documentele anexate solicitării dvs., atât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale cât şi Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială au apreciat că prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune au fost abrogate implicit prin apariţia actelor normative ulterioare, respectiv Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de demnitate publică şi celelalte acte normative în domeniul salarizării personalului bugetar.

Având în vedere cele de mai sus, precum şi faptul că Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale cât şi Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială au apreciat deja că prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune au fost abrogate implicit prin apariţia actelor normative ulterioare, directorului general nu îi sunt aplicabile prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 41/1994".

În al patrulea rând, contrar celor reţinute prin hotărârea recurată, nelegalitatea acesteia este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Legea 41/1994 conform cărora:

"Salariile de bază şi celelalte drepturi de personal pentru salariaţii Societăţii Române de Radiodifuziune şi ai Societăţii Române de Televiziune se negociază prin contracte colective şi individuale de muncă, încheiate în condiţiile legii".

În cadrul SRTv, raportat la prevederile art. 36 alin. (1) din Legea 41/1994 anterior citate, sunt incidente prevederile Contractului Colectiv de Muncă care arată că drepturile salariale ale personalului SRTv sunt stabilite prin negocierea părţilor, fără să se facă o distincţie între funcţiile de conducere şi cele de execuţie.

Mai mult, modalitatea de stabilire a drepturilor salariale pentru funcţia de Director General al SRTv se face potrivit prevederilor cuprinse în actul normativ de organizare şi funcţionare a SRTv şi se negociază prin contractul individual de muncă.

Prima instanţă a aplicat în mod greşit prevederile Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Acest act normativ este aplicabil, aşa cum rezultă din adresele evocate mai sus, personalului din instituţiile şi autorităţile publice, SRTv nefăcând parte din categoriile de instituţii publice enumerate limitativ de legiuitor.

De altfel, înţelege să invoce inclusiv contradictorialitatea motivării Curţii de Apel. Astfel, deşi întreaga teorie propusă, preluată din susţinerile CCR, la motivarea criticii aduse constatării nr. 7 şi măsurii II.2. argumentaţia este răsturnată afirmându-se în mod expres că:

"Reclamanta (SRTv - n.n.) nu a indicat vreun text de lege prin care însăşi funcţia de director general să fie asimilată funcţiei de ministru" - pagina 35, paragraful 2 din Hotărârea recurată;

"Reclamanta nu poate asimila funcţiile din cadrul instituţiei unor alte funcţii din aparatul de stat în lipsa unor dispoziţii legale exprese în acest sens" - pagina 35, paragraful 4 din Hotărârea recurată.

Aşadar, rezultă că prima instanţă a îmbrăţişat teoria propusă de partea potrivnică fără însă să o verifice şi fără să aplice în concret normele legale incidente.

Soluţia primei instanţe cu privire la critica SRTv referitoare la constatarea nr. 7 şi măsura II.2. este nelegală.

SRTv a solicitat Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din cadrul Camerei Deputaţilor acordarea sprijinului pentru clarificarea dispoziţiilor legale ce reglementează salarizarea şi statutul Preşedintelui - Director General al SRTv, respectiv să realizeze o interpretare oficială a dispoziţiilor legii speciale care guvernează organizarea şi funcţionarea SRTv - Legea 41/1994 ca urmare a măsurii dispuse:

"Conducerea SRTv va efectua demersuri pentru clarificarea cadrului legislativ aplicabil în care actele normative existente conduc Ia interpretări diferite în ceea ce prieşte categoria de indemnizaţii de deplasare în care se încadrează Preşedintele -Director General al SRTv precum şi în ceea ce priveşte statutul acesteia".

Prima instanţă confirmă în mod nelegal interpretarea CCR, în condiţiile în care intimata recunoaşte expres prin măsura dispusă în sarcina SRTv faptul că nu există un cadrul legal concret, lipsit de interpretări.

Ca urmare a lipsei de coerenţă a legii, inclusiv membrii Comisiei au interpretări diferite asupra chestiunii în discuţie.

Astfel, dl. A., Consilier de conturi, membru în comisia de soluţionare a contestaţiei arată:"cu privire la clarificarea cadrului legislativ aplicabil indemnizaţiei de deplasare în care se încadrează Preşedintele - Director General al SRTv, cu consecinţa stabilirii întinderii prejudiciului şi recuperarea sumelor plătire în afara prevederilor legale, apreciem că în mod corect a fost acordat cuantumul indemnizaţiei de deplasare al Preşedintelui - Director General".

Curtea impută SRTv faptul că nu ar fi indicat un text de lege prin care funcţia de Director general să fie asimilată funcţiei de ministru. De altfel, acceptând faptul că SRTv nu ar fi indicat un text de lege care să fundamenteze critica adusă, nici prima instanţă nu se raportează la un astfel de text, însă pe un raţionament total străin de cauză decide să respingă critica.

Raţionamentul Curţii de Apel este contrar dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., chiar Curtea de Conturi reţinând în cuprinsul Măsurii 1.6. din Decizie că dispoziţiile legale ce stau la baza măsurii însăşi nu au forţa juridică necesară pentru a putea determina un prejudiciu, reţinând necesitatea ca:

"Pentru remedierea abaterilor consemnate la punctul 7, conducerea SRTv va efectua demersuri pentru clarificarea cadrului legislativ aplicabil, în condiţiile în care actele normative existente conduc la interpretări diferite, în ceea ce priveşte categoria de indemnizaţie de deplasare în care se încadrează Preşedintele - Director General al SRTv. în acest sens, conducerea SRTv va solicita clarificări inclusiv Parlamentului României cu privire la cadrul legislativ aplicabil, precum şi în ceea ce priveşte statutul Preşedintelui - Director General în vederea obţinerii unui răspuns cu privire la aspectele constatate de Curtea de Conturi, în funcţie de care va proceda în consecinţă".

Prin urmare, este unanim acceptat faptul că normele reţinute de CCR pentru a stabili măsuri în sarcina SRTv comportă discuţii care, la rândul lor, determină interpretări diferite. Pe cale de consecinţă, nu se poate reţine în sarcina SRTv existenţa unui prejudiciu rezultat din interpretarea unei norme legale îndoielnice.

Reţinând caracterul îndoielnic al normei, CCR ar fi trebuit să stabilească exclusiv măsura sau să intervină în mod direct în vederea lămuririi cadrului legal. Sub nicio formă CCR nu poate stabili în sarcina SRTv existenţa unui prejudiciu determinat de o normă îndoielnică.

Soluţia primei instanţe cu privire la critica SRTv referitoare la constatarea nr. 8 şi măsura II.3. este nelegală.

Prin măsura de Ia punctul II.3 din Decizie s-a dispus în sarcina SRTv să stabilească întinderea prejudiciului produs patrimoniului SRTv prin virarea din disponibilităţile din surse proprii în contul "Alte venituri la bugetul de stat" a sumei de 147.484,80 RON, prin intermediul dispoziţiei de plată cu numărul x/26.07.2019, pentru stingerea prejudiciului adus bugetului de stat prin decontarea Filialei Societăţii Române de Televiziune a unor cheltuieli care nu îndeplineau condiţiile de eligibilitatea stabilite, atât prin H.G. nr. 955/2014 privind stabilirea categoriilor de cheltuieli, a procedurilor şi limitelor în care se pot efectua plăţi în avans din fonduri publice de către Societatea Română de Televiziune pentru producerea şi difuzarea emisiunilor de televiziune în străinătate în limba română, precum şi pentru amenajarea spaţiilor de producţie şi emisie ale posturilor de televiziune din străinătate controlate de Societatea Română de Televiziune, cât şi prin Ghidul de Finanţare din credite bugetare a activităţilor legate de funcţionarea "Filialei Societăţii Române de Televiziune SRL" Chişinău, Republica Moldova, respectiv prin Contractele de finanţare nr. x/07.02.2018 şi nr. y/10.04.2018 şi va dispu ne măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare potrivit legii calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până s-au recuperat sumele.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 al Hotărârii de Guvern nr. 955/2014 privind stabilirea categoriilor de cheltuieli, a procedurilor şi limitelor în care se pot efectua plăţi în avans din fonduri publice de către Societatea Română de Televiziune pentru producerea şi difuzarea emisiunilor de televiziune în străinătate în limba română, precum şi pentru amenajarea spaţiilor de producţie şi emisie ale posturilor de televiziune din străinătate controlate de Societatea Română de Televiziune ("H.G. nr. 955/2014"):

"Categoriile de cheltuieli pentru care se pot efectua plăţi în avans de până la 100% din fonduri publice de către Societatea Română de Televiziune pentru producerea şi difuzarea emisiunilor de televiziune în străinătate, în limba română, precum şi pentru amenajarea spaţiilor de producţie şi emisie ale posturilor de televiziune din străinătate controlate de Societatea Română de Televiziune sunt următoarele:

a) cheltuieli de personal:

b) cheltuieli de cazare şi transport în cazul deplasărilor:

f) închirieri de spaţii şi aparatură".

(Contrar celor reţinute pe de o parte de CCR, iar pe de altă parte de Curtea de Apel, rezultă că plăţile în avans sunt prevăzute de H.G. nr. 955/2014 acestea fiind încadrate în categoria cheltuielilor de personal, a cheltuielilor de cazare şi transport în cazul deplasărilor sau în categoria cheltuielilor de închirieri de spaţii.

TVR Moldova este canalul de ştiri al SRTv pentru Republica Moldova, postul fiind lansat Ia data de 01.12.2013, cu scopul de a promova cultura şi limba română, tradiţiile naţionale, obiceiurile ce alcătuiesc identitatea neamului nostru.

Pentru a respecta standardele de calitate din România pentru postul TVR Moldova, pentru corelarea cu politica editorială a Direcţiei de Ştiri a SRTv, dar mai ales pentru a asigura utilizarea unei limbi române literare corecte, aflată în uz, conform normelor Academiei Române este obligatoriu ca producătorii şi editorii de ştiri ai TVR Moldova să fie din România.

Pe cale de consecinţă, coordonarea emisiunilor de ştiri din Republica Moldova trebuia să fie asigurată de angajaţii SRTv de la Direcţia de ştiri a SRTv, în sistem de deplasare în Republica Moldova. Transformarea TVR 1 în canal axat pe actualitate a crescut considerabil activitatea angajaţilor Direcţiei Ştiri a SRTv, ceea ce a dus la imposibilitatea delegării de personal din Bucureşti Ia Chişinău.

Formarea de personal de specialitate în Republica Moldova, la standardele Televiziunii Publice din România este un proces anevoios, context în care în 5 ani de activitate a TVR Moldova s-a reuşit formarea unui număr de numai doi producători. Angajaţii din România contribuie în măsură considerabilă la calitatea produsului realizat e Filiala SRTv, iar prezenţa lor în Republica Moldova este absolut necesară.

Asigurarea cazării angajaţilor SRTv într-un spaţiu comun permite SRTv controlul asupra activităţilor desfăşurate atât în orele de program, cât şi în afara acestora.

Or costurile angajate de SRTv:

- reflectă costurile necesare şi rezonabile pentru realizarea activităţilor "Filialei Societăţii Române de Televiziune"

- sunt oportune şi justificate;

- sunt efectuate pe perioada de desfăşurare a proiectului şi în strânsă legătură cu acesta;

- sunt înregistrate în contabilitate;

- sunt identificate şi verificabile;

- sunt susţinute de acte şi documente justificative care atestă plata efectivă.

H.G. nr. 955/2014 nu limitează categoria cheltuielilor exclusiv la cheltuielile hoteliere, ci vorbeşte în termeni generali de categoria cheltuielilor de cazare, fără a distinge în acest sens. Or, în condiţiile în care H.G. nr. 955/2014 permite angajarea cheltuielilor, rezultă că interpretarea primei instanţe este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Soluţia primei instanţe cu privire la critica SRTv referitoare la constatarea nr. 9 şi măsura II.4. este nelegală.

Critică hotărârea recurată, în primul rând, din perspectiva faptului că CCR nu are dreptul de a interveni în procedurile de achiziţie, ulterior încheierii acestora. De altfel, CCR nu este o persoană interesată în derularea procedurilor de achiziţie, astfel încât să se pronunţe asupra legalităţii sau să conteste respectivele proceduri.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi:"Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului deformare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public".

Totodată, competenţele CCR sunt reglementate de art. 21 din Legea 94/1992, acestea vizând modalitatea în care s-au utilizat resursele financiare ale unei entităţi verificate, nicidecum în sfera de legalitate a actelor încheiate de entitate.

Prin urmare, raportându-ne la competenţele CCR, aceasta cel mult ar fi fost în măsură să stabilească o culpă şi un eventual prejudiciu în ipoteza în care unul dintre participanţii la procedură ar fi contestat şi câştigat contestaţia şi, ca urmare a unei eventuale anulări a procedurii, SRTv era obligată să întreprindă anumite măsuri.

Or, în condiţiile în care o astfel de ipoteză nu este incidenţă în cauză, rezultă că CCR a acţionat cu depăşirea atribuţiilor specifice, în condiţiile în care SRTv beneficiază de serviciile şi echipamentele furnizate de B. S.R.L. şi C. S.R.L..

În al doilea rând, între cerinţele caietului de sarcini şi oferte există corespondenţă, constând în aceea că ofertele transmise de B. S.R.L. şi C. S.R.L. respectau caietul de sarcini.

În anul 2018, SRTv a organizat o procedură de licitaţie deschisă în vederea achiziţionării unui echipament Storage pentru sistemul de producţie TV, iar SRTv a încheiat contractul de achiziţie nr. x/05.10.2018 cu societatea B. S.R.L..

În vederea achiziţiei echipamentului Storage, precum şi a pachetului software au fost publicate anunţul de intenţie nr. x/18.04.2018 nr. x şi anunţul de participare nr. x/24.05.2018 nr. x. Procedura s-a desfăşurat Online cu o etapă finală de licitaţie electronică.

Oferta financiară a societăţii B. S.R.L. a corespuns cerinţelor specificate în conţinutul documentaţiei de elaborare şi prezentare a ofertei. în Fişa de date a achiziţiei, la cap. IV.4.2. - Modul de prezentare a propunerii financiare - s-a solicitat ca propunerea financiară să includă toate cheltuielile ofertantului directe sau indirect legate de încheierea şi executarea contractului. Nu au fost solicitate servicii gratuite.

Referitor la măsura în care serviciile suport pentru părţile sistemului şi pentru pachetul software (incluse în ofertă pentru o perioadă de 2 ani) şi serviciile suport pentru "GRIDScaler Standard Server Software" - preţul este pe system pe an.

Începând cu al doilea an au fost incluse justificat în oferta societăţii B. S.R.L., întrucât fiecare furnizor sau producător are propria politică privind perioada de garanţie şi posibilitatea extinderii acesteia.

Or, SRTv a solicitat garanţia pentru o perioadă de 2 ani, ipoteză în care niciunde în documentaţia de achiziţie nu s-a stabilit faptul că pentru al doilea an contractual garanţia ar trebui să fie gratuită.

Acest tip de contract este obligatoriu la toate sistemele informatice, din cauza volatilităţii componentelor software din lumea actuală, dar şi pentru ca accesul Ia serviciile de suport/piese de schimb nu poate fi făcut în lipsa unui asemenea abonament şi acestea nu pot fi procurate de la alţi fabricanţi pentru că sunt extreme de specializate. Prin urmare, o garanţie suplimentară, chiar contra cost este justificată.

În aceeaşi situaţie este şi contractul încheiat de SRTv cu C. S.R.L..

Opinia echipei de audit, însuşită de Curtea de Apel Bucureşti, potrivit căreia în cazul celor două contracte TVR a fost obligată "la plata unor servicii pe care ofertanţii câştigători erau obligaţi să le presteze în perioadele de garanţie" nu este justificată. Garanţia şi suportul au fost cerute în caietul de sarcini şi sunt parte integrată din ofertă. Contractul de suport nu reprezintă o plată a unui serviciu în avans pentru că, asemenea garanţiei, are ca obiect menţinerea în stare de funcţionare a echipamentului prin:

- posibilitatea de raportare a problemelor la un caii center; Diagnostic remote pentru confirmarea defectului;

- înlocuirea componentei sau produsului defect;

- furnizarea de actualizări în cazul softului (este echivalent înlocuirii produsului livrat la achiziţie cu unul nou, mai bun);

- nu se includ servicii.

Soluţia primei instanţe cu privire la critica SRTv referitoare la constatarea nr. 10 şi măsura II.5. este nelegală.

La măsura dispusă la punctul 11 în procesul-verbal s-a imputat SRTv că ar fi atribuit o serie de contracte de achiziţie publică unui ofertant care a propus ca o parte din echipamentele care fac obiectul acestora să fie refurbished.

Este eronată reţinerea primei instanţe care a preluat tale quale opinia echipei de audit a CCR, apreciind că alegând să accepte şi oferta refurbished în cadrul procedurilor sale, al căror criteriu de atribuire a fost adesea "preţul cel mai scăzut", autoritatea contractantă nu a creat premisele asigurării unui tratament egal pentru participanţii ale căror oferte cuprindeau produse noi.

Această afirmaţie este infirmată de rezultatul procedurii de achiziţie a 80 de calculatoare pentru Departamentul Economic, conform expunerii de motive nr. x/13.08.2018, deoarece la această procedură de achiziţie publică câştigătoare a fost firma S.C. D. care a oferit calculatoare noi, la parametrii tehnici şi cu garanţia solicitată.

Produsele refurbished au preturi mai mici decât cele noi şi prezintă aceleaşi caracteristici tehnice. TVR nu a urmărit în mod deosebit achiziţia unor echipamente din aceasta clasă, iar specificarea în documentele achiziţiei că ar dori echipamente refurbished ar fi fost o îngrădire a competiţiei prin eliminarea furnizorilor de echipamente non-refurbished care ar putea oferi echipamente cu parametrii tehnici specificaţi, cu garanţia cerută de 5 ani şi la preturi competitive.

Cu respectarea principiului tratamentului egal şi al transparenţei, s-a apreciat că ofertele depuse au fost echivalente din punct de vedere tehnic şi au corespuns solicitărilor din specificaţia tehnică, iar până Ia data depunerii ofertelor au fost publicate lămuririle solicitate de către ofertanţi.

Mai mult, achiziţiile care au făcut obiectul analizei de către echipa de auditori au fost incluse în Lista de investiţii avizată şi aprobată de către Comitetul director, respectiv de către Consiliul de Administraţie al SRTv anterior demarării achiziţiilor individuale pentru fiecare echipament Departamentele beneficiare, fiind cele interesate direct de buna funcţionare a acestor echipamente, s-au asigurat că răspund optim necesităţilor tehnice. În aceiaşi timp, achiziţiile au fost făcute cu încadrarea în sumele prevăzute în buget, făcându-se economii la bugetul SRTv şi cu respectarea cerinţelor tehnice şi financiare din documentaţia de atribuire.

Soluţia primei instanţe cu privire la critica SRTv referitoare la constatarea nr. 11 şi măsura II.6. este nelegală.

La măsura dispusă la pct. 11 în procesul-verbal se indică conducerii SRTv efectuarea unei analize cu privire la cauzele şi împrejurările care au condus la atribuirea contractului de achiziţie publică nr. x cu societatea E. S.A. şi întreprinderea unor măsuri legale care se impun în vederea recuperării contravalorii amenzii aplicate de către echipa de audit, conform procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/19.09.2019, cu perceperea de dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz.

În opinia echipei de audit, în ceea ce priveşte modul de respectare a prevederilor legale în domeniul achiziţiilor publice a rezultat faptul că atribuirea contractului de achiziţie publică nr. x ofertantului E. S.A. s-a realizat contrar dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

Contrar celor reţinute de Curtea de Apel, în baza referatului de necesitate, a fost elaborat Caietul de sarcini pentru "stabilirea condiţiilor tehnice de achiziţie a unui sistem de încălzire a apei în scopuri industriale".

Prin caietul de sarcini, suplimentar achiziţiei de echipamente s-a solicitat ofertanţilor şi "prezentarea proiectului (Memoriul tehnic), autorizaţiilor, efectuarea instalării şi punerii în funcţiune, precum şi acordarea garanţiei şi post garanţiei".

În Fişa de date a achiziţiei publice s-a solicitat ca preţul ofertei să includă toate cheltuielile ofertantului legate de încheierea şi executarea contractului în cadrul unei sume totale. Nu s-a solicitat defalcarea acestei sume pe cheltuieli de instalare, memoriu tehnic, etc. Cerinţele din caietul de sarcini se referă la obţinerea autorizaţiilor necesare după instalarea şi punerea în funcţiune a centralei termice. Societatea ofertantă a depus autorizaţia pentru instalare, reparare, întreţinere instalaţii de ardere şi instalaţii de automatizare pentru cazane, sisteme de automatizare pentru centrale termice şi a îndeplinit cerinţele din caietul de sarcini, cu respectarea termenului de finalizare de 45 de zile şi punere în funcţiune a centralei termice.

Conform dispoziţiilor art. 30 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016, criteriile de calificare şi criteriile de selecţie stabilite de autoritatea contractantă sunt incluse în anunţul de participare. Criteriile de calificare regăsite în caietul de sarcini din documentaţia descriptivă şi care nu sunt prevăzute în anunţul de participare sunt considerate clauze nescrise.

Apreciază că membrii comisiei de evaluare au declarat în mod corect oferta E. S.A. ca fiind admisibilă, întrucât, din punct de vedere al cerinţelor de calificare din anunţul de participare şi al solicitărilor din Fişa de date a achiziţiei privind modul de depunere a ofertei financiare, oferta a îndeplinit cerinţele prevăzute de Legea nr. 98/2016 pentru a fi declarată admisibilă. De asemenea, din punct de vedere tehnic, comisia de evaluare a decis că oferta a îndeplinit condiţiile solicitate şi a fost declarată admisibilă.

Soluţia primei instanţe cu privire la critica SRTv referitoare la constatarea nr. 16 şi măsura II.10. este nelegală.

Hotărârile Comitetului Director al SRTv nu pot reprezenta şi nu sunt documente justificative ale unei cheltuieli. Mai mult, Comitetul Director nu poate adopta o hotărâre în deplină cunoştinţă de cauză, anterior efectuării cheltuielii. Ulterior efectuării acestei cheltuieli o hotărâre a Comitetului Director nu se mai justifică.

În procesele-verbale de negociere încheiate între SRTv şi F. S.R.L. se menţionează că "toate sumele aferente participării (transport, cazare, masa, rider tehnic etc), suportate de Organizator (SRTv) se vor stabili prin contract".

În toate contractele de cesiune de drepturi de proprietate intelectuală încheiate între SRTv şi F. S.R.L. pentru cesiunea drepturilor se menţionează că:

- SRTv asigură plata transportului, conform capitolului VI din contract (Cap. V, art. 5.2);

- valoarea contractului este compusă din remuneraţia aferentă cesionării exclusive a drepturilor si costul transportului/cazării/meselor Artiştilor (Cap. VI, art. 6.1).

Părţile au negociat în contracte obligaţia F. de a întocmi factura fiscală pentru serviciile prestate, dar nu se face nicio menţiune cu privire la obligaţia acestuia de a prezenta SRTV alte documente justificative care să ateste realitatea prestaţiei artistice propriu-zise şi nici pentru restul sumelor aferente participării Artiştilor la eveniment (transportul, cazarea şi mesele). De asemenea, în contractele încheiate între părţi, nu există o obligaţie SRTv corelativă obligaţiei anterior menţionată.

Ca atare, facturile fiscale care au fost întocmite de F. S.R.L. în baza contractelor de cesiune legal încheiate au inclus - ca poziţie separată în factură, c/v cazării/transportului/meselor. Facturile fiscale sunt însoţite de proces-verbal de recepţie a serviciului prestat, întocmite şi semnate de comisia desemnată în acest sens.

Facturile au toate avizele interne necesare, respectiv vizele de "Certificare a realităţii, legalităţii şi regularităţii", "Bun de plata" şi CFPP acordate de persoanele desemnate în acest scop, în conformitate cu realitatea faptelor întâmplate şi a prevederilor contractuale.

Mai mult de atât, la solicitarea SRTv, F. S.R.L. a prezentat documente justificative (facturi, chitanţe, bonuri fiscale, contracte încheiate cu Artiştii sau cu terţi, etc.) pentru toate sumele ce au făcut obiectul analizei echipei de control. Aceste documente atesta fără tăgadă realitatea efectuării de către F. prin Artişti a respectivelor cheltuielilor în discuţie, pe perioada de derulare a contractelor, precum şi cuantumul acestor cheltuieli (a se vedea documentele justificative din Anexa pct 7 Contestaţie, 37 pagini).

Soluţia primei instanţe cu privire la critica SRTv referitoare la constatarea nr. 18 şi măsura II.11. este nelegală.

În cadrul Constatării nr. 18, echipa de audit a CCR a reţinut că SRTv nu a executat bugetul de venituri şi cheltuieli al Festivalului "Cerbul de aur", potrivit surselor de finanţare şi că nu s-a ţinut seama de sursele de finanţare stabilite prin documentaţiile întocmite cu ocazia achiziţiilor efectuate pentru desfăşurarea evenimentului.

Astfel, deşi sursa de finanţare a unor cheltuieli a fost indicată ca fiind sursele proprii, iar plăţile au fost realizate efectiv din acestea, ulterior, conducerea SRTv a solicitat deschiderea de credite bugetare şi recuperarea sumelor respective de la bugetul statului.

Concluzia este că prin schimbarea sursei de finanţare şi în lipsa aprobărilor Comitetului Director şi a Consiliului de Administraţie, conducerea executivă a SRTv a solicitat şi încasat necuvenit de la bugetul de stat suma de 1548.146,96 RON.

SRTv a beneficiat în cursul anului 2018 de alocări de sume de Ia bugetul de stat pentru derularea unor proiecte subscrise Centenarului României în temeiul O.G. nr. 5/2017. SRTv a propus şi a obţinut aprobarea din partea Comitetului Interministerial constituit conform actului normativ indicat finanţarea a patru proiecte, printre care şi Festivalul "Cerbul de Aur", pentru acest proiect solicitarea aprobată, fiind de 4.600 mii RON. Acest lucru reiese în mod evident din adresa primită din partea Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Programare Bugetară cu nr. x/13.04.2018.

Festivalul "Cerbul de Aur" s-a desfăşurat în perioada 29.08-02.09.2018, perioada premergătoare desfăşurării evenimentului fiind afectată aspectelor organizatorice gestionate de o echipă de proiect constituită la nivel de SRTv. Activităţile specifice organizării festivalului au inclus negocieri cu artişti pentru recitalurile susţinute de aceştia în cadrul evenimentului. Practica specifică rapoartelor juridice încheiate cu artiştii atât la nivel naţional, cât şi internaţional implică plata onorariilor aferente prestaţiei artistice în avans, la semnarea contractului. De asemenea, o serie de alte cheltuieli angajate de SRTv pentru organizarea si difuzarea Festivalului "Cerbul de Aur", cum ar fi achiziţia de servicii de scenotehnică, au necesitat efectuarea de plăti în avans, în conformitate cu solicitările partenerilor contractuali.

Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice stabileşte în cuprinsul art. 52 privind execuţia bugetară în mod clar interdicţia achitării în avans de sume provenite din surse bugetare, pentru operaţiuni cum ar fi cele descrise în paragraful anterior.

Prin O.U.G. nr. 78/2018 cu privire la rectificare bugetului de stat pe anul 2018, s-a hotărât să nu se mai aloce reţinerea de 10% făcută în temeiul Legii nr. 500/2002, astfel fondurile bugetare puse la dispoziţie distinct prin bugetul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale fiind reduse în mod real cu acest procent.

Faţă de toate aceste considerente prezentate, SRTv a utilizat o procedură financiară elementară şi legală care a constat în transferul provizoriu al unor sume disponibile din surse proprii şi utilizarea acestora pentru achitarea cheltuielilor specifice descrise mai sus urmând ca, după accesarea fondurilor puse Ia dispoziţie în temeiul O.G. nr. 5/2017 prin intermediul bugetului Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale să se deconteze aceste sume avansate din surse proprii cu sumele obţinute de Ia buget. Acest fapt este susţinut de Nota nr. x/08.11.2018 întocmită de Coordonatorul cu atribuţii de Şef Serviciu Financiar şi aprobată de ordonatorul de credite, prin împuternicit, în persoana dlui G., Coordonator cu atribuţii de Director Studiouri Centrale.

Dacă nu ar fi apelat la această procedură financiară, SRTv s-ar fi aflat în imposibilitatea de a desfăşura "Festivalul Cerbul de Aur", în condiţiile în care finanţarea era aprobată şi la dispoziţie, raportat la regulile specifice privind execuţia bugetară.

Auditorii publici externi nu au indicat niciun temei juridic care să interzică o asemenea operaţiune financiară internă, care având caracter provizoriu şi raportată la certitudinea existenţei sumelor alocate din bugetul Ministerului Culturii, este o operaţiune lipsită de riscuri, a cărei executare, din punct de vedere al autorităţii de decizie, ţine doar de conducătorul departamentului economic şi a ordonatorului principal de credite şi nu de Consiliul de Administraţie sau de Comitetul Director al SRTv. în susţinerea acestei teze stau rezultatele bilanţiere anuale aferente anului 2018 care nu prezintă nicio modificare a bugetului SRTv faţă de forma aprobată la începutul anului 2018 de către forurile de decizie abilitate din cadrul SRTv.

Cu privire la deconturile realizate, nu se poate retine sub nicio formă schimbarea sursei de finanţare, transferurile efectuate realizandu-se doar în interiorul societăţii şi fără întreprinderea vreunei proceduri de plată specifice fondurilor bugetare de tip "ALOP".

Faţă de afirmaţiile auditorilor publici externi, conform cărora includerea în cererea de deschidere a creditelor bugetare si, ulterior, obţinerea de la bugetul de stat a sumei de 1.415.871,99 RON în luna noiembrie 2018 s-a realizat prin schimbarea sursei de finanţare aprobată de către Comitetul Director şi în condiţiile în care plata era deja efectuată din luna iulie, subliniază faptul că interpretările acestora sunt neloiale şi abuzive, stabilind restricţii nesustinuţe de niciun text normativ şi fără considerarea contextului în care au fost derulate operaţiunile la care facem referire.

Mai mult decât atât, echipa de audit a Curţii de Conturi concluzionează că suma totală de 1.415.871,99 RON nu figura ca obligaţie de plată în evidenţele contabile ale SRTv, Aceasta afirmaţie este în totală disonanţă cu situaţia prezentată mai sus şi reprezintă o apreciere subiectivă şi reprobabilă care nu tine cont de toate aspectele contextuale pe care le-am prezentat. De altfel, echipa de audit, îşi întemeiază concluziile pe dispoziţii legale cu caracter general (principial) omiţând să indice, în mod specific, un text legal încălcat. Dispoziţiile legale încălcate, conform susţinerilor echipei de audit sunt cele de la art. 3 din O.U.G. nr. 119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv.

Totodată, coordonatorul cu atribuţii de director la Direcţia economică, d-na H., a arătat prin răspunsul transmis la nota de relaţii înregistrat cu nr. x/15.07.2019 ca menţiunile din documentele supuse avizării şi aprobării CD si/sau CA, referitoare la sursa de finanţare nu fac referire la "surse proprii" ci la faptul ca respectivele cheltuieli vor fi suportate din bugetul Festivalului Cerbul de Auri" sau "vor fi suportate din bugetul evenimentului, cod buget B231.1.35". Acest fapt arată încă o dată interpretarea neîntemeiată si nelegală a echipei de control.

Echipa de control consideră în mod eronat ca operaţiunile financiar-contabile întreprinse în cadrul activităţii de management financiar curent al SRTv au fost făcute fără respectarea legii, a reglementărilor si deciziilor conducerii, raportându-se la deciziile Consiliului de Administraţie si Comitetului Director privind avizarea şi aprobarea bugetului Festivalului Cerbul de Aur" (HCA nr. 66/30.05.2018 privind organizarea "Festivalului Cerbul de Aur 2018" si HCD 530/30.05.2018). Actele normative interne la care face referire echipa de audit a Curţii de Conturi şi presupusa încălcare a acestora nu se poate individualiza cât timp acestea nu au suferit nicio modificare a rezultatelor bilanţiere sau încălcare din partea managementului de proiect sau a managementului SRTv.

În analiza efectuată în cadrul misiunii de audit, echipa de auditori a Curţii de Conturi face o interpretare limitativă şi pur subiectivă fără să tină seama de contextul creat de O.G. nr. 5/2018 si a documentelor circumscrise acestui act normativ din care rezultă fără echivoc intenţia şi certitudinea stabilirii alocaţiei bugetare pentru finanţarea Festivalului Cerbul de Aur.

De asemenea, interpretarea susţinerilor domnului G. din răspunsul trimis la nota de relaţii, înregistrat la I. cu nr. x/15.07.2019, conform cărora acesta a susţinut că necunoaşterea aspectelor care ţin de managementul financiar sunt interpretări neconcludente şi vădit răuvoitoare, de o manieră simplistă şi fără corelarea lor sistematică cu toate aspectele contextuale la care face referire, s-a bazat pe avizele date de departamentele de specialitate implicate în procesul decizional.

Concluzionarea că aspectele prezentate de domnul G. nu pot fi reţinute de către echipa de audit şi nu sunt de natură a modifica conţinutul abaterii constatate de către echipa de control, arată precaritate analizei pe care aceasta a efectuat-o cu privire la operaţiunile deduse auditului, prin necoroborarea acestora cu susţinerile din răspunsul transmis la nota de relaţii nr. x/15.07.2019, conform cărora:

"Precizez că fată de suma prevăzută în legea bugetului de stat pentru SRTv, Ministerul Finanţelor Publice a alocat suplimentar în anul 2018 fonduri în valoare de 5.069 mii RON pentru susţinerea proiectelor speciale dedicate "Centenarului". Dintre acestea, suma de 4.600 mii RON a avut ca destinaţie distinctă proiectul "Festivalul International Cerbul de Aur" şi a fost repartizată pe categorii de cheltuieli necesare proiectului prin bugetul de venituri şi cheltuieli al Festivalului care este parte integrantă a bugetului de venituri şi cheltuieli al SRTv pe anul 2018".

În acest context, având în vedere că SRTv a beneficiat de această sumă alocată de la bugetul de stat cu destinaţia specială de a acoperi o parte din cheltuielile Festivalului, s-a luat în considerare încă de la demararea proiectului posibilitatea de a efectua toate plăţile aferente evenimentului din surse propui şi de a le recupera din suma alocată special de Ia bugetul statului.

Aceasta metodă de lucru a fost stabilită şi aplicată, implicit, după consultarea cu echipa Curţii de Conturi care a fost în misiune de audit în anul 2018 Ia SRTv, operaţiune pe care nu a considerat-o incorectă, mai ales că cele mai multe dintre prestaţiile efectuate pentru organizarea Festivalului au trebuit sa fie plătite în avans."

Susţinerile doamnei H., Coordonator cu atribuţii de Director Economic, sunt confirmate şi de răspunsul doamnei J., Coordonator cu atribuţii de Şef Serviciu Finaciar, aspect reţinut de echipa de control, dar totalmente desconsiderat, întrucât echipa de control şi-a menţinut aceeaşi opinie formulată ca în primul caz. Or, dacă există două răspunsuri care confirmă o stare de fapt şi o anumită metodă de lucru, asumate de persoane care ocupă poziţii de management în departamentul economic al SRTv, echipa de audit a CCR, în mod abuziv şi nelegal, trage concluzii care nu sunt întemeiate pe nicio normativă în vigoare. Mai mult decât atât, echipa de audit nu indică nicio normă legală care interzice operaţiunile de genul celor indicate de doamna H., Coordonator cu atribuţii de Director Economic şi de doamna J., Coordonator cu atribuţii de Şef Serviciu Financiar.

Prin urmare, în mod nejustificat auditorii CCR au considerat că prin plăţile efectuate de SRTv pentru aceste servicii s-ar fi produs un prejudiciu bugetului de stat, motiv pentru care solicităm reanalizarea constatărilor consemnate şi anularea acestei măsuri.

Soluţia primei instanţe cu privire la capătul de cerere privind prelungirea termenelor de implementare a măsurilor cu unele mai îndelungate şi rezonabile este nelegală.

Cererea SRTv privind stabilirea unor termene rezonabile şi mai îndelungate în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse a avut în vedere exclusiv argumentele prezentate de SRTv în cererea de chemare în judecată, stabilind Curtea faptul că nu se justifică prelungirea termenelor alocate de CCR.

Cu toate acestea, prelungirea termenelor se impune în condiţiile în care parte dintre măsuri necesită o analiză ce nu poate fi realizată într-un termen foarte scurt, implică analize interdepartamentale şi promovarea cererilor de chemare în judecată, toate acestea în contextul în care există pe rolul instanţei prezenta cerere de chemare în judecată.

Desigur, într-o primă fază asupra prelungirii termenelor se pronunţă CCR, însă fiind în situaţia în care măsurile au fost contestate, CCR nu va mai analiza în mod obiectiv cererea SRTv.

Prin urmare, în baza prevederilor pct. 234 - 236 din Regulamentul privind Organizarea şi Desfăşurarea Activităţilor specifice CCR, instanţa chemată să se pronunţe asupra anulării măsurilor, este îndreptăţită să stabilească alte termene de implementare luând în considerarea toate elementele cauzei.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata Curtea de Conturi a depus întâmpinare, solicitând respinerea recursului, ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat de S.R.Tv. referitor la faptul că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), lecturând sentinţa civilă atacată, Înalta Curte constată examinarea argumentelor relevante ale părţilor si expunerea raţionamentului logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În plus, considerentele dezvoltate de Curtea de Apel sunt în legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată şi soluţia pronunţată. În consecinţă, Înalta Curte constată că respectivele considerente sunt detaliate în mod corespunzător obligaţiei legale de motivare a hotărârii pronunţate şi nu rezultă a cuprinde motive străine de natura cauzei, astfel încât un astfel de motiv de casare/nelegalitate nu este incident.

Instanţa de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt şi de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menţionate în cererea părţii în sprijinul aceluiaşi motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a unei părţi nu deschide calea recursului, pentru nemotivare/motivare contradictorie/străină de cauză.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanţă nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidenţa motivului de casare în discuţie, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanţă a dreptului material.

Pe cale de consecinţă, pretinsa deficienţă în motivare imputată de partea recurentă sentinţei recurate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinută ca fiind fondată.

Recurenta mai face trimitere la motivele de nelegalitate ce vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

Înalta Curte reţine că în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

Astfel, pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motivul invocat trebuie să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate.

Înalta Curte reţine că legiuitorul, reglementând recursul, a prevăzut, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Cu prioritate, trebuie arătat că, din perspectiva pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., unele critici formulate de parte cu privire la hotărârea recurată reiau susţinerile/apărările deja expuse în faţa instanţei de fond, reiterează aşadar argumentele juridice prezentate prin poziţia procesuală depusă în primă judecată.

Considerentele instanţei de fond, întru totul cuprinzătoare, fac, în privinţa celor mai multe dintre acestea, inutilă reluarea lor în expunerea ce urmează a fi realizată de către instanţa de recurs.

Astfel, Înalta Curte va proceda la o analiză care va viza exclusiv aspectele de pretinsă nelegalitate a hotărârii recurate, pentru a stabili dacă acestea sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

În privinţa criticilior referitoare la soluţia instanţei de fond cu privire la măsura II.4 -SRTv a atribuit contracte de achiziţie pentru oferte neconforme (pentru care s-a ofertat un serviciu ce trebuia prestart gratuit, în perioada de garanţie), Înalta Curte apreciază ca fiind corectă hotărârea instanţei de fond, neidentificând critici de nelegalitate formulate de recurentă, sub acest aspect.

Şi în ceea ce priveşte măsura II.5: SRTv a încheiat contracte cu un ofertant care a furnizat în ofertă calculatoare refurbished, aplicându-i-se o amendă pentru încălcarea tratamentului egal, care nu a fost contestată, CCR dispunând recuperarea amenzii, este de menţinut soluţia instanţei de fond, neinvocându-se vreun motiv de nelegalitate în recurs.

Prin măsura II.6 s-a reţinut că SRTv a încheiat un contract de achiziţie cu un ofertant care nu a depus autorizaţie de proiectare, iar costurile nu au fost corect individualizate în documentaţie.

Deşi în recurs partea reclamantă arată că ofertantul a prezentat autorizaţia, aceasta face referire la instalare, nu şi la proiectare. De asemenea, recursul nu identifică norma de drept încălcată de instanţa de fond la pronunţarea hotararii. Mai mult, abaterea a fost sancţionată contravenţional, iar procesul-verbal de sancţionare nu a fost atacat.

În concluzie, măsura de recuperare a amenzii a fost corect a fost menţinută de instanţa de fond.

Cu privire la măsura II.10, referitoare la decontări efectuate în baza contractelor încheiate cu impresarii artistilor prezenti la eveniment (Cerbul de Aur) fără documente justificative ale prestării serviciilor de transport, cazare, masa, este de observant faptul că recurenta se referă în recurs la realitatea prestării serviciilor de către artisti, iar abaterea are în vedere realitatea prestării serviciilor de transport/cazare/masă de către furnizorii de servicii.

Pe de-o parte, recurenta nu aduce nimic nou, sub aspect probator, în recurs, deşi în primă instanţă i s-a reproşat că nu a probat prestarea acestor servicii pentru artişti, de furnizorii lor iar pe de altă parte, nici nu formulează critici concrete în sensul de a arăta care sunt documentele justificative pe care le are în vedere, făcând doar referire, în mod generic, la înscrisurile din "Anexa pct. 7 Contestaţie".

Referitor la soluţia instanţei de fond privind constituirea Comisiei de soluţionare a contestaţiei, recurenta - reclamantă susţine că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile de la pct. 213 şi 216 din RODAS.

Astfel, S.R.Tv arată că numirea Vicepreşedintelui Autorităţii de Audit în cadrul comisiei de soluţionare a contestaţiei este nelegală întrucât contravine dispoziţiilor punctului 213 din R.O.D.A.S. care prevăd că membrii comisiei de soluţionare trebuie să fie consilieri de conturi.

Conform art. 8 din Legea nr. 94/1992, plenul Curţii de Conturi se compune din 18 membri, numiţi, în condiţiile prezentei legi, de Parlament, care sunt consilieri de conturi, iar conform art. 9 din Legea nr. 94/1992 conducerea Curţii de Conturi se exercită de plenul Curţii de Conturi. Conducerea executivă a Curţii de Conturi se exercită de către preşedinte, ajutat de doi vicepreşedinţi, care sunt consilieri de conturi. De asemenea, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 94/1992stabileşte că Autoritatea de Audit este condusă de un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi numiţi de Parlament dintre consilierii de conturi, pentru perioada mandatului de consilier de conturi pentru care aceştia au fost numiţi.

Potrivit pct. 213 lit. a) din R.O.D.A.S., contestaţiile formulate împotriva deciziilor emise de structurile Curţii de Conturi sunt examinate de comisii de soluţionare a contestaţiilor, alcătuite din consilierul de conturi care coordonează departamentul în a cărui competenţă intră entitatea verificată si alţi 2 consilieri de conturi desemnaţi de către vicepreşedintele coordonator al departamentului care a efectuat acţiunea, pentru deciziile emise şi semnate de către directorii direcţiilor din cadrul departamentelor de specialitate, prevăzute la pct. 212 lit. a).

Prevederile legale din R.O.D.A.S., referitoare la componenţa comisiei de soluţionare a contestaţiilor nu fac nicio referire la interdicţia numirii în cadrul comisiei de soluţionare a contestaţiilor a Vicepreşedintelui Autorităţii de Audit, singura condiţie impusă de lege fiind aceea ca membrii comisiei de soluţionare a contestaţiilor să fie consilieri de conturi or, vicepreşedintele Autorităţii de Audit este, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, consilier de conturi, astfel că putea face parte, în această calitate, din alcătuirea comisiei de soluţionare a contestaţiei.

Aşadar, numirea în funcţia de Vicepreşedinte al Autorităţii de Audit nu exclude calitatea de Consilier de Conturi şi pe cale de consecinţă, acesta poate fi numit în cadrul comisiei de soluţionare a contestaţiilor, cu respectarea prevederilor de la punctele 213 şi 214 din R.O.D.A.S.

Referitor la măsura dispusă la pct. II. 1 din Decizia nr. 11/2019, recurenta -reclamantă susţine că instanţa de fond şi-a motivat hotărârea în temeiul unor prevederi legale abrogate implicit (art. 23 alin. (2) din Lg. 41/1994).

Curtea de Conturi a României, Departamentul XI a reţinut că, în anul 2018, directorul general al SRTv a beneficiat de un venit brut superior celui stabilit funcţiei de ministru, ceea ce a avut drept consecinţă prejudicierea bugetului de stat cu suma de 59.450 RON.

Astfel, acordarea, în favoarea directorului general, a unui salariu brut superior celui stabilit pentru funcţia de ministru prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a influenţat cuantumul indemnizaţiei acordate membrilor Consiliului de Administraţie, valoarea totală a indemnizaţiilor acordate suplimentar membrilor Consiliului de Administraţie fiind de 178.350 RON, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu această sumă.

Pentru remedierea abaterii constatate, s-a dispus în sarcina conducerii reclamantei următoarea măsură:

a) conducerea SRTv va stabili întinderea prejudiciului produs prin plata nelegală a remuneraţiei directorului general într-un cuantum superior remuneraţiei stabilită la nivelul unui salariu brut lunar asimilat funcţiei de ministru, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până s-au recuperat sumele. Totodată, se va avea în vedere regularizarea cu bugetul statului a cuantumului contribuţiilor sociale şi a impozitelor achitate, precum şi extinderea recuperării sumelor plătite pe întreaga perioadă supusă prescripţiei.

b) conducerea SRTv va stabili întinderea prejudiciului produs prin plata nelegală a remuneraţiei membrilor Consiliului de Administraţie într-un cuantum superior remuneraţiei cuvenite conform prevederilor legale, respectiv prin raportare la un salariu al directorului general superior nivelului unui salariu brut lunar asimilat funcţiei de ministru, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere/majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până s-au recuperat sumele. Totodată, se va avea în vedere regularizarea cu bugetul statului a cuantumului contribuţiilor sociale şi a impozitelor achitate, precum şi extinderea recuperării sumelor plătite pe întreaga perioadă supusă prescripţiei. c) de asemenea, se va proceda la stabilirea corectă a salariului brut lunar al Preşedintelui Director General al Societăţii Române de Televiziune, precum şi la corectarea indemnizaţiei acordate membrilor Consiliului de Administraţie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune şi ţinând cont de rezultatul implementării Măsurii nr. 1.6.

Instanţa de fond a constatat că, potrivit art. 23 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune în forma iniţială:

"Membrii consiliului de administraţie care au calitatea de angajaţi ai Societăţii Române de Radiodifuziune sau, după caz, ai Societăţii Române de Televiziune, îşi păstrează toate drepturile şi obligaţiile derivând din această calitate. Membrii consiliului de administraţie primesc pentru activitatea desfăşurată o indemnizaţie lunară egală cu 1/4 din salariul directorului general. Ei au dreptul la decontarea, în condiţiile legii, a cheltuielilor de transport şi de cazare ocazionate de participarea la şedinţele consiliului de administraţie. Membrii consiliului de administraţie nu pot face parte din alt consiliu de administraţie sau participa la societăţi comerciale cu care Societatea Română de Radiodifuziune sau, după caz, Societatea Română de Televiziune întreţine relaţii de afaceri sau are interese contrare."

La data de 22 iunie 1998 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 124/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune.

În urma republicării, art. 23 din Legea nr. 41/1994, a căpătat următorul conţinut, în vigoare în perioada care a făcut obiectul controlului:,,(1) Membrii consiliului de administraţie, care au calitatea de salariaţi ai Societăţii Române de Radiodifuziune sau, după caz, ai Societăţii Române de Televiziune, îşi păstrează toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate, mai puţin dreptul de a deţine în acelaşi timp şi funcţii de conducere în societatea respectivă.

(2) Directorul general al Societăţii Române de Radiodifuziune, precum şi directorul general al Societăţii Române de Televiziune primesc un salariu brut lunar, asimilat funcţiei de ministru.

(3) Ceilalţi membri ai Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune şi, respectiv, al Societăţii Române de Televiziune primesc, lunar, o indemnizaţie reprezentând 25% din salariul brut lunar al directorului general al societăţii respective. Membrii consiliului de administraţie au dreptul la decontarea, în condiţiile legii, a cheltuielilor de transport şi de cazare, ocazionate de participarea la şedinţele consiliului de administraţie.

(4) Membrii consiliului de administraţie şi membrii comitetului director nu pot face parte din consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale care are activitate în domeniul audiovizualului şi nu pot participa la societăţi comerciale cu care Societatea Română de Radiodifuziune sau, după caz, Societatea Română de Televiziune întreţine relaţii de afaceri sau are interese contrare."

La data de 16 iulie 1998 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.

Potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, "după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenţei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea."

Aşadar, republicarea unui act normativ presupune existenţa acestuia în fondul legislativ, neputându-se admite că a fost republicat un text abrogat.

Înalta Curte va valida acest raţionament juridic, subliniind faptul că, ceea ce recurenta omite este faptul că Legea 41/1994 a fost republicată în decembrie 1999, cu menţinerea prevederilor de la art. 23 alin. (2), apărând astfel ca o normă specială, derogatorie de la art. 29 din Legea nr. 154/1998.

Mai susţine judecătorul fondului faptul că adresele unor autorităţi publice, invocate de către reclamantă, nu sunt obligatorii pentru Curtea de Conturi din perspectiva legislaţiei care reglementează activitatea acesteia.

Sub acest aspect, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, faptul că au existat puncte de vedere diferite în activitatea Curţii de Conturi este de natură să afecteze legalitatea actelor contestate, împrejurarea că la SRR nu s-a apreciat la fel de către Curtea de Conturi făcând practica organului de control imprevizibilă .

Aceasta deoarece, potrivit pct. 98 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, în cazul în care o prevedere legală care stă la baza unei constatări din proiectul raportului de control dă naştere la interpretări, iar entitatea verificată prezintă un punct de vedere de la ministerul/autoritatea/agenţia care are în responsabilitate aplicarea unitară a legii, auditorii publici externi ţin cont de acest punct de vedere.

Tocmai neclaritatea normei legale, faptul că în cazul unei alte entităţi verificate s-a ajuns la o altă interpretare, împrejurarea că recurenta reclamantă a prezentat punctele de vedere/relaţiile comunicate de Camera Deputaţilor şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, trebuie să conducă la adoptarea unei soluţii favorabile părţii, sub acest aspect.

Acesta este motivul pentru ca Înalta Curte apreciază că se impune a se anula în parte încheierea nr. 12/29.06.2020 şi decizia nr. 11/9.10.2019 emise de pârâtă, în sensul înlăturării de la pct. II.1 lit. a) şi b) din decizie.

Cu privire la măsura II.2, auditorii Curţii de Conturi au reţinut nerespectarea prevederilor legale cu privire la angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, precum şi utilizarea nelegală a fondurilor alocate de la bugetul de stat prin depăşirea normativelor de cheltuieli stabilite pentru cazare şi diurnă, în deconturile de cheltuieli pentru deplasări externe ale Preşedintelui Director General al SRTv.

În legătură cu clarificarea cadrului legislativ aplicabil indemnizaţiei de deplasare în care se încadrează Preşedintele Director General al SRTv, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 518/1995, în forma aflată în vigoare în perioada verificată "indemnizaţia de cazare se acordă în raport cu categoria de indemnizaţie de deplasare în care se încadrează personalul, la nivelul prevăzut pentru fiecare ţară în care are loc deplasarea, potrivit anexei."

Iar conform art. 10 alin. (2) din acelaşi act normativ:

"Personalul poate să călătorească cu avionul, astfel:

a) business class, personalul care se încadrează la categoria a II-a de indemnizaţie de deplasare, cu excepţia membrilor Guvernului şi a cel mult trei colaboratori ai acestora, care pot să călătorească şi cu clasa I;

b) la clasa economică, restul personalului."

Potrivit anexei la H.G. nr. 518/1995:

"În categoria a II-a se încadrează: viceprim-miniştrii, miniştrii, miniştrii delegaţi, secretarii de stat, subsecretarii de stat, personalul încadrat în funcţii asimilate acestora prin acte normative, secretarii generali, secretarii generali adjuncţi, înalţii reprezentanţi ai prim-ministrului, precum şi prefecţii, subprefecţii, primarul general şi viceprimarul capitalei, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, ambasadorii, şefii reprezentanţelor diplomatice ale României, academicienii şi membrii corespondenţi ai Academiei Române, şeful Statului Major General, locţiitorii şefului Statului Major General şi directorul Statului Major General, şeful Corpului de control şi inspecţie, şefii departamentelor Ministerului Apărării Naţionale şi locţiitorii acestora, şeful Statului Major al Forţelor Terestre, şeful Statului Major al Forţelor Navale, şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, locţiitorii secretarilor de stat din cadrul unităţilor care au astfel de funcţii.

În categoria I se încadrează restul personalului."

Analiza textelor legale menţionate conduce la concluzia potrivit căreia doar salariul brut lunar este asimilat funcţiei de ministru, nu şi funcţia de Preşedinte - director general, care se încadrează în categoria I.

Faptul că, în conformitate cu a prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 41/1994, Directorul general al Societăţii Române de Radiodifuziune, precum şi directorul general al Societăţii Române de Televiziune primesc un salariu brut lunar, asimilat funcţiei de ministru nu însemnă că aceştia pot fi încadraţi în categoria a II-a de indemnizaţie de deplasare (diurna şi indemnizaţia de cazare) prevăzută de H.G. nr. 518/1995.

Dat fiind faptul că funcţia de Preşedinte Director General al SRTv nu este încadrată în actele normative ca funcţie de demnitate publică, persoana care ocupă funcţia de Preşedinte Director General al SRTv are dreptul să deconteze cheltuieli de deplasare în străinătate reprezentând indemnizaţie de deplasare la categoria I şi călătorii cu avionul la clasa economică.

Referitor la decontarea de cheltuieli cu chirii, reclamanta susţine că, deşi nu sunt cheltuieli hoteliere, sunt totuşi cheltuieli cu cazarea, închirieri de spaţii şi aparatură pentru producere şi difuzare emisiuni în Republica Moldova.

Prin constatarea nr. 8 din decizie s-a reţinut că, în anul 2018, SRTv a decontat Filialei Societăţii Române de Televiziune S.R.L. suma de 128.625,60 RON reprezentând cheltuielile efectuate de către aceasta cu închirierea unor spaţii de cazare pentru un număr de 4 salariaţi ai filialei. La suma de 128.625,60 RON se adaugă suma de 3.624,20 RON, reprezentând contravaloarea utilităţilor aferente spaţiilor închiriate. Valoarea totală decontată în anul 2018 pentru cele două categorii de cheltuieli a fost de 132.249,80 RON.

S-a reţinut că decontarea cheltuielilor în cauză s-a realizat în condiţiile în care acestea nu îndeplineau condiţiile de eligibilitate stabilite atât prin H.G. nr. 955/2014 privind stabilirea categoriilor de cheltuieli, a procedurilor şi limitelor în care se pot efectua plăţi în avans din fonduri publice de către Societatea Română de Televiziune pentru producerea şi difuzarea emisiunilor de televiziune în străinătate în limba română, precum şi pentru amenajarea spaţiilor de producţie şi emisie ale posturilor de televiziune din străinătate controlate de Societatea Română de Televiziune cât şi prin Ghidul de Finanţare din credite bugetare a activităţilor legate de funcţionarea "Filialei Societăţii Române de Televiziune S.R.L." Chişinău, Republica Moldova, respectiv prin contractele de finanţare nr. x/07.02.2018 şi nr. y/10.04.2018.

Potrivit art. 1 lit. b) din H.G. nr. 955/2014:"categoriile de cheltuieli pentru care se pot efectua plăţi în avans de până la 100% din fonduri publice de către Societatea Română de Televiziune pentru producerea şi difuzarea emisiunilor de televiziune în străinătate, în limba română, precum şi pentru amenajarea spaţiilor de producţie şi emisie ale posturilor de televiziune din străinătate controlate de Societatea Română de Televiziune sunt cheltuieli de cazare şi transport în cazul deplasărilor.,,

În cauză nu a fost însă vorba despre cheltuieli de cazare în cazul deplasărilor ci despre cheltuieli cu chiria pentru spaţii de locuit, fiind practic plătită chiria pentru unii dintre salaraţii SRTv.

Corect a stabilit instanţa de fond caracterul neeligibil al acestor sume, dat fiind faptul că închirierea de locuinţe prin contractul de prestare a serviciilor hoteliere, contractul cadru de locaţiune şi contractul subsecvent încheiate nu se încadrează în categoriile de cheltuieli prevăzute de art. 1 din H.G. nr. 955/2014

Prin măsura II.11 s-a sancţionat modificarea nepermisă a sursei de finanţare pentru anumite decontări de servicii. Cheltuielile au fost angajate din surse proprii, după care SRTV şi le-a recuperat din surse bugetare, susţinând că încă de la început trebuiau angajate din surse bugetare, dar nu mai putea să aştepte.

Totuşi, deşi deţine acte interne cu privire la sursa de finanţare din care trebuiau angajate aceste cheltuieli - surse proprii - pentru cheltuielile analizate, după ce le-a suportat din surse proprii, s-a îndreptat cu recuperare din surse de la bugetul de stat.

Înalta Curte apreciază că, în mod legal s-a constatat că s-a schimbat sursa de finanţare. Este adevărat că aceste sume puteau fi suportate atât din bugetul de stat cât şi din surse proprii, conform O.G. nr. 5/2017 însă, atât timp cât au fost deja plătite din surse proprii, nu exista posibilitatea decontării lor de la bugetul de stat.

Astfel, chiar dacă erau aprobate cheltuieli atât din surse proprii cât şi din surse bugetare, totuşi banii trebuiau cheltuiţi potrivit aprobărilor iniţiale ale consiliului director, iar nu prin modificarea ulterioară a surselor de finanţare, în mod corect instanţa de fond aconstatând că reclamanta a alocat şi plătit sume din bugetul propriu pentru achiziţionarea serviciilor aferente festivalului "Cerbul de Aur 2018", iar ulterior, pentru aceleaşi sume a solicitat deschiderea de credite bugetare.

În ceea ce priveşte critica din recurs referitoare la soluţia dată capătului de cerere având ca obiect în subsidiar, obligarea Curţii de Conturi a României la stabilirea unor termene rezonabile şi mai îndelungate în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor, potrivit art. 235 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, prelungirea termenului se poate dispune de către Curtea de Conturi în ipoteza în care termenul stabilit iniţial se dovedeşte insuficient.

Judicios a apreciat instanţa de fond că elementele de fapt prezentate şi dovedite de către reclamantă în prezenta cauză nu conferă posibilitatea determinării unei alte perioade necesare pentru finalizarea demersurilor întreprinse de către aceasta

7. Temeiurile de drept ale soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Societatea Română de Televiziune împotriva sentinţei civile nr. 507 din 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Va admite în parte acţiunea formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, va anula în parte încheierea nr. 12/29.06.2020 şi decizia nr. 11/9.10.2019 emise de pârâtă, în sensul că va înlătura măsurile de la pct. II.1 lit. a) şi b) din decizie, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Societatea Română de Televiziune împotriva sentinţei civile nr. 507 din 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Anulează în parte încheierea nr. 12/29.06.2020 şi decizia nr. 11/9.10.2019 emise de pârâtă, în sensul că înlătură măsurile de la pct. II.2 lit. a) şi b) din decizie.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 noiembrie 2023.