Mootness of mandamus action compelling insurance guarantee fund to issue compensation decision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, set aside the lower court’s decision, and dismissed the action as having become moot, effectively ruling that the applicants' request for judicial compulsion to issue administrative decisions was no longer necessary as the defendant had voluntarily issued the requested decisions. The dispute involved an administrative litigation action where applicants sought to compel a public insurance guarantee fund to issue decisions on their compensation claims under Article 13(4) of Law No. 213/2015, including penalties for delay, but during the appeal process, the fund issued the individual payment decisions for all claimants. The court held that the substantive object of the action (the obligation to issue a decision) ceased to exist post-judgment, satisfying the condition of lack of object under Article 32(1)(c) of the Code of Civil Procedure, and thus ordered the dismissal of the suit under Article 20(3) of Law No. 554/2004 combined with Article 496(1) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 402 din C. proc. civ; Mootness of mandamus action compelling insurance guarantee fund to issue compensation decision: Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs recurenţii-reclamanţi D., B., A. şi C., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a aplicat în mod greşit prevederile legale, lăsând la libera apreciere a pârâtului termenul în care acesta este dator să soluţioneze cererea adresată de reclamanţi.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.04.2022, sub numărul x/2022, reclamanţii A., B., C. şi D., prin reprezentanţi legali, A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, au solicitat:
- obligarea pârâtului FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretenţiile solicitate de către reclamanţi, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015;
- stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia, sub sancţiunea obligării la plata unei penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere;
- aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 131/2022 din 20 iunie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată fiscal formulată de reclamanţi A., B., C. şi D., prin reprezentanţi legali, A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs recurenţii-reclamanţi D., B., A. şi C., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a aplicat în mod greşit prevederile legale, lăsând la libera apreciere a pârâtului termenul în care acesta este dator să soluţioneze cererea adresată de reclamanţi.
Au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii formulate, cu consecinţa obligării intimatului - pârât la emiterea unei decizii de admitere/respingere cu privire la cererea de despăgubire.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât a depus întâmpinare a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
5. Alte aspecte procesuale
La data de 31.08.2023, recurenţii-reclamanţi au depus la dosar note prin care au solicitat să se constate că prezenta cauză a rămas fără obiect, având în vedere emiterea de către intimatul-pârât a deciziilor de soluţionare a cererilor de plată, fiind ataşate copiile acestor decizii.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte va admite recursul reclamanţilor, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:
Reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care au solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretenţiile solicitate, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia, sub sancţiunea obligării la plata unei penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere şi aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA.
Anterior termenului de judecată acordat pentru soluţionarea recursului, recurenţii - reclamanţi au depus note prin care au solicitat să se constate că acţiunea a rămas fără obiect, fiind emise cererile de plată pentru fiecare reclamant.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că, ulterior pronunţării sentinţei recurate, intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis următoarele decizii: Decizia nr. 51805/12.10.2022, prin care s-a admis cererea de plată formulată de petentul D., Decizia nr. 51806/12.10.2022, prin care s-a admis cererea de plată formulată de petenta B., Decizia nr. 51807/12.10.2022, prin care s-a admis cererea de plată formulată de petentul C. şi Decizia nr. 51808/12.10.2022, prin care s-a admis cererea de plată formulată de petentul A..
În acest context, aminteşte instanţa de recurs că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.
Înalta Curte constată că, deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii privind obligarea pârâtului la emiterea deciziilor cu privire la cererea de despăgubire era îndeplinită la data promovării acţiunii şi la data pronunţării sentinţei, ulterior, obiectul cererii de chemare în judecată sub acest aspect nu mai subzistă.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că a fost realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar formulat de reclamanţi este la momentul de faţă rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi D., B., A. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 131/2022 din 20 iunie 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:
Respinge acţiunea formulată de reclamanţii D., B., A. şi C., ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 noiembrie 2023.