Litigation costs not recoverable via judgment completion if not claimed during proceedings

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.07.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare C22-984/01.07.2022, pronunţată de inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare, având ca obiect plângerea împotriva rezoluţiei de clasare pronunţată în dosarul x/26.05.2022, solicitând admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1802 din 14 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a desfiinţat rezoluţia Inspectorului Şef nr. C22-984/01.07.2022 şi a trimis dosarul pentru soluţionarea pe fond a plângerii formulate de reclamant împotriva rezoluţiei de clasare nr. 22-1265/26.05.2022.

3. Hotărârea atacată cu prezentul recurs

Prin sentinţa civilă nr. 244 din 10 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de completare a hotărârii judecătoreşti formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 244 din 10 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În primul rând, recurentul a precizat că cerere de completare a hotărârii judecătoreşti face obiectul dispoziţiilor legale ale art. 444 din C. proc. civ.. Or, cererea sa a fost una de restituire a cheltuielilor de judecată, formulată în baza prevederilor legale ale art. 451- 453 C. proc. civ.

A mai susţinut recurentul că prevederile art. 453 C. proc. civ., reţinute de instanţa de fond nu menţionează că restituirea poate fi dispusă, în măsura în care o astfel de solicitare a fost formulată de parte. Mai mult, a formulat o astfel de cerere, pe cale separată.

În final, recurentul - reclamant a făcut referire la Decizia (HP) ÎCCJ nr. 59/2017.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând, în principal, anularea recursului ca nemotivat; pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte urmează să o respingă, având în vedere că, deşi nu a indicat în mod expres temeiul de drept, recurentul critică greşita aplicare şi interpretare a prevederilor art. 453 C. proc. civ., criticile putând fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul formulat urmând a fi analizat din perspectiva acestui motiv de casare.

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În fapt, instanţa de contencios administrativ, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost învestită de către reclamantul A. cu cererea de chemare în judecată prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef C22-984/01.07.2022 şi a rezoluţiei de clasare nr. 22-1265/26.05.2022 şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Cauza a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1802 din 14 octombrie 2022, prin admiterea în parte acţiunii reclamantului, în sensul desfiinţării rezoluţiei Inspectorului Şef nr. C22-984/01.07.2022 şi trimiterii dosarului pentru soluţionarea pe fond a plângerii formulate de reclamant împotriva rezoluţiei de clasare nr. 22-1265/26.05.2022.

La data de 16.12.2022 a fost înregistrată cererea formulată de reclamantul A. privind restituirea cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr. x/2022.

Înalta Curte observă că, deşi a fost citat pentru termenul acordat în vederea soluţionării cererii cu menţiunea de a preciza dacă aceasta vizează completarea hotărârii pronunţate la data de 14.10.2022, reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Astfel, în drept, sub aspect procedural, instanţa de fond a reţinut în mod corect incidenţa prevederilor art. 444 C. proc. civ. referitor la completarea hotărârii:

"(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.

(2) Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."

În ceea ce priveşte temeiul de drept substanţial al cererii de completare a hotărârii, instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Analizând cererea de completare a dispozitivului sub aspectul pretenţiilor şi în raport de dispoziţiile de drept aplicabile, în mod corect şi legal judecătorul fondului a reţinut că este neîntemeiată.

Împărtăşind soluţia instanţei de fond, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 444 C. proc. civ. se referă la ipoteza în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, asupra unei cereri conexe sau incidentale. Or, în speţă, reclamantul nu a formulat o astfel de cerere.

Orice cerere adresată instanţei de judecată trebuie să respecte rigorile procedurale atât sub aspectul formei cât şi sub aspectul termenului.

În ceea ce priveşte obligarea părţii căzute în pretenţii la suportarea cheltuielilor de judecată ale părţii adverse, Înalta Curte reţine că acest lucru nu poate fi făcut decât la cerere, instanţa neavând dreptul de a se pronunţa din oficiu.

Analizând cererea de chemare în judecată, instanţa de recurs constată că în cuprinsul acesteia nu se regăseşte şi cererea accesorie privind obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată în ipoteza în care va fi căzută în pretenţii.

De asemenea, nici pe parcursul cercetării judecătoreşti, această cerere nu a existat.

Înalta Curte apreciază că o astfel de cerere poate fi făcută cel mai târziu până la închiderea cercetării judecătoreşti, întrucât este supusă principiului contradictorialităţii, având în vedere şi dispoziţiile art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi a întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Este evident din interpretarea textului art. 452, că înainte de a face dovada cheltuielilor de judecată, acestea trebuie mai întâi cerute.

În speţă, însă, nu a existat din partea reclamantului o cerere propriu zisă, conform dispoziţiilor legale invocate, de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond nu a omis, astfel, să se pronunţe asupra cererii, ci nu a fost investită legal cu o astfel de cerere.

În condiţiile în care nu s-a formulat o cerere privind aceste cheltuieli, instanţa de fond nu se putea pronunţa cu privire la cheltuielile de judecată, fiind ţinută să se pronunţe exclusiv în limitele învestirii, aşa cum prevede art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Referitor la Decizia nr. 59/2017 a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în Dosarul nr. x/2015, invocată de recurent, prin aceasta s-a reţinut că atât sub reglementarea C. proc. civ. de la 1865, cât şi sub cea a actualului cod, literatura de specialitate şi jurisprudenţa au fost unanime în a accepta posibilitatea pentru cel care câştigă procesul - şi care, din varii motive, fie nu solicită cheltuielile de judecată prilejuite de susţinerea acestuia în chiar cursul procesului ori, deşi le solicită, instanţa omite să se pronunţe asupra lor - de a le recupera pe calea unei acţiuni separate şi autonome faţă de litigiul care le-a generat, acţiune ce poate fi formulată în termenul general de prescripţie de 3 ani de la soluţionarea definitivă a acestuia.

Prin urmare, partea care a câştigat procesul are un drept de opţiune în a alege valorificarea pretenţiei sale, fie prin formularea unei cereri de completare, fie prin formularea unei acţiuni distincte.

Ori, în cauză, având în vedere formularea cererii de către reclamant în cadrul dosarului în care a fost soluţionată cererea sa de chemare în judecată, rezultă că acesta a ales să îşi valorifice pretenţia printr-o cerere de completare a hotărârii.

Însă, întrucât o cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată nu a fost deloc formulată pe parcursul soluţionării cauzei, în mod corect s-a reţinut că nu este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 444 C. proc. civ., în care instanţa să fi omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 244 din 10 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 noiembrie 2023.