Negative jurisdictional conflict resolved: military pensioner's damages claim against government assigned to Constanța Court of Appeal.

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. 1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 martie 2023 pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, înregistrată sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, constatarea vătămării drepturilor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi actualizarea pensiei; obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor, dacă nu interveneau modificările aduse prin O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 03.05.2016, si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023 precum şi obligarea pârâtului Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea si actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017 daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea 223/2015 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 03.05.2016, si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, conform gradului de colonel deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, daca este cazul, si a plătii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin(2) din O.G. nr. 13/2011.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinta civilă nr. 762/2023 din data de 14 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei, având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele sentinţei a reţinut că reclamantul pretinde acordarea unor despăgubiri (diferenţa de pensie rezultată din actualizarea cu soldele aflate în plată faţă de actualizarea cu rata inflaţiei), întemeiată pe neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 59/2017 şi pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, mecanism care, aşa cum a fost explicat de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 479/2015 (punctul 20):

"reprezintă o facilitate acordată justiţiabilului care, în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate are, astfel, posibilitatea de a-i fi soluţionată acţiunea într-un termen mult mai scurt, prin intermediul unei proceduri care preîntâmpină formularea unei căi extraordinare de atac - revizuirea".

În aceste condiţii, instanţa a constatat că din variantele de acţiune pe care reclamantul le are la dispoziţiei (acţiunea în jurisdicţia pensiilor militare de stat reglementată de Legea nr. 223/2015 cu invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, acţiunea în contencios administrativ întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004), opţiunea sa a fost pentru acţiunea în contencios administrativ specială permisă de art. 9 din Legea contenciosului administrativ.

Primind această calificare, instanţa a reţinut că stabilirea competenţei materiale trebuie făcută după rangul organului emitent al actului, care, deşi nu poate forma obiect direct al acţiunii judiciare, stă la baza nelegalităţii ce ar justifica despăgubirile cerute sub forma diferenţei de pensie şi, cum organul emitent este Guvernul, care are capacitate procesuală în materie de contencios administrativ, competenţa revine Curţii de Apel Constanţa, deoarece reclamantul are domiciliul în raza sa de competenţă teritorială.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 259 din data de 12 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal - complet pentru cauze contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. şi Guvernul României, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut pretenţiile deduse judecăţii de către reclamant şi faptul că acesta a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.

În drept, reclamantul a indicat dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cererea sa fiind grefată pe dispoziţiile art. 9 alin. (5) din lege, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 59/2017 constând în restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, în lipsa modificărilor survenite prin O.U.G. nr. 59/2017.

S-a mai reţinut că la stabilirea instanţei de contencios administrativ competente, prin raportare la dispoziţiile art. 10 din lege, trebuie avut în vedere faptul că obiectul principal al acţiunii, aşa cum este arătat explicit la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă, ci stabilirea instanţei competente se realizează în funcţie de capătul de cerere având ca obiect fie restituirea sumelor reţinute sau acordarea de despăgubiri egale cu sumele reţinute, fie obligarea la emiterea unei decizii privind emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reţinerilor din pensie.

Cum obiectul cauzei priveşte plata unor sume de bani în cuantum total de până la 3.000.000 de RON, Curtea a apreciat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, competenţa materială în soluţionare a cauzei aparţine tribunalului, secţia de contencios administrativ.

De asemenea, conform art. 9 alin. (1) teza finală din lege, excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul principal al acţiunii, astfel că în cauză nu poate fi atrasă competenţa curţii de apel prin raportare la emitentul ordonanţei pretins vătămătoare, întrucât ordonanţa de urgenţă constituie act normativ cu putere de lege, care nu poate face obiectul controlului judiciar. Aşa cum s-a arătat, acest aspect reiese chiar din modul de reglementare al acţiunilor împotriva ordonanţelor Guvernului în legea contenciosului administrativ, art. 9 stipulând expres că obiectul principal al unei astfel de acţiuni nu poate fi constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

A mai reţinut dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie cu referire la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, art. 1 alin. (4) din Constituţie, precum şi decizia nr. 818 din 3 iulie 2008 a Curţii Constituţionale, referitoare la competenţa unei instanţe de a modifica sau abroga legi.

Totodată, Curtea de Apel a constatat că, dacă voinţa legiuitorului ar fi fost în sensul ca acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 să fie soluţionate de secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în considerarea calităţii procesuale pasive a Guvernului României, ar fi menţionat expres competenţa acestei instanţe. În schimb, art. 9 alin. (1) şi (2) operează cu sintagma "instanţa de contencios administrativ", fără nici o circumstanţiere. Mai mult, art. 9 alin. (4) utilizează sintagma "instanţa de contencios administrativ competentă", ceea ce nu poate trimite, aşadar, decât la dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi la criteriile de diferenţiere acolo redate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, ce vizează, astfel cum a precizat reclamantul, acordarea de despăgubiri, constând în prejudiciul cauzat reclamantului prin aplicarea art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, nefiind vorba în cauză de o consecinţă a nerespectării vreunui contract de asigurare socială sau a recalculării pensiei, după anularea unei decizii de pensionare.

Prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu s-au modificat art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, împrejurare ce stă la baza presupusului prejudiciu solicitat de către reclamant prin acţiunea de faţă.

Conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

Pentru stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din acelaşi lege reglementează competenţa teritorială şi menţionează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, faţă de rangul central al autorităţii pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, precum şi faţă de obiectul acţiunii, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în raport dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care reglementează competenţa teritorială a instanţei de contencios administrativ şi obligă reclamantul să se adreseze instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliu, competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine Curţii de Apel Constanţa.

De altfel, competenţa materială şi funcţională de soluţionare a acestor acţiuni a făcut obiectul analizei în Şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 16 octombrie 2023, stabilindu-se că "Raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii".

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.