Securitate officer status confirmed in CNSAS action despite treaty and evidence objections.

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.12.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se constate existenţa calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1037 din 23 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1037 din 23 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea pe fond, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiate.

În motivarea recursului, într-o primă critică invocă lipsa calităţii unei persoane fizice de subiect de drept internaţional, astfel că nu putea încălca pacte internaţionale.

Arată că în cadrul dreptului internaţional, subiecte de drept pot fi numai acele entităţi care participă atât la elaborarea normelor dreptului internaţional, cât şi la desfăşurarea raporturilor juridice guvernate de aceste norme, dobândind nemijlocit drepturi şi asumându-şi obligaţii în cadrul ordinii juridice internaţionale; statele constituie principalele subiecte de drept internaţional, având caracter de subiecte originare, tipice, fundamentale ale dreptului internaţional, întrucât numai statele, în virtutea suveranităţii lor, au dreptul nelimitat de a participa la elaborarea normelor de drept internaţional şi îşi pot asuma în totalitate drepturile şi obligaţiile prevăzute de dreptul internaţional.

Un alt subiect de drept internaţional îl reprezintă organizaţiile internaţionale, acestea având calitatea de subiect derivat al dreptului internaţional şi capacitatea de a-şi asuma drepturi şi obligaţii ce rezultă din personalitatea juridică distinctă de cea a statelor care o compun.

Având în vedere condiţiile pentru încadrarea unei entităţi în categoria subiectelor de drept internaţional - participarea la elaborarea normelor dreptului internaţional şi la desfăşurarea raporturilor juridice guvernate de aceste norme - nu poate fi acceptat ca o persoană fizică să aibă calitatea de subiect de drept internaţional.

Consideră că este eronată aprecierea primei instanţe în ceea ce priveşte urmărirea de către recurent a încălcării dreptului la viaţă privată şi liberă circulaţie a altor persoane fizice, drepturi prevăzute de Pactul Internaţional cu privire la Drepturile civile şi politice.

Susţine că este absurdă şi pretinsa îndeplinire a condiţiei prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 ca informaţiile furnizate Securităţii să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în condiţiile în care dreptul internaţional nu creează în mod direct drepturi şi obligaţii pentru individ, care rămâne un obiect, şi nu un subiect al dreptului internaţional, acesta din urmă fiind un drept interstatal.

A doua critică vizează greşita interpretare de către prima instanţă a condiţiilor prevăzute la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport şi cu Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 672/2012.

Arată că argumentele din senstinţa atacată exced cadrului legal.

Arată că prin numeroase decizii (nr. 843/2011, nr. 530/2009, nr. 1522/2011), Curtea Constituţională a României a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 nu promovează răspunderea juridică sau politică şi nici nu determină o formă de răspundere morală sau juridică cu caracter colectiv, însă, o hotărâre judecătorească ce constată, în mod nelegal, calitatea de lucrător al Securităţii a unei persoane, deşi există suficiente elemente care dovedesc lipsa vinovăţiei sau a vreunei încălcări a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aduce serioase prejudicii ce nu-şi mai pot găsi cuantificarea justă sau reparaţia meritată, câtă vreme respectiva hotărâre a devenit publică.

În jurisprudenţa sa constantă (Deciziile nr. 899/2010, nr. 843/2011, nr. 1632/2011, nr. 760 şi nr. 1416/2011, nr. 672/2012), Curtea Constituţională a subliniat faptul că într-o acţiune în constatarea calităţii de lucrător, promovată de CNSAS, pârâtul nu trebuie să îşi demonstreze nevinovăţia, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia.

Arată că pentru a da eficienţă dreptului la un proces echitabil, probele nu trebuie apreciate individual, judecătorul având obligaţia să le coroboreze cu datele sau informaţiile provenite din alte surse sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, consideră că aceasta a fost în mod greşit interpretată de către prima instanţă, care nu a ţinut cont de obligaţiile sale, în calitate de angajat al fostei Securităţi, în gradul de locotenent în cadrul IJ Satu Mare - Securitate, printre care şi aceea că era nevoit să declare orice fel de activităţi contrare regimului comunist.

Astfel, informaţia în legătură cu intenţia numitului MAPE de a rămâne în străinătate se circumscrie obligaţiilor care îi reveneau în sarcină oricărui ofiţer din cadrul IJ Satu Mare - Securitate, motiv pentru care informaţiile cuprinse în cele cinci note nu pot îndeplini cea de-a doua cerinţă legală privind îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, câtă vreme exista o obligaţie de serviciu de a comunica şi dezvălui orice activitate de natură a periclita siguranţa publică.

În privinţa verificărilor dispuse asupra numitului MAPE prin surse dirijate sau verificări la domiciliu, deşi aceste măsuri au fost dispuse, nu rezultă prin ce modalitate concretă au fost puse în aplicare respectivele măsuri, respectiv dacă s-au folosit mijloace care au condus la încălcarea unor drepturi. Culegerea de informaţii despre o persoană nu are prin ea însăşi aptitudinea să încalce drepturi câtă vreme din actele dosarului nu rezultă nicio altă modalitate de intruziune concretă în viaţa privată a subiectului.

Susţine că urmărirea informativă a numitului GM a fost motivată exclusiv de manifestările naţionalist-iredentiste maghiare ale acestuia.

Tot în legătură cu cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, consideră că aceasta are un conţinut vădit neclar şi imprecis, întrucât noţiunea de "drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului" are o arie de acoperire mult prea mare şi poate conduce la aprecieri subiective şi la atribuirea calităţii de lucrător al Securităţii unor persoane care, în realitate, să nu fi îndeplinit această ultimă condiţie legală; neclaritatea normelor creează confuzii şi cu privire la conduita ce trebuie adoptată.

În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii de Apel Bucureşti

Invocând dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNSAS, arată că CNSAS nu l-a înştiinţat în temeiul art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, cu privire la demararea procedurilor de verificare, în legătură cu existenţa ori inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.

De asemenea, invocă alin. (5) al articolului de mai sus, prin care se stabileşte că:

"Direcţia investigaţii şi Direcţia comunicare, la finalizarea verificărilor, înaintează întreaga documentaţie Direcţiei juridice, în vederea emiterii unui aviz scris şi motivat în fapt şi în drept. Direcţia juridică înaintează Colegiului CNSAS, prin secretarul acestuia, nota de constatare cu privire la existenţa ori inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia şi avizul întocmit împreună cu materialele care au stat la baza întocmirii lor. Colegiul CNSAS, în maximum 15 zile lucrătoare de la înregistrarea la Secretariat, va lua în discuţie nota de constatare (...)."

În acest sens arată că Nota de constatare este datată S/DI/1517/28.09.2021, iar şedinţa Colegiului CNSAS este din data de 16.11.2021, deci după 35 zile lucrătoare de la data întocmirii Notei de constatare.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de fond în mod corect a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

Astfel, arată că măsurile întreprinse sau încuviinţate de către recurentul-pârât au încălcat flagrant drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare, iar pe de altă parte, la acea dată acţiunile sale au presupus grave imixtiuni în viaţa privată a persoanelor vizate, încălcându-se dreptul la viaţă privată a acestora şi dreptul la liberă exprimare.

În ceea ce priveşte lipsa calităţii persoanei fizice de subiect de drept internaţional, respectiv imposibilitatea încălcării de către recurentul-pârât a unor pacte internaţionale, solicită respingerea acesteia, având în vedere că persoanele fizice şi persoanele juridice pot avea calitatea de subiect al raporturilor juridice de drept internaţional public în măsua în care, prin tratate sau norme juridice imperative se reglementează drepturi sau obligaţii în ceea ce piveşte aceste persoane.

Mai mult, Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice a fost ratificat prin Decretul nr. 212/1974, astfel că face parte din dreptul intern şi, prin urmare, orice persoană a dobândit obligaţia de a respecta dreptul la viaţă privată şi dreptul la liberă exprimare, prevăzute în art. 17 şi 19 din respectivul pact internaţional.

Pe fond, consideră că prima instanţă a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) pentru a se constata calitatea intimatului-pârât de lucrător al Securităţii, în condiţiile în care motivaţia politică a urmăririi informative a persoanelor vizate de Securitate reiese cu prisosinţă din documentele menţionate în nota de constatare şi invocate în acţiunea de fond.

Mai arată că urmărirea informativă instrumentată împotriva persoanelor vizate de Securitate a fost una abuzivă, motivată de considerente politice şi nu de stricta respectare a normelor legale în vigoare, inclusiv a prevederilor Constituţiei României din 1965 sau a regulamentelor militare.

De asemenea, susţine că afirmaţia recurentului în sensul că nu ar fi fost îngrădite drepturile fundamentale ale omului este lipsită de temei, întrucât simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la persoanele urmărite de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale constituia o violare a dreptului la viaţă privată.

Totodată, arată că legiuitorul nu face disticţie între perosanele care au iniţiat şi care au supus spre aprobare anumite măsuri şi persoanele care le-au aprobat ori executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliţie politică să vizeze încălcarea unor drepturi sau libertăţi fundamentale.

În privinţa dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S., arată că, deşi recurentul-pârât susţine că C.N.S.A.S. nu a procedat la informarea acestuia cu privire la demararea procedurilor de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii în sarcina sa, acesta a recunoscut în întâmpinarea de la fond, că, deşi a dat curs invitaţiei primite, nu s-a procedat la comunicarea în scris la finalul termenului de 90 de zile a rezultatelor verificărilor efectuate, astfel că recurentul-pârât a avut cunoştinţă de iniţierea procedurii de verificare, ce a fost declanşată în baza cererii nr. x/22.05.2006.

Referitor la invocarea art. 35 alin. (5) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S., arată că termenele prevăzute în regulament au strict rolul de a organiza relaţia diferitelor structuri componente ale C.N.S.A.S., pentru buna desfăşurare a activităţii, fără a reglementa natura juridică şi nici vreo sancţiune în cazul nerespectării acestora; acest termen nu se regăseşte în cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008.. Aşadar, termenul de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea la Secretariat pentru luarea în discuţie a notei de constatare este un termen de recomandare, neavând caracterul unui termen de prescripţie sau de decădere.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 5 mai 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate existenţa calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.

Prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată şi a constatat calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs recurentul-pârât A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Într-o primă critică, recurentul-pârât susţine că persoanele fizice nu au calitate de subiect de drept internaţional, astfel că nu putea încălca pacte internaţionale, respectiv în cadrul dreptului internaţional, subiecte de drept pot fi numai acele entităţi care participă atât la elaborarea normelor dreptului internaţional, cât şi la desfăşurarea raporturilor juridice guvernate de aceste norme, dobândind nemijlocit drepturi şi asumându-şi obligaţii în cadrul ordinii juridice internaţionale.

Critica este nefondată, sub acest aspect Înalta Curte reamintind faptul că persoanele fizice şi persoanele juridice pot avea calitatea de subiect al raporturilor juridice de drept international public în măsura în care, prin tratate sau norme juridice imperative (jus cogens) se reglementează drepturi sau obligaţii, în ceea ce priveşte aceste persoane.

Astfel, Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice a fost ratificat prin Decretul nr. 212/1974, aşa încât face parte din dreptul intern, motiv pentru care orice peroană a dobândit obligaţia de a respecta dreptul la viaţă privată şi dreptul la liberă circulaţie al altei persoane, drepturi recunoscute, aşa cum s-a arătat, prin art. 12 din respectivul Pact Internaţional.

De altfel, Constituţia Republicii Socialiste România din 1965 prevedea garantarea cetăţenilor Republicii Socialiste România a libertăţii cuvântului, a presei, a întrunirilor, a mitingurilor şi a demonstraţiilor (art. 28), precum şi a libertăţii conştiinţei (art. 30, care stipula că oricine este liber sa împărtăşească sau nu o credinţă religioasă şi că libertatea exercitării cultului religios este garantată).

De asemenea, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată şi proclamată de Adunarea generală a O.N.U prin Rezoluţia 217 A (III) din 10 decembrie 1948, iar România a semnat-o la 14 decembrie 1955 când prin R 955 (X) a Adunării generale a ONU, a fost admisă în rândurile statelor membre.

Astfel, atât Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, cât şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului fuseseră ratificate de România la momentul desfăşurării activităţii informative, iar aspectele invocate prin cererea de recurs sub acest aspect, nu pot fi exoneratoare pentru recurent, câtă vreme acesta, ca agent al statului comunist, a contribuit la această stare de lucruri.

Înalta Curte observă astfel că în cauza de faţă există dovezi că recurentul, prin activitatea sa, a încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, astfel cum bine a reţinut judecătorul fondului, înscrisurile depuse la dosarul de fond demonstrând cu prisosinţă acţiunile ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viaţă privată şi dreptul la libera circulaţie, prevăzute de art. 17, respectiv art. 12 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, stipulate de Constituţia de la acea dată şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este considerat lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 atribuie calitatea de lucrător numai acelor persoane care au desfăşurat activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale, ceea ce înseamnă că prin activităţile respective trebuia să se fi produs efectiv un rezultat.

Ca urmare a acestor exigenţe deduse din textul legal sancţionator, la analiza calităţii de lucrător, trebuie să se aibă în vedere şi raportul rezonabil de proporţionalitate între interesele generale şi cele particulare.

În speţă, se constată că prima condiţie impusă de textul de lege de mai sus este îndeplinită, recurentul-pârât fiind angajat al fostei Securităţi, având gradul de locotenent în cadrul IJ Satu Mare - Securitate (1989).

În ceea ce priveşte a doua condiţie, Înalta Curte constată că şi aceasta este îndeplinită.

Astfel, recurentul-pârât a participat la supravegherea informativă a titularului dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.), numitul M.A.P.E., urmărit pentru "legături suspecte cu cetăţeni străini, întâlniri şi relaţii neoficiale cu aceştia, suspiciuni că ar dori să se stabilească în străinătate", iar în dosarul informativ nr. x recurentul-pârât a dispus luarea în mapă de verificare şi a întocmit un plan de măsuri privind pe numitul B., prin care a procedat la dirijarea surselor "C.", "D.", "E." şi "F." de la locul de muncă, în vederea cunoaşterii preocupărilor, comportării şi documentarea manifestărilor ostile, aşa cum rezultă din planul de măsuri întocmit de pârât la data de 24.05.1989.

În ceea ce priveşte dosarul nr. x se reţine că persoana urmărită, numitul G.M., mozaicar, şef de echipă la Brigada nr. 2 din cadrul IACM Satu Mare, a fost semnalat cu manifestări ostile la adresa conducerii superioare de partid şi de stat, precum şi cu manifestări naţionalist-iredentiste maghiare.

Astfel cum reiese din Nota de constatare întocmită de intimatul-reclamant CNSAS - Direcţia Investigaţii, activităţile desfăşurate de recurentul-pârât în dosarul nr. x au constat în: dirijarea şi instruirea reţelei informative pentru a cunoaşte acţiunile, atitudinile şi concepţiile obiectivului, comportarea la locul de muncă, comentariile pe care le face pe marginea unor evenimente social politice; instituirea controlului, interceptarea corespondenţei asupra trimiterilor poştale ale obiectivului în scopul cunoaşterii concepţiilor celui în cauză, precum şi pentru identificarea legăturilor şi natura lor; documentarea cazului; avertizarea obiectivului pentru manifestări ostile la adresa conducerii de partid şi de stat, precum şi pentru manifestări naţionalist-iredentiste maghiare.

De asemenea, au fost stabilite şi puse în plicare măsurile ce urmau să se ia în raport cu fiecare dintre aspectele semnalate.

Totodată, în dosarul nr. x/1000, titularul, numitul M.A.P.E., a fost urmărit pentru legături suspecte cu cetăţeni străini, întâlniri şi relaţii neoficiale cu aceştia, suspiciuni că ar dori să se stabilească în străinătate, iar activităţile desfăşurate de recurentul-pârât au constat în: încadrarea informativă a obiectivului la locul de muncă cu sursa "G." prin intermediul căreia se stabileau atitudinile şi concepţiile obiectivului, comportamentul în relaţiile cu personalul muncitor de naţionalitate română şi cu cel de naţionalitate maghiară; instruirea şi dirijarea rezidentului "C." pe lângă obiectiv pentru a stabili motivul mutării la Satu Mare, dacă intenţionează să-şi aducă şi mama la Satu Mare, precum şi pentru a semnala eventualele manifestări ostile ale acestuia; folosirea persoanei de sprijin "E." la domiciliul obiectivului, în scopul cunoaşterii activităţilor extraprofesionale pe care le desfăşoară şi al identificării legăturilor şi natura acestora; studierea posibilităţii instalării unor mijloace de tehnică operativă complexe la domiciliul acestuia, în scopul cunoaşterii discuţiilor purtate de acesta; folosirea posibilităţilor de informare ale U.M. 0647, cu profil de interceptarea corespondenţei şi a compartimentului corespondent din cadrul Securităţii judeţene Satu Mare.

Faţă de aceste aspecte, prima instanţă a reţinut în mod corect că în cauză s-a dovedit, dincolo de orice dubiu rezonabil, implicarea pârâtului în acţiunea informativă deschisă asupra titularilor celor două dosare, precum şi faptul că la baza activităţii pârâtului au stat informaţiile ce conturează motivul politic al urmăririi domnilor B. şi H., considerent pentru care propunerile şi măsurile dispuse de către pârât au fost abuzive, justificate de considerente politice, şi nu de stricta respectare a normelor legale în vigoare, inclusiv a prevederilor Constituţiei României din 1965, sau a regulamentelor militare, activitatea pârâtului fiind specifică poliţiei politice întrucât vine în sprijinul regimului totalitar comunist, fără a avea vreo legătură cu siguranţa naţională.

Cu alte cuvinte, activitate de obţinere a unor informaţii cu caracter personal privind pe numiţii G.M. şi M.A.P.E., fără cunoştinţa şi acordul acestora, nu a urmărit apărarea vreunui interes naţional, respectiv persoanele în cauză au fost supravegheate informativ în baza unor elemente ce nu erau de natură a fundamenta măsurile de supraveghere dispuse.

În ceea ce priveşte dosarul informativ nr. x, acesta a fost închis la data de 15.11.1989, fiind stabilită măsura avertizării titularului, care a fost pusă în aplicare, măsura închiderii dosarului fiind luată ca urmare a aprecierii că aceasta a avut efect.

Cu privire la dosarul nr. x/1000, ca urmare a deschiderii dosarului de urmărire informativă faţă de persoana urmărită, s-a dispus avizarea negativă a cererii de plecare în străinătate a titularului dosarului, prin Raportul din data de 20.07.1989.

Prin urmare, instrumentarea celor două dosare a avut asupra titularilor dosarelor efecte în planul îngrădirii unor drepturi şi libertăţi.

Astfel fiind, contrar celor susţinute de către recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că un ofiţer al Securităţii care a participat direct la instrumentarea unui dosar de urmărire încălcând, din motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale garantate de Constituţie şi de tratate internaţionale ratificate de România, corespunde definiţiei lucrătorilor Securităţii, în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, importantă fiind, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor în viaţa personală a celui urmărit.

Toate aceste acţiuni ale pârâtului vizând urmărirea îndeaproape a întregii vieţi a unor persoane, dar şi opiniile acestor persoane, constituie activităţi prin care s-au suprimat/îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, aceste acţiuni ale recurentului-pârât reieşind din analiza coroborată a materialelor informative prezentate de intimatului-reclamant, din care rezultă că activitatea recurentului-pârât se încadrează aceleia de colaborator al securităţii.

În ceea ce priveşte critica formulată cu privire la greşita interpretare de către prima instanţă a condiţiilor prevăzute la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport şi cu Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 672/2012, Înalta Curte constată că prin decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, Curtea Constituţională a admis, în parte, excepţia de neconstituţionalitate invocată în dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2011 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, sunt neconstituţionale.

Însă, soluţia din dispozitivul deciziei Curţii Constituţionale se impune a fi interpretată coroborat cu considerentele decizorii, respectiv cele care au stat la baza soluţiei pronunţate, cu atât mai mult cu cât neconstituţionalitatea constatată de către instanţa de contencios constituţional rezultă din modalitatea de interpretare şi aplicare a textului de lege, fiind vorba de o decizie cu rezervă de interpretare.

Prin Decizia Curţii Constituţionale anterior amintită, s-au reţinut următoarele aspecte:

"Curtea reţine, totodată, că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" permit instanţei judecătoreşti ca, soluţionând acţiunea în constatare, să se pronunţe exclusiv pe baza unor asemenea documente.

În acest context, ceea ce trebuie, de asemenea, avut în vedere este dacă partea interesată a avut posibilitatea efectivă de a contesta autenticitatea probelor şi de a propune dovezi contrarii. (...)

"Curtea constată, aşadar, că prin sintagmele legale în discuţie se aduce atingere unui element esenţial al procesului echitabil, şi anume principiului egalităţii armelor.

În aceste condiţii, Curtea constată că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" aduc atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, şi dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie, deoarece creează posibilitatea ca instanţa judecătorească, în absenţa obiectivă a altor probe legale, verosimile, pertinente şi concludente, să soluţioneze acţiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii. A accepta o asemenea interpretare echivalează cu a acorda instanţei judecătoreşti un rol superficial, incompatibil cu funcţia sa de înfăptuire a justiţiei. Or, în cazul unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia, realizarea justiţiei presupune şi verificarea obiectivă a veridicităţii actelor şi faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic şi istoric al ţării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiţia imparţială, fără urme vindicative, într-o societate democratică şi protecţia drepturilor individului să fie atins. (...)

Prin urmare, Curtea constată că pentru a da eficienţă dreptului la un proces echitabil, şi implicit dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" nu pot fi administrate şi apreciate, individual, ca probe unice. Cu alte cuvinte, asemenea documente nu pot avea forţă probantă luate izolat şi, ca atare, nu pot servi ca temei al admiterii acţiunii în constatare, decât dacă, pe calea unei atente şi complete analize, sunt coroborate cu datele sau informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

O asemenea soluţie corespunde îndatoririi legale a judecătorilor de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Curtea constată că, numai în aceste condiţii, acţiunea în constatare prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 poate fi just soluţionată de instanţa judecătorească, astfel încât scopul declarat al actului normativ - deconspirarea Securităţii să fie atins, iar adevărul istoric, corect receptat şi consacrat."

Din interpretarea deciziei de mai sus, se constată că în speţă, Curtea Constituţională a avut în vedere două aspecte, şi anume: pe de o parte, faptul că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii nu pot fi administrate şi apreciate, individual, ca probe unice, ci se impun a fi coroborate cu date sau informaţii provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă, iar pe de altă parte sintagmele respective au fost constatate ca fiind neconstituţionale în măsura în care s-ar încălca principiul egalităţii armelor în ceea ce priveşte administrarea probatoriilor, respectiv în ipoteza în care partea interesată a avut sau nu posibilitatea efectivă de a contesta autenticitatea probelor şi de a propune dovezi contrarii.

Cu alte cuvinte, Curtea Constituţională a avut în vedere ca interpretarea sintagmelor "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" să nu aducă atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, şi dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie, respectiv să nu se creeze posibilitatea ca instanţa judecătorească, în absenţa obiectivă a altor probe legale, verosimile, pertinente şi concludente, să soluţioneze acţiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.

Or, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile Deciziei nr. 672 din 26 iunie 2012 a Curţii Constituţionale, în condiţiile în care recurentul-pârât a avut posibilitatea să formuleze apărări cu privire la aspectele ce se reţin sarcina sa, iar pe de altă parte, rapoartele informative nu sunt singurele probe administrate în cauză, acestea fiind interpretate coroborat cu notele informative date de sursele dirijate de către recurentul-pârât, precum şi cu celelalte documente de la dosar.

Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S., potrivit cărora:

"(2) CNSAS înştiinţează persoana verificată în temeiul art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, cu privire la demararea procedurilor de verificare, în legătură cu existenţa ori inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia. De asemenea, i se solicită persoanei verificate copie de pe cartea de identitate, un curriculum vitae amănunţit, precum şi o copie certificată de pe carnetul de muncă.", Înalta Curte constată că aceasta este nefondat.

Astfel, la dosarul de fond se află adresa de înştiinţare a recurentului-pârât, conform normei de mai sus, prin care i se aduce la cunoştinţă înregistrarea unei cereri privind verificarea sa şi demararea acestor proceduri, solicitându-i-se o copie de pe actul de identitate şi un curriculum vitae.

Cu privire la invocarea de către recurentul-pârât a dispoziţiilor art. 35 alin. (5) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S., potrivit cărora:

"(5) Direcţia investigaţii şi Direcţia comunicare, la finalizarea verificărilor, înaintează întreaga documentaţie Direcţiei juridice, în vederea emiterii unui aviz scris şi motivat în fapt şi în drept. Direcţia juridică înaintează Colegiului CNSAS, prin secretarul acestuia, nota de constatare cu privire la existenţa ori inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia şi avizul întocmit împreună cu materialele care au stat la baza întocmirii lor. Colegiul CNSAS, în maximum 15 zile lucrătoare de la înregistrarea la Secretariat (...)", Înalta Curte constată că termenul la care face referire acest text de lege este un termen de recomandare, care nu presupune aplicarea unei sancţiuni în caz de nerespectare.

De altfel, acest termenul nu este prevăzut în O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, ci doar în Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S., având rolul de a organiza activitatea diferitelor compartimente şi structuri din cadrul acestei instituţii.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 1037 din 23 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 1037 din 23 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.