Negative jurisdictional conflict settled: administrative litigation forum prevails for compensation claim against Government over military pension ordinance.

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. 1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.02.2023 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 cu privire la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 23/2015, rezultate din aplicarea Legii nr. 153/2017, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 04.07.2017 (recalculare) şi H.G. nr. 28/2023, precum şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 5/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 04.07.2017 (recalculare) şi H.G. nr. 28/2023, conform gradului de colonel deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, la care să se adauge dobânda legală penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2. 1 Prin sentinţa civilă nr. 670 din data de 16.06.2023, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ (litigiu de asigurări sociale) în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că la termenul din 16.06.2023, s-a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, reţinându-se că reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 şi suspendarea judecării cauzei, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea excepţiei invocate.

Faţă de obiectul cererii dedus judecăţii, instanţa a reţinut că aceasta nu poate fi supusă jurisdicţiei de asigurări sociale, fiind vorba de o cerere în contencios administrativ, prin care se contestă un act administrativ cu caracter normativ emis o autoritate publică centrală.

Astfel, a reţinut atribuţiile caselor de pensii sectoriale, astfel cum sunt prevăzute prin art. 88 din Legea nr. 223/2015, precum şi dispoziţiile art. 101 din acelaşi act normativ, potrivit cărora litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale.

Or, în cauză se solicită în primul rând să se constate că actualizarea pensiei prin aplicarea dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a cărei neconstituţionalitate se invocă, reprezintă o măsură care a condus la vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale reclamantului, iar în mod accesoriu, a solicitat restituirea eventualelor diferenţe dintre drepturile de asigurări sociale cuvenite ca urmare a constatării neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 59/2017, şi cele deja încasate.

Astfel cum a subliniat reclamantul, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar diferenţele de prestaţii de drepturi de asigurări sociale sunt solicitate nu ca o consecinţă a nerespectării vreunui contract de asigurare socială sau a recalculării pensiei, după anularea unei decizii de pensionare, ci este vorba despre despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamantului prin O.U.G. nr. 59/2017.

S-a mai reţinut că împrejurarea că acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect doar acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, în condiţiile în care printr-o astfel de acţiune se cere anularea actelor administrative emise în baza acestora sau, după caz, obligarea autorităţii publice la emiterea unui act administrativ sau realizarea unei anumite operaţiuni administrative reprezintă un aspect care priveşte admisibilitatea cererii, iar nu competenţa soluţionării acesteia.

Conform art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., Curţile de Apel judecă în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.

2.2 Prin sentinţa nr. 89/2023 din data de 21 septembrie 2023, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ; a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că la termenul din data de 21.09.2023, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, întemeiate pe art. 101 din Legea nr. 223/2015.

Reclamantul A. a formulat precizări, prin care a susţinut că instanţa competentă este Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Curtea de Apel a constatat că stabilirea competenţei materiale de soluţionare a acţiunii depinde de determinarea naturii juridice a cauzei deduse judecăţii, iar din examinarea cererii de chemare în judecată reiese că obiectul acţiunii introductive priveşte dreptul la pensie al reclamantului, care solicită recalcularea şi restituirea unor sume reţinute din pensie ca urmare a intervenirii modificărilor legislative.

În acest sens, a reţinut dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, ale art. 1 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, precum şi art. 100 şi 101 din Legea nr. 223/2015, potrivit cărora jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel, iar litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale.

De asemenea, potrivit art. 102 din Legea nr. 223/2015:

"Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul", iar potrivit art. 104 din Legea nr. 223/2015:

"prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022:

"În cadrul tribunalelor funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, (…) cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale".

Pe cale de consecinţă, litigiul referitor la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se judecă conform procedurii determinate prin Legea nr. 223/2015, de către completul specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Totodată, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 alin. (2) "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

În acest sens, invocă jurisprudenţa ÎCCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constând în deciziile nr. 3526/2011 şi nr. 3792/2011.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, ce vizează, astfel cum a precizat reclamantul, acordarea de despăgubiri, constând în prejudiciul cauzat reclamantului prin O.U.G. nr. 59/2017, nefiind vorba în cauză de o consecinţă a nerespectării vreunui contract de asigurare socială sau a recalculării pensiei, după anularea unei decizii de pensionare.

Prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu s-au modificat art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, împrejurare ce stă la baza presupusului prejudiciu solicitat de către reclamant prin acţiunea de faţă.

Conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

Pentru stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din acelaşi lege reglementează competenţa teritorială şi menţionează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, faţă de rangul central al autorităţii pârâte faţă de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, precum şi faţă de obiectul acţiunii, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în raport dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care reglementează competenţa teritorială a instanţei de contencios administrativ şi obligă reclamantul să se adreseze instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliu, competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine Curţii de Apel Bacău.

De altfel, competenţa materială şi funcţională de soluţionare a acestor acţiuni a făcut obiectul analizei în Şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 16 octombrie 2023, stabilindu-se că "Raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii".

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.