Competent Jurisdiction for Military Pension Update Claims: Special Statutory Tribunal Jurisdiction Prevails Over Administrative Contencioso
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the specialized civil section of the Court of First Instance (Tribunal), ruling in favor of the claimant regarding the procedural forum rather than the merits. The dispute involved a claimant seeking the retroactive indexation and update of a military state pension, challenging the prohibition on such adjustments introduced by Government Emergency Ordinance No. 59/2017 and arguing for compensation based on inflation and legal interest. The Court determined that under Article 101 of Law No. 223/2015 on military state pensions, which establishes a special jurisdictional regime distinct from the general administrative procedural law, disputes concerning the establishment and payment of pension rights fall exclusively within the competence of tribunals, thereby rejecting the administrative-jurisdictional claims of the Appellate Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 din C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, art. 59 din Legea nr. 223/2015, art. 194 C. proc. civ; Competent Jurisdiction for Military Pension Update Claims: Special Statutory Tribunal Jurisdiction Prevails Over Administrative Contencioso: The dispute involved a claimant seeking the retroactive indexation and update of a military state pension, challenging the prohibition on such adjustments introduced by Government Emergency Ordinance No. 59/2017 and arguing for compensation based on inflation and legal interest. The Court determined that under Article 101 of Law No. 223/2015 on military state pensions, which establishes a special jurisdictional regime distinct from the general administrative procedural law, disputes concerning the establishment and payment of pension rights fall exclusively within the competence of tribunals, thereby rejecting the administrative-jurisdictional claims of the Appellate Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the Court's authority to establish the competent jurisdiction and resolve the negative conflict of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 636 din 7 iunie 2023, Tribunalul Caraş Severin, secţia I civilă- Complet specializat -conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 478 din 12 septembrie 2023, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea completului specializat în soluţionarea litigiilor de muncă din cadrul secţiei I civile a Tribunalului Caraş-Severin, a constatat invit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea judecării cauzei şi sesizarea instanţei competente să soluţioneze conflictul de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Caraş Severin, secţia I civilă- Complet specializat -conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În prezenta cauză, reclamantul - domnul A. - a chemat în judecată Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând:
- recunoaşterea existenţei drepturilor pretinse şi obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne ca, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, forma de bază, şi a dispoziţiilor art. 1 al Anexei nr. 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 31/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat, să efectueze retroactiv operaţiunea de actualizare a cuantumului pensiei prin raportare salariul de funcţie, care de la 1 octombrie 2017 a fost majorat cu 10/%, potrivit dispoziţiilor art. II alin. (5) şi (7) din Legea nr. 152/2017 modificată, iar de la 1 ianuarie 2018 cu 25% faţă de nivelul salariului de funcţie acordat pentru luna decembrie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
- efectuarea de către pârâtă a operaţiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu, începând cu data de 15.09.2017 (data când şi-a produs efecte O.U.G. nr. 59/2017) avându-se în vedere art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, forma de bază;
- plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective, precum şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispoziţiilor art. 1-3 din O.G. nr. 13/2011, începând cu data 16.02.2020 şi până la data plăţii efective;
- constatarea calităţii de creditor al pârâtei şi, în consecinţă, aceasta să fie obligată la plata diferenţelor de drepturi băneşti de pensie militară de serviciu dintre sumele primite şi sumele rezultate în urma actualizării;
- constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;
- cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul este beneficiarul unei pensii militare începând cu data de 01.09.2016, iar în prezenta cauză susţine faptul că prin adoptarea O.U.G. nr. 59/2017 au fost eliminate dreptul la indexarea pensiei conform art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma de bază) şi dreptul la actualizarea cuantumului pensiei în raport cu majorările salariului de grad şi salariului de funcţie conform art. 60 alin. (1) din aceeaşi Lege nr. 223/2015, măsurile fiind considerate de reclamant ca disproporţionale în raport cu alte categorii socio-profesionale din sistemul public de pensii ale căror drepturi de pensie sunt permanent şi constant actualizate, majorate sau indexate în funcţiei de condiţiile socio-economice.
De asemenea, reclamantul a solicitat repararea pagubei pricinuite prin interdicţia indexării şi actualizării pensiei domniei sale, invocând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.
Reclamantul a indicat temeiul juridic al acţiunii, menţionând expres dispoziţiile art. 192, art. 193, art. 194 C. proc. civ. art. 101, art. 102, din Legea nr. 223/2015; art. 28 alin. (1), art. 60 alin. (1) şi (3) (în forma aplicabilă până la data de 15.09.2017) din Legea nr. 223 din 2015, modificată prin O.U.G. nr. 57 din 2015, Ordinul Comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016; Legea nr. 153/2017, O.U.G. nr. 56/2017, de completare a Legii nr. 152/2017, O.U.G. nr. 13/2011.
Prin urmare, nu se poate reţine că reclamantul a înţeles să îşi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul invocă un prejudiciu care decurge din aplicarea O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională, acesta fiind nemulţumit de interdicţia indexării şi actualizării pensiei, impusă de dispoziţiile art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, ceea ce implică faptul că reclamantul a învestit instanţa cu un litigiu privind cuantumul pensiei, respectiv cu un litigiu de competenţa jurisdicţiei sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 223/2015.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, "Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale", iar conform art. 103 din Legea nr. 223/2015, "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".
Prin dispoziţiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a înţeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile dispoziţiile în materie de competenţă instituite conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Caraş Severin, secţia I civilă- Complet specializat-conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Caraş Severin, secţia I civilă- Complet specializat -conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.