Tax restitution claim barred by untimely motion to complete judgment under 15-day limit for post-remand decisions

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra cererii de completare a deciziei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei a cărei completare se solicită

Prin decizia nr. 3716 pronunţată la data de 30 iunie 2023 în dosarul înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016* s-a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 138 din 31 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a casat în parte sentinţa atacată şi în rejudecare, s-a admis în întregime acţiunea formulată de recurenta A. S.R.L.;

S-a anulat în tot decizia nr. 74/15.03.2016, decizia nr. F-MC 2314/23.11.2015 şi raportul de inspecţie fiscală nr. x/23.11.2015 emise de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor;

Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma achitată nedatorat de 7.945.269 RON, plus dobânda legală fiscală, calculată de la data plăţii sumei şi până la restituirea acesteia către reclamantă.

Au fost menţinute în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ANAF -DGAMC şi excepţiei inadmisibilităţii, precum şi a cererii de cheltuieli de judecată.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 30.100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

2. Cererea de completare dispozitiv

Prin cererea depusă la data de 10.10.2023 petenta A. S.R.L. a solicitat completarea deciziei nr. 3716 din data de 30 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

S-a solicitat Înaltei Curţi să se pronunţe asupra cererilor accesorii de la pct. 4 şi 5 din cererea de recurs, astfel cum au fost formulate de reclamantă, să dispună obligarea intimatelor-pârâte să restituie sumele plătite în plus până în prezent de către AIER în baza Deciziei nr. F-MC 2314/23.11.2015, ca fiind nedatorate, în valoare totală de 8.422.727 RON, respectiv, impozit pe profit suplimentar în cuantum de 6.586.247 RON şi dobânzi/majorări de întârziere achitate aferente impozitului pe profit suplimentar contestat în valoare de 1.836.480 RON.

S-a solicitat obligarea intimatelor - pârâte să plătească recurentei dobânda fiscală pentru sumele menţionate la punctele de mai sus, achitate de către AIER fără a fi datorate, de la data plăţii acestor sume şi până la restituirea integrală către Societate, în temeiul art. 124 alin. (1)15 din Codul de procedură fiscală anterior coroborat cu art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală anterior şi cu art. 174 alin. (5) din Codul de procedură fiscală în vigoare.

În susţinerea cererii s-a arătat că, dacă iniţial, prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 7.945.269 RON, ulterior trimiterii cauzei spre rejudecare şi administrării probei cu expertiza judiciară fiscală, suma solicitată spre restituire a fost cea calculată de expert, indicând expres suma de 8.422.727 RON, la care se adaugă dobânda fiscală, prin concluziile susţinute oral şi consemnate în încheierea din data de 10.15.2022 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin concluziile scrise la fond precum şi prin motivele de recurs.

A invocat petenta dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi 22 alin. (6) din C. proc. civ., precum şi ale art. 397 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că instanţa a omis să se pronunţe pe cererile accesorii de restituire a sumelor nedatorate, în cuantumul majorat, solicitat expres, la care se adaugă dobânda fiscală.

În temeiul art. 444 din C. proc. civ., a solicitat, prin admiterea cererii de completare a dispozitivului, să se dispună obligarea intimatelor - pârâte la restituirea sumei de 8.422.727 RON, la care se adaugă dobânda fiscală.

3. Întâmpinarea formulată la cererea de completare a dispozitivului.

Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a invocat tardivitatea cererii, apreciind că, în raport de data comunicării deciziei, aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului de 15 zile.

În subsidiar, s-a arătat că o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată este inadmisibilă raportat la obiectul dosarului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, a susţinut pârâta că la momentul formulării acesteia recurenta - reclamantă era decăzută din acest drept, în condiţiile art. 204 alin. (1) din C. proc. civ.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate tardivitatea cererii de completare a dispozitivului, în raport de dispoziţiile art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu a fost exercitată în termenul legal, pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 444 din C. proc. civ.:

"(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Astfel, data comunicării ori data pronunţării hotărârilor la care face referire textul sus-enunţat are efectul declanşării curgerii termenului în care se poate solicita completarea hotărârii, în raport de această dată, calculându-se ultima zi de declarare potrivit art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., acest moment fiind diferit în funcţie de stadiul procesual şi soluţia adoptată de instanţă.

Aşa cum se poate observa legiuitorul a instituit în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, ca moment al curgerii termenului de 15 zile, data pronunţării deciziei a cărei completare se solicită, ca excepţie de la regula menţionată în teza finală referitoare la formularea cererii în termen de 15 zile de la data comunicării.

Or, decizia nr. 3716 din data de 30 iunie 2023, a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în rejudecarea fondului urmare a admiterii recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. şi casării sentinţei nr. 138 din 31 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În această situaţie, termenul de 15 zile prevăzut de art. 444 din C. proc. civ. pentru completarea deciziei nr. 3716 din data de 30 iunie 2023, este data pronunţării, în raport de care Înalta Curte constată că prezentul demers judiciar a fost iniţiat de către petentă la data de 6.10.2023 (data confirmării de expediere), cu depăşirea termenului legal.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte aminteşte că sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ. însă constată că titulara prezentei cereri nu a dovedit un astfel de motiv.

În ceea ce priveşte apărarea susţinută în şedinţă publică, calificată ca fiind o cerere de repunere în termen, Înalta Curte constată că nu pot fi primite argumentele petentei în sensul că la momentul pronunţării hotărârii nu putea aprecia, în lipsa considerentelor instanţei, dacă aceasta, judecând pe fond cauza, ar fi luat în considerare calculul iniţial al societăţii, iar nu pe cel al expertului.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte observă că în dispozitivul pronunţat în urma rejudecării s-a prevăzut în mod expres obligaţia pârâtelor de a restitui reclamantei "suma achitată nedatorat de 7.945.269 RON, plus dobânda legală fiscală, calculată de la data plăţii sumei şi până la restituirea acesteia către reclamantă", fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei doar în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor şi a cererii de cheltuieli de judecată, în timp ce cererea de completare a dispozitivului priveşte restituirea sumei de 8.422.727 RON.

Totodată, Înalta Curte reţine că la data de 31 iulie 2023 recurenta - reclamantă a formulat o cerere (soluţionată prin încheierea din data de 20 septembrie 2023), în care a invocat aceleaşi motive cu privire la omisiunea pronunţării asupra cererii formulate oral în faţa instanţei de fond privind precizarea obiectului acţiunii, însă întemeiată pe dispoziţiile art. 442 din C. proc. civ., prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în decizie în sensul obligării pârâtelor de a restitui suma de 8.422.727 RON în loc de suma de 7.945.269 RON.

În aceste condiţii, argumentul invocat de petentă privind imposibilitatea cunoaşterii raţionamentului instanţei de fond cu privire la suma stabilită de expert va fi înlăturată, iar cererea de repunere în termen va fi respinsă ca nefondată.

De asemenea, petenta nu poate invoca nici necunoaşterea legii, întrucât potrivit adagiului "nemo censetur ignorare legem" toate persoanele sunt prezumate a cunoaşte legea şi nimeni nu se poate apăra invocând necunoaşterea ei sau cunoaşterea ei greşită.

În fine, reţine instanţa că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, aceste termene au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea şi cum petenta a sesizat instanţa după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reţinut anterior, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. şi va respinge cererea privind completarea dispozitivului, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de formulate a cererii de completare a dispozitivului ca nefondată.

Respinge cererea formulată de petenta A. S.R.L., privind completarea dispozitivului deciziei nr. 3716 din data de 30 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.