Appellate nullity for failure to plead specific grounds of cassation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant's appeal null and void, thereby upholding the Court of Appeal's prior decision which had dismissed the request for the Constitutional Court to be seized with exceptions of unconstitutionality; the dispute concerned a civil case challenging multiple procedural orders and final judgments, where the appellant sought to overturn the appellate court's rejection of unconstitutionality claims regarding specific provisions of the Code of Civil Procedure, the Law on Legal Profession, and related government ordinances; the decisive legal basis was the failure to comply with Articles 486(1)(d), 487(1), and 489(1)-(2) of the Code of Civil Procedure, under which an appeal is null if it lacks valid reasoning substantiated by one of the exhaustive grounds for cassation under Article 488(1), as the appellant failed to articulate concrete legal errors or non-observance of law requirements, rendering the appeal insufficiently motivated.
Legislator headnote
AI generatedart. 191 alin. (4) C. proc. civ, art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 470 alin. (2) C. proc. civ, art. 16 din O.U.G. nr. 74/2013, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ; Appellate nullity for failure to plead specific grounds of cassation: Împotriva acestei decizii, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a declarat recurs D., în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a defunctei C., solicitând admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 205/2023 din 16 martie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, în rejudecare, admiterea cererii de sesizare a a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 457 alin. (2) şi art. 470 alin. (2) C. proc. civ., 46 alin. (1) lit. i), art. 137, art. 151 şi art. 268 din Legea 207/2015, respectiv art. 6, art. 14 şi art. 16 din O.U.G. nr. 74/2013.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the basis for the nullity of the appeal due to the failure to include the required legal grounds and their development.
Cited in the dispositive to apply the sanction of nullity because the arguments invoked did not fall within the exclusive grounds for cassation prescribed by law.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea atacată cu prezentul recurs
Prin Decizia nr. 205/2023 din 16 martie 2023, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nelegalei compuneri şi constituiri a instanţei de judecată ca neîntemeiată; a luat act de achiesarea recurenţilor-reclamanţi A. şi B., în calitate de moştenitori ai recurentei- reclamante C. - decedată, la sentinţa civilă recurată; a respins ca rămasă fără obiect excepţia netimbrării recursului formulat de recurenţii-reclamanţi A. şi B.; a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unei chestiuni de drept; a admis excepţia inadmisibilităţii recursului şi a respins ca inadmisibil recursul promovat împotriva următoarelor încheieri de şedinţă:
încheierea din 08.04.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, încheierea nr. 55 din 20.05.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016.1 de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, încheierea din 28.03.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă, încheierea din 09.05.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă, încheierea 20.06.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă, încheierea din 04.03.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă, încheierea din 13.03.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă, încheierea din 21.04.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă, încheierea din 28.01.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă; a respins ca nefondat recursul formulat împotriva următoarelor încheieri de şedinţă:
încheierea din 10.04.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, încheierea nr. 8 din 07.10.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, încheierea din 29.11.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, încheierea din 16.12.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, încheierea din 14.05.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă, încheierea din 24.06.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă.
De asemenea, a respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 561/07.10.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal; a respins ca nefondat recursul formulat împotriva încheierii din 27.05.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal; a admis recursul formulat de către recurenta-reclamantă D., formulat în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a recurentei-reclamante C. - decedată, împotriva sentinţei civile nr. 447/2019 din 09.07.2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, pe care a casat-o în parte şi, în rejudecare, a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată din oficiu; a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect anulare contract de asistenţă juridică nr. x/19.09.2011 şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei recurate.
A admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi, în baza art. 29 alin. (2) din Legea 47/1992, a sesizat Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 191 alin. (4) C. proc. civ. şi art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 457 alin. (2) şi art. 470 alin. (2) C. proc. civ., 46 alin. (1) lit. i), art. 137, art. 151 şi art. 268 din Legea 207/2015, respectiv art. 6, art. 14 şi art. 16 din O.U.G. nr. 74/2013, ca inadmisibilă.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei decizii, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a declarat recurs D., în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a defunctei C., solicitând admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 205/2023 din 16 martie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, în rejudecare, admiterea cererii de sesizare a a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 457 alin. (2) şi art. 470 alin. (2) C. proc. civ., 46 alin. (1) lit. i), art. 137, art. 151 şi art. 268 din Legea 207/2015, respectiv art. 6, art. 14 şi art. 16 din O.U.G. nr. 74/2013.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bacău au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, excepţie invocată din oficiu de către instanţă, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată, urmând să constate nulitatea recursului, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.
Aşadar, recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunea nulităţii recursului.
Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Prin urmare, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege şi să dezvolte critici subsumate acestora.
În egală măsură, Înalta Curte reţine că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.
În speţă este de observat faptul că recurenta-reclamantă nu a formulat critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate de prima instanţă, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin care să arate în ce constă nelegalitatea sentinţei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.
În aceste condiţii, reţinând caracterul nemotivat al cererii de recurs, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a invocat veritabile critici de nelegalitate care să poată face posibilă o încadrare a acestora în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii recursului.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul formulat de recurenta D. în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a defunctei C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurenta D. în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a defunctei C. împotriva Deciziei nr. 205/2023 din 16 martie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 noiembrie 2023.