Administrative challenge to prosecutor’s denial of photocopying rights quashed and remanded for failure to examine arguments

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.01.2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei de respingere a Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare din data de 02.12.2021 şi a Rezoluţiei de clasare nr. 2799/08.10.2021, precum şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor în vederea stabilirii vinovăţiei şi sancţiunilor pentru abaterea disciplinară constând în încălcarea dreptului de a avea fotocopii ale înscrisurilor din dosarul de cercetare penală nr. 10438/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova de către conducătorul acestei instituţii, drept prevăzut de art. 94 alin. (4) coroborat cu art. 94 alin. (2) din C. proc. pen.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 808 din data de 29 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei menţionate anterior, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii contestaţiei formulate, în sensul desfiinţării Rezoluţiei de respingere a Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare din data de 2 decembrie 2021 şi a Rezoluţiei de clasare nr. 2799/08.10.2021 şi trimiterii dosarului pentru completarea verificărilor, în vederea stabilirii vinovăţiei şi sancţiunile pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a arătat că, instanţa de fond nu a analizat criticile formulate în contestaţie cu privire la reţinerea greşită a situaţiei de fapt în cadrul celor două rezoluţii ale Inspecţiei Judiciare, contestate în prezenta cauză, prin raportare la faptul că Inspectorul-şef şi inspectorul judiciar au reţinut în mod greşit şi fără suport probator aprobarea fotocopierii filei 3 prin rezoluţia prim-procurorului din data de 05.08.2021.

Contrar susţinerilor inspectorului judiciar, în cuprinsul adresei nr. x/05.08.2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova s-a menţionat că filele x nu i-au fost aprobate, dar nu s-a făcut nicio referire cu privire la dosarul de cercetare penală 10438/P/2016, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova. La dosarul administrativ al Inspecţiei Judiciare nu există niciun document care să ateste primirea copiei filei 3 din dosarul penal.

Mai arată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu a comunicat copiile adreselor nr. x/05.08.2021 şi nr. y/29.09.2021 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, aspect dovedit de înscrisurile transmise de această instituţie .

Susţine că Inspectorul-şef şi inspectorul judiciar au reţinut în mod greşit şi fără suport probator că i-a fost admisă fotocopierea filei 3 şi i-au respinse doar filele x prin rezoluţia prim-procurorului din data de 05.08.2021, ceea ce demonstrează că nu a fost efectuată o verificare şi o analiză a celor sesizate în prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 808/2022, Curtea de Apel Bucureşti nu a analizat criticile referitoare la starea de fapt reală a încălcării dreptului de fotocopiere prin respingerea tuturor filelor solicitate, argumentele instanţei referindu-se în mod eronat la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate de magistrat.

Aşadar, instanţa de fond a respins în mod greşit şi nelegal acţiunea reclamantului fără să analizeze argumentele în fapt şi în drept precizate în cererea de chemare în judecată, ceea ce echivalează cu lipsa cercetării fondului.

De asemenea, instanţa de fond nu a analizat criticile referitoare la aprecierile subiective în afara cadrului legal celor 2 rezoluţii, referitoare la dreptul la apărare al reclamantului în ceea ce priveşte solicitarea fotocopierii filelor x si 52 pe care a formulat-o la data de 04.08.2021.

În opinia sa, partea vătămată are dreptul de a se apăra ea însăşi în conformitate cu art. 10 alin. (1) C. proc. pen., având dreptul să aprecieze şi asupra relevanţei unui înscris. Cu toate acestea, inspectorul-şef şi inspectorul judiciar au constatat în mod nelegal că filele x nu vizau dreptul la apărare al reclamantului. Aprecierile Inspectorului şef şi inspectorului judiciar sunt însă în afara cadrului legal în condiţiile în care aceştia nu se pot substitui părţii vătămate şi nu au calitatea de reprezentant legal al reclamantului pentru a stabili importanţa juridică a înscrisurilor din dosarul penal în vederea formulării apărărilor în căile de atac prevăzute de C. proc. pen.

În plus, fila x atestă data la care a fost primită plângerea de la Direcţia Naţională Anticorupţie şi lipsa oricărei cercetări pe parcursul a 5 ani în perioada 2016-2021, ceea ce reprezintă o încălcare a termenului rezonabil al procesului penal prevăzut de art. 8 din C. proc. pen., iar fila x se referă la documentele si informaţiile solicitate de la O.C.P.I. Dolj, înscris necesar pentru a observa obiectivele de cercetare stabilite de organul de cercetare penală.

A mai arătat că instanţa de fond nu a analizat criticile formulate în contestaţie în ceea ce priveşte rezoluţiile emise de Inspecţia Judiciară, prin raportare la încălcarea dreptului de fotocopiere garantat de prevederile art. 94 alin. (2) coroborat cu art. 94 alin. (8) din C. proc. pen. şi la înscrisurile depuse în susţinerea acestor critici.

Contestaţia adresată instanţei vizează legalitatea Rezoluţiei de respingere a Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare din data de 02.12.2021 şi a Rezoluţiei de clasare nr. 2799/08.10.2021 prin raportare la încălcarea dreptului de fotocopiere garantat de prevederile art. 94 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 94 alin. (8) din acelaşi act normativ şi mijloacele de probă depuse în susţinerea criticilor formulate.

Or, instanţa de fond a reţinut în mod eronat că reclamantul a criticat legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate în dosarul de cercetare penală nr. 10438/P/20I6 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, ceea ce este infirmat de sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare, contestaţia formulată, răspunsul la întâmpinare şi concluziile scrise depuse la dosar prin care a arătat reclamantul că a înţeles să invoce încălcarea dreptului de fotocopiere prevăzut de art. 94 alin. (2) din C. proc. pen., prin refuzul fotocopierii documentelor solicitate.

Motivarea instanţei de fond reprezintă aşadar, în opinia recurentului-reclamant, o încălcare a principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil în ceea ce priveşte stabilirea obiectului şi limitelor procesului si o încălcare a obligaţiei instanţei de fond de a se pronunţa asupra criticilor formulate în contestaţie.

Mai mult, Curtea a constatat existenţa unor constrângeri legale şi constituţionale în ceea ce priveşte analiza legalităţii şi temeiniciei actului de urmărire penală, ceea ce nu constituie competenţa Inspecţiei Judiciare, ci doar a controlului ierarhic superior şi jurisdicţional.

Prin schimbarea motivului sesizării adresate Inspecţiei Judiciare, instanţa de fond a apreciat că sesizarea reclamantului nu se întemeiază pe probe relevante prin raportare la motivul reprezentat de legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate de magistrat, iar verificările efectuate pentru cercetarea acestui motiv sunt suficiente, încălcând astfel principiul disponibilităţii, consacrat de art. 9 din C. proc. civ., potrivit cărora obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamantul A., solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi reclamantul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile privind încălcarea de către instanţa de fond a principiului disponibilităţii şi al legalităţii procesului civil se circumscriu pct. 5 al aceluiaşi articol, care devine incident când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În continuare, analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu efectuarea controlului de legalitate a Rezoluţiei Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare din data de 2 decembrie 2021 şi a Rezoluţiei de clasare nr. 2799/08.10.2021 privind pretinsa săvârşire de către conducătorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova a unei abateri disciplinare, ca urmare a încălcării dreptului reclamantului de a fotocopia înscrisurile din dosarul penal nr. x/2016

Instanţa de fond a respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată, reţinând, în esenţă, că inspectorul judiciar a analizat în mod corespunzător şi cu respectarea limitelor de competenţă, sesizarea reclamantului, din perspectiva incidenţei abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004. Pentru a statua astfel, prima instanţă a reţinut că inspectorii judiciari, în activitatea lor, trebuie să respecte principiul independenţei magistratului şi supunerii lui numai legii, principii care reprezintă un impediment legal pentru considerarea inspectorului judiciar ca fiind un organ de control/subcontrol al legalităţii şi temeiniciei soluţiilor adoptate de magistraţi, acesta putând doa să se pronunţe asupra unei eventuale abateri disciplinare în baza probelor existente. În această împrejurare, prima instanţă a apreciat că, în speţă, soluţia pronunţată de pârâtă în cuprinsul actului atacat este motivată rezonabil, având în mod legal în vedere doar abaterile în privinţa cărora existau indicii şi fiind pronunţată cu respectarea limitelor marjei sale de apreciere.

Recurentul a criticat soluţia instanţei de fond, arătând că aceasta nu a analizat criticile privind încălcarea dreptului său de fotocopiere a unor înscrisuri din dosar, ci s-a întemeiat pe motive străine de cauză, referitoare la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate de magistrat, încălcând astfel principiul disponibilităţii şi al legalităţii procesului civil.

Din analiza sentinţei pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat cererea de chemare în judecată prin prisma prevederilor art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, însă, în motivare, a reţinut că reclamantul, prin demersul iniţiat, nu poate supune controlului exercitat de inspectorii judiciari şi implicit, de o instanţă de judecată, soluţia pronunţată în dosarul penal, or, reclamantul nu a formulat nicio critică cu privire la aceasta, prin cererea de chemare în judecată.

O atare motivare a sentinţei primei instanţe este, aşadar, străină de natura cauzei, câtă vreme, după cum s-a arătat în paragrafele anterioare, acţiunea dedusă judecăţii în cauza pendinte a vizat pretinsa încălcarea de către magistraţi a dreptului reclamantului la apărare, respectiv de a obţine fotocopii ale unor înscrisuri din dosarul penal. Or, instanţa de fond nu a făcut nicio referire cu privire la această critică, considerentele sale vizând aspecte generale referitoare la atribuţiile şi limitele inspectorilor judiciari, în procedura de cercetare disciplinară reglementată de art. 99 indice 1 din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte constată că prima instanţă nu a analizat toate motivele de fapt şi de drept expuse prin cererea de chemare în judecată, limitându-se la consideraţii de ordin general, fără să examineze în concret legalitatea şi temeinicia rezoluţiilor a căror anulare se solicită în prezenta cauză.

Se impune a se sublinia că, potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească va cuprinde, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor şi la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar (în speţă, de legalitate a hotărârii). De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi al argumentelor invocate de părţi, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa, astfel că nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti, total sau parţial, echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

În mod evident, prin omisiunea instanţei de fond de a examina şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt şi de drept invocate de reclamant, care necesitau un răspuns specific şi explicit, au fost nesocotite dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte fiind astfel în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuţiile de control judiciar.

În aceste condiţii, s-a cauzat reclamantului o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

În consecinţă, se constată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul disponibilităţii şi al legalităţii procesului civil. De asemenea, este incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat în mod expres de către recurentul reclamant.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza toate motivele de fapt şi de drept menţionate în cererea de chemare în judecată.

Faţă de considerentele expuse în paragrafele anterioare, constatând incidenţa motivelor de casare reglementate de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., precum şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 808 din data de 29 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.