Long-term residence permit refusal; active judicial duty to verify if absences are justified by international transport duties beyond employment status.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the defendant authority, quashed the first-instance judgment that had annulled the immigration decision and ordered a re-evaluation, and remanded the case to the same appellate court for a new review, effectively leaving the validity of the refusal pending the lower court's re-adjudication. The dispute concerned a foreign national's challenge to the administrative refusal of a long-term residence permit, specifically whether his periods of absence from Romania were justified by his employment as an international bus driver, which the first-instance court had accepted based solely on employment certificates. The Supreme Court held that the lower court violated the judge's active role under Article 22 of the Code of Civil Procedure by failing to investigate the facts thoroughly; specifically, the mere possession of a driver’s position did not prove that absences corresponded to actual international transport duties, necessitating specific evidentiary documents such as trip sheets, which the first-instance court failed to examine or order, thus constituting a procedural illegality under Article 488(1)(5) of the Code of Civil Procedure that required quashing the judgment to ensure proper fact-finding.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 22 alin. (2) C. proc. civ, art. 22 C. proc. civ, art. 501 C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; Long-term residence permit refusal; active judicial duty to verify if absences are justified by international transport duties beyond employment status: The dispute concerned a foreign national's challenge to the administrative refusal of a long-term residence permit, specifically whether his periods of absence from Romania were justified by his employment as an international bus driver, which the first-instance court had accepted based solely on employment certificates. The Supreme Court held that the lower court violated the judge's active role under Article 22 of the Code of Civil Procedure by failing to investigate the facts thoroughly; specifically, the mere possession of a driver’s position did not prove that absences corresponded to actual international transport duties, necessitating specific evidentiary documents such as trip sheets, which the first-instance court failed to examine or order, thus constituting a procedural illegality under Article 488(1)(5) of the Code of Civil Procedure that required quashing the judgment to ensure proper fact-finding.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court's power to adjudicate the appeal in administrative matters and pronounce the decision on quashing.
Procedural basis for admitting the appeal, quashing the first-instance judgment, and remanding the case for re-judgment.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18.04.2023, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - INSPECTORATUL GENRAL PENTRU IMIGRĂRI - DIRECŢIA MIGRAŢIE, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea deciziei de refuz a acordării dreptului de şedere pe termen lung, comunicată prin adresa nr. x din data de 10.03.2023, ca netemeinică şi nelegală; constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 194/2002 pentru acordarea dreptului de şedere pe termen lung; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1088/2023 din data de 16 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI - DIRECŢIA MIGRAŢIUNE; a anulat decizia de refuz nr. x/10.03.2023; a obligat pârâtul la reanalizarea cererii reclamantului de acordare a dreptului de şedere pe termen lung şi a obligat pârâtul la plata sumei de 595 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţiune, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurentul - pârât a susţinut că instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale aplicabile în materie.
Dacă s-ar aprecia în aceeaşi manieră în care a făcut-o prima instanţă, ar însemna că orice cetăţean străin angajat în cadrul unei societăţi comerciale ce prestează servicii de transport internaţional ar putea obţine dreptul de şedere pe termen lung pe teritoriul României fără a demonstra că perioada de absenţă este justificată de activităţi de transport.
În opinia recurentului, reclamantul trebuia să facă dovada că absenţa sa de pe teritoriul României a fost determinată de activităţi lucrative prin intermediul documentelor specifice transportului internaţional (foi de parcurs sau alte asemenea documente) care să ateste faptul că respectivele curse desfăşurate de cetăţeanul străin se suprapun cu perioada de absenţă reţinută de instituţia noastră, simplele adeverinţe din cuprinsul cărora rezultă că acesta are calitatea de angajat fiind insuficiente.
4. Apărările formulate
Intimatul - reclamant a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului au fost respinse de instanţă, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând recursul recurentului - pârât, actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, apărările expuse de intimatul - reclamant în cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată incidenţa în cauză motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sens în care va dispune admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Aceste prevederi reprezintă dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură, care include în conţinutul acestuia toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia regulilor vizate de alte motive de casare, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
În cauză, Înalta Curte constată că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile procedurale cuprinse în art. 22 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."
Aşadar, judecătorului trebuie să manifeste rol activ, conform art. 22 C. proc. civ., prin solicitarea ca părţile să depună lămuriri cu privire la situaţia de fapt atunci când este cazul, punând în discuţia acestora necesitatea administrării unor probe suplimentare şi chiar dispunând aceste probe pe care le consideră necesare.
Raportat la obiectul cauzei şi la poziţiile exprimate de părţi, Înalta Curte constată că, în cauză, prima instanţă nu şi-a exercitat în mod corespunzător rolul activ, situaţia de fapt nefiind pe deplin lămurită.
Astfel, deşi în considerentele hotărârii se face referire la nota raport din data de 20.10.2022 în care se menţionează faptul că "reclamantul, care este angajat pe funcţia de conducător auto transport rutier de persoane, nu a prezentat înscrisuri doveditoare care să ateste faptul că acesta, prin natura serviciului, a fost ieşit din ţară pentru desfăşurarea unor activităţi de transport rutier", hotârârea a fost pronunţată exclusiv în baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, care atestă că reclamantul a deţinut funcţia de şofer de autobuz şi de conducător auto, efectuând transport rutier de persoane, instanţa de fond reţinând că absentarea din ţară a fost justificată de natura serviciului.
Or, simpla deţinere a funcţiei de şofer nu este suficientă pentru a conduce la concluzia certă că perioada de absenţă din ţară a reclamantului este datorată de efectuarea de către acesta a activităţii de transport internaţional, în lipsa unor înscrisuri doveditoare în acest sens.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că sentinţa fondului încalcă prevederile art. 22 C. proc. civ., privind rolul activ al judecătorului, ceea ce impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.
Cu ocazia rejudecării, în raport cu dispoziţiile art. 501 C. proc. civ., instanţa de fond va proceda la stabilirea/lămurirea situaţiei de fapt (dacă respectivele curse desfăşurate de reclamant se suprapun cu perioada de absenţă reţinută de autoritatea pârâtă), eventual prin administrarea de probe suplimenare, constând în foi de parcurs sau alte asemenea documente specifice transportului internaţional; totodată, va dispune administrarea oricăror probatorii vor fi apreciate ca fiind concludente în soluţionarea cauzei.
Pentru considerentele expuse, apreciind recursul ca fiind fondat în limitele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I C. proc. civ., republicat, Înalta Curte urmează să caseze sentinţa recurată şi să trimită cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie împotriva sentinţei nr. 1088/2023 din data de 16 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 noiembrie 2023.