Inadmissibility of revision against non-merits cassation judgment for lack of "evocation of the merits" and absence of contradictory final judgments

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Hotărârea ce a format obiectul recursului şi soluţia pronunţată asupra acestuia

Prin decizia nr. 1927 din 30 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 2180 din data de 04.04.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

2. Hotărârea Înaltei Curţi supusă revizuirii

Prin decizia nr. 1772 din data de 29 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1927 din 30 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

3. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei menţionate la pct. 2 a formulat cerere de revizuire A., pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., apreciind că au fost încălcate prevederile art. 513 alin. (4) şi cele ale art. 517 alin. (4) din acelaşi cod, pentru considerentele arătate pe larg în cele 57 de pagini ale cererii de revizuire formulate, în cuprinsul cărora a reiterat în detaliu toate aspectele ce conturează situaţia de fapt care a generat demersurile judiciare iniţiate de revizuent în prezenta cauză, precum şi în alte litigii purtate cu aceleaşi părţi intimate.

În dezvoltarea motivelor de revizuire pe care le-a încadrat în dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a făcut referire la înscrisurile ce au stat la baza ordinului inspectorului-şef nr. 546/17/I-B-IF din 05.07.2017 şi la modalitatea de interpretare a probelor de către instanţele învestite cu soluţionarea cauzei sale, reluând toate argumentele în temeiul cărora a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei supuse recursului în dosarul în care a fost pronunţată hotărârea supusă revizuirii de faţă.

Totodată, a apreciat că revizuirea este admisibilă în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deoarece la data de 28 noiembrie 2019 nu se putea suspenda procesul, iar la data de 30 iunie 2022 nu se putea admite excepţia perimării recursului. Totodată, la data de 29 martie 2023 nu se putea menţine excepţia perimării deoarece s-a încălcat decizia nr. 5679/12.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2011.

A mai susţinut că atât Curtea de Apel Bucureşti, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au încălcat art. 517 alin. (4) coroborat cu decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece la data de 28 noiembrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti a suspendat judecarea recursului în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel că la data de 30 iunie 2022 aceeaşi curte de apel nu putea, din punct de vedere legal, să invoce, din oficiu, perimarea recursului.

Incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a mai fost susţinută şi din perspectiva faptului că, în opinia revizuentului, procesul desfăşurat în dosarul nr. x/2017 nu s-a terminat la data de 8 iunie 2021, cum în mod greşit a apreciat curtea de apel, precum şi a împrejurării că hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă.

A mai făcut referire partea şi la cererile de recuzare pe care le-a formulat în cauză în faza procesuală a recursului şi la motivele ce le-au generat, apreciind că instanţa nu a fost imparţială, precum şi la împrejurarea că nu a fost legal citat şi că în acest fel este admisibilă revizuirea formulată din perspectiva motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsumat dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. a arătat că revizuirea sa este admisibilă pentru că hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, câtă vreme până la 23 februarie 2023 procesul din dosarul nr. x/2022 nu se terminase. Totodată, şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate, măsurile dispuse şi modul de administrare a probatoriilor de către judecătorii Curţii de Apel Bucureşti şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a susţinut că revizuirea este admisibilă în baza art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., deoarece între 28 aprilie 2022 şi 30 iunie 2022 nu a trecut mai mult de jumătate de an.

Un alt motiv pentru a fi admisă revizuirea formulată este, în viziunea părţii, faptul că dezlegarea recursului este rezultatul unei erori, apreciind că este incident art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în susţinerea acestei opinii citând prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi pe cele cuprinse la art. 21 din Constituţia României.

Pentru toate susţinerile expuse pe larg în cererea formulată şi faţă de toate dispoziţiile legale invocate, revizuentul a solicitat să se constate nulitatea absolută a tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de fond şi cele de recurs în prezenta cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate de intimaţi s-a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în cuprinsul acestora.

Revizuentul a depus răspuns la întâmpinare prin intermediul căruia a reluat motivele invocate prin cererea de revizuire, solicitând admiterea acesteia aşa cum a fost formulată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, a temeiurilor de drept indicate şi a apărărilor formulate în cauză de către intimaţi, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare exercitate în cauză şi o va respinge ca atare, pentru considerentele ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că revizuirea este o cale de atac nedevolutivă ce vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greşită a situaţiei de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce priveşte categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătoreşti prin care instanţele judecătoreşti s-au pronunţat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, obiectul revizuirii constituindu-l hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi doar cu titlu de excepţie şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ. pot face obiect al revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Aşadar, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres de lege.

În speţă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. vizează decizia nr. 1772 din 23 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1927 din 30 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Aşa cum rezultă din cererea de revizuire, au fost invocate de către revizuent, ca temei de drept în susţinerea revizuirii hotărârii instanţei de recurs, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:(...) pct. 5 - după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor"; pct. 8 - există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

O primă condiţie de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ.

Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, în principal împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei, iar o atare concepţie a fost consacrată constant şi în doctrina şi jurisprudenţa în materie, singurele excepţii fiind reglementate de noul C. proc. civ. în art. 509 alin. (2), în sensul că pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 3, în ipoteza judecătorului, pct. 4 şi pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În materia revizuirii, a "evoca fondul" în primă instanţă înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor sau aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Astfel, evocarea fondului are loc atunci când, în cadrul controlului judiciar, instanţa pronunţă o soluţie cu totul diferită decât aceea pronunţată de instanţele inferioare sau păstrează soluţia atacată, dar din considerentele deciziei rezultă că a reapreciat probele administrate de instanţele inferioare sau a aplicat alte dispoziţii legale la împrejurările de fapt deja stabilite.

În concluzie, în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în recurs, noţiunea de "hotărâre care evocă fondul" include hotărârile instanţei de recurs date ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu reţinere, iar nu şi pe cele prin care s-a respins recursul ca nefondat, cu excepţia situaţiilor menţionate mai sus.

Însă, în prezenta cauză, deşi decizia atacată de revizuent este definitivă, nu face parte din categoria hotărârilor prin care s-a evocat fondul pricinii deduse judecăţii, fiind pronunţată o soluţie de respingere a recursului ca nefondat şi menţinere a unei hotărâri pronunţate anterior, prin care s-a constatat perimat recursul, aspect ce nu poate determina încadrarea deciziei atacate cu revizuire în categoria hotărârilor care evocă fondul.

Ca urmare, calea de atac extraordinară exercitată în cauza de faţă de către revizuentul A. pentru motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este inadmisibilă, întrucât are ca obiect o hotărâre ce nu se încadrează în categoria celor care evocă fondul, susceptibile de revizuire.

Pe de altă parte, nici din perspectiva motivelor invocate în susţinerea cazului de revizuire precizat nu se poate constata admisibilitatea cererii formulate, câtă vreme din dezvoltarea acesteia nu au putut fi decelate argumente ce ar putea fi circumscrise dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, pentru invocarea acestui motiv de revizuire trebuie îndeplinite anumite condiţii, respectiv: partea interesată să prezinte un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, înscrisul să aibă forţa probantă prin el însuşi fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă, înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită, înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de către partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii care-l invocă, înscrisul nou să fie determinant în cauza soluţionată cu hotărârea atacată în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de către instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată. Or, în speţă nu au fost invocate argumente care să respecte cerinţele menţionate.

Cât priveşte cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, deşi în această ipoteză sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, motivul respectiv vizează situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, titularul cererii de revizuire având deci obligaţia de a formula argumente ce pot fi încadrate în temeiul de drept invocat, pentru a se constata admisibilitatea căii de atac promovate.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Or, revizuentul nu a indicat o atare hotărâre potrivnică deciziei atacate, în care să se fi pronunţat o soluţie contrară, iar argumentele expuse sunt străine de temeiul de drept invocat, neputând fi circumscrise acestuia.

În egală măsură, este de observat că susţinerile revizuentului, potrivit cărora hotărârea atacată este rezultatul unei erori materiale şi că nu a fost legal citat, nu se subsumează ipotezelor reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., fiind motive de contestaţie în anulare.

În realitate, prin invocarea acestor motive de revizuire, partea tinde la o reanalizare a litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, precum şi a altor litigii purtate între aceleaşi părţi, la o cenzurare a interpretării şi aplicării legii de către instanţele de judecată, precum şi a modului de apreciere a probelor în toate fazele procesului, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea revizuirii.

Aşa cum s-a arătat, pe calea revizuirii - cale extraordinară de atac de retractare - se verifică îndeplinirea condiţiilor expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., fără a se putea proceda la o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea probatoriului administrat şi reanalizarea modului de aplicare a dispoziţiilor legale incidente cauzei, întrucât, în cadrul acestei căi de atac nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.

Prin urmare, toate alegaţiile revizuentului cu privire la situaţia de fapt care a generat demersul judiciar de faţă, precum şi nemulţumirile referitoare la modul în care instanţa a interpretat probatoriile şi a aplicat legea în speţa dedusă judecăţii, nu pot fi reţinute în cadrul analizei condiţiilor de admisibilitate a revizuirii.

În afara condiţiilor restrictive ale textelor legale aplicabile, o cale extraordinară de atac nu poate fi primită pentru motive ce ar putea conduce la schimbarea stării de fapt ori aprecierii în drept faţă de cea avută în vedere de instanţa care a judecat anterior, ea nefiind o cale de reformare care să creeze posibilitatea rejudecării speţei, eventual să deschidă calea recursului la recurs.

Condiţiile impuse de art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. au în vedere tocmai caracterul forţei obligatorii a unei hotărâri judecătoreşti, pe calea extraordinară a revizuirii putând fi schimbată o hotărâre judecătorească definitivă numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de lege, în caz contrar aducându-se atingere principiului securităţii raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în mod constant, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei. Revizuirea nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este îndeplinită.

În egală măsură, se reţine că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile în absenţa unui "defect fundamental" (Cauza Mitrea contra României, Hotărârea din 29.07.2008, Cauza Lungoci contra României, Hotărârea din 26.01.2006).

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate asupra cererii de revizuire

În considerarea argumentelor expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, constatând că, în speţă, nu sunt argumente ce pot fi circumscrise motivelor de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) şi alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1772 din 29 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1772 din 29 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.