Unconstitutionality of pension health insurance contributions and Government's passive procedural capacity in administrative compensation actions

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2022, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

1. Obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

2. Obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

3. Obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 106 din data de 27 martie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect "despăgubire", a obligat pârâtul la plata unei despăgubiri egale cu sumele reţinute cu titlu de asigurări sociale de sănătate începând cu ianuarie 2022 şi până la încetarea acestora, precum şi a dobânzii legale începând cu data primei reţineri şi până la plata sumei şi a respins în rest cererea.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 106 din data de 27 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Guvernul României, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentinţa civilă ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere privind obligarea Guvernul României la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu ianuarie 2022 şi până la încetarea acestora, precum a dobânzii legale începând cu data primei reţineri şi până la plata sumei.

În motivarea recursului arată că în mod eronat, instanţa de fond a dispus în sarcina sa obligaţia de a plăti către reclamant despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi plata dobânzii legale de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumei, întrucât, în opinia recurentului-pârât, se relevă lipsa capacităţii juridice civile a Guvernului României.

Astfel, Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, aflându-ne în această situaţie în prezenţa unei capacităţi juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituţionale ale art. 102 şi 108 şi pe cele ale actului normativ de organizare şi funcţionare a Guvernului.

Atât doctrina cât şi jurisprudenţa au admis în privinţa capacităţii juridice a organelor administraţiei publice, faptul că acestea dispun de o capacitate juridică specială de drept public şi nu de drept privat, prin care se înţelege aptitudinea lor de a fi subiecte în raporturile juridice administrative reclamate de realizarea competenţelor şi atribuţiilor legale conferite. Aceste raporturi juridice sunt unele de putere, fiind reglementate de norme juridice proprii dreptului administrativ şi nu instituţiilor dreptului privat.

În acest context, solicită să se observe că, potrivit prevederilor constituţionale şi celor ale O.U.G. nr. 57/2019, raporturile juridice în care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voinţă a acestui organ al administraţiei publice centrale, făcută în exercitarea atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice, fiind evident că aceste raporturi sunt unele de putere, ce apar în sfera relaţiilor sociale reglementate de normele dreptului administrativ, ramură a dreptului public, iar nu raporturi juridice civile guvernate de norme şi instituţii ale dreptului privat.

Spre deosebire de raporturile juridice civile, în care părţile au o poziţie de egalitate juridică, raporturile de drept administrativ au caractere juridice specifice, părţile acestora aflându-se într-o subordonare ierarhică, iar ele se supun principiilor proprii dreptului administrativ şi jurisdicţiei speciale administrative.

Pe de altă parte, arată că lipsa capacităţii civile a Guvernului este confirmată şi prin dispoziţiile art. 187 şi următoarele din Legea nr. 287/2009.

De asemenea, aceleaşi argumente au fost reţinute şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în motivarea Deciziei nr. 363 din 4 februarie 20141, arătându-se că:

"Astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, instituţia pârâtului este reglementată ca o autoritate publică, organ cu caracter colegial, lipsit de personalitate juridică şi capacitate juridică civilă. Instanţa de apel a justificat acest raţionament prin raportare la dispoziţiile art. 39 din lege care prevăd că "ministerele au personalitate juridică şi au sediul în Bucureşti". Cum actul normativ prevede doar pentru aceste autorităţi existenţa personalităţii juridice, rezultă că dacă Guvernul României ar fi avut o atare caracteristică, înseamnă că ea ar fi fost prevăzută expres, aşa cum legiuitorul a făcut-o în cazul ministerelor.

Lipsa personalităţii juridice şi, pe cale de consecinţă, a capacităţii juridice civile, nu exclude însă existenţa capacităţii juridice administrative, care este o capacitate juridică cu caracter special şi limitat, caracteristică autorităţii publice, în speţă, Guvernul României, în derularea unor raporturi juridice specifice, cum ar fi cele de drept administrative".

Deşi dispoziţiile Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor au fost între timp abrogate prin art. 597 din O.U.G. nr. 57/2019, totuşi, argumentele instanţei supreme îşi păstrează în continuare valabilitatea, întrucât prevederile art. 39 din lege, la care se face referire în motivarea Deciziei nr. 363 din 4 februarie 2014, au fost preluate fără modificări de art. 54 din Codul administrativ.

Pentru motivele arătate, solicită să se observe că acest organ colegial nu are capacitate juridică civilă, iar în situaţia în care Guvernul României va cădea în pretenţii şi va fi obligat să restituie reclamantului sumele de bani reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire tocmai din lipsa capacităţii juridice civile.

Arată că Guvernul României nu are atribuţii de a calcula şi reţine din pensii contribuţia de asigurări sociale de sănătate, mai mult decât atât nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri, întrucât sumele au fost calculate şi reţinute de către casele teritoriale de pensii sau, după caz, de casele de pensii sectoriale, respectiv entităţile care plătesc venituri din pensii.

În aceste condiţii, relevant este faptul că la data de 17 februarie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/15.02.2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, din preambulul căreia rezultă că acest act normativ a fost adoptat în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022.

Potrivit art. 1 alin. (1) din actul normativ:

"(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate."

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1), din acelaşi act normativ:

"Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii."

Susţine că obiectul unei cereri reprezintă pretenţia concretă dedusă judecăţii, iar acesta trebuie să fie licit, posibil şi determinat sau determinabil.

La formularea cererii de chemare în judecată trebuie să existe un interes legitim, născut şi actual, personal şi direct, astfel cum reiese din dispoziţiile art. 32 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, trebuie să fie în legătură cu pretenţia formulată, să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală şi să existe în momentul în care se exercită dreptul la acţiune şi pe tot parcursul soluţionării cauzei.

Faţă de acestea, intrarea în vigoare a actului normativ reprezentat de O.U.G. nr. 4/2023 exprimă transpunerea practică a obligaţiei dispuse în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, împrejurare faţă de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susţine în continuare, în mod valabil, solicitarea de penalităţi prin calea urmată de către părţile reclamante.

Reglementările conţinute de O.U.G. nr. 4/2023 dau în competenţa caselor teritoriale de pensii, caselor de pensii sectoriale precum şi entităţilor care plătesc venituri din pensii, restituirea sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, sume pretinse a fi restituite prin prezenta cerere de chemare în judecată, astfel că Guvernul României nu are atribuţii şi nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie.

Arată că, în măsura în care instanţa de judecată va aprecia că obligaţia este purtătoare de dobânzi sau impune actualizări ale acesteia în raport cu indicele de inflaţie, din prevederile art. 1 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora, dobânda penalizatoare este "dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă (...)", rezultă în mod clar faptul că debitorului obligaţiei băneşti - principale, îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente, pe cale de consecinţă.

4. Apărările formulate în cauză.

Deşi a fost legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 27 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 1 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv:

1. Obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

2. Obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

3. Obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).

Prima instanţă a admis în parte cererea dedusă judecăţii, a obligat pârâtul la plata unei despăgubiri egale cu sumele reţinute cu titlu de asigurări sociale de sănătate începând cu ianuarie 2022 şi până la încetarea acestora, precum şi a dobânzii legale începând cu data primei reţineri şi până la plata sumei şi a respins în rest cererea.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, recurentul-pârât susţine că hotărârea primei instanţe a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât în opinia sa, se relevă lipsa capacităţii juridice civile a Guvernului României.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Conform art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În speţa dedusă judecăţii, intimatul-reclamant reclamant s-a considerat vătămat în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

La o primă analiză, Înalta Curte constată că emitentul O.U.G. nr. 130/2021 este Guvernul României şi, în considerarea competenţei derivate a acestei autorităţi şi ca efect al exerciţiului temporar al unor atribuţii legislative de către puterea executivă, pârâtul poate emite ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă, cu respectarea riguroasă a dispoziţiilor art. 115 din Constituţie.

De asemenea, relevante sunt şi dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie conform cărora:

"(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale".

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept sau interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, pot introduce acţiuni la instanţa de contencios administrativ, însoţite de excepţia de neconstituţionalitate.

Coroborând dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu textul constituţional citat mai sus, rezultă că legea instituie un regim juridic specific al acţiunilor împotriva ordonanţelor Guvernului, consacrând competenţa instanţelor de contencios administrativ în a soluţiona cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale (acţiune ce trebuie însoţită de excepţia de neconstituţionalitate).

În această modalitate este asigurat accesul la justiţie al persoanelor vătămate, pe de o parte, iar, pe de altă parte, se instituie un regim specific pentru acţiunile în contencios administrativ împotriva ordonanţelor Guvernului.

Concluzionând, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale sus-citate conferă recurentului-pârât Guvernul României calitatea procesuală pasivă, în ambele ipoteze vizate de art. 9 din Legea nr. 554/2004, admisibilitatea acţiunii fiind condiţionată de răsturnarea prezumţiei de constituţionalitate a ordonanţei Guvernului sau a dispoziţiilor din ordonanţă defăimate ca fiind neconstituţionale.

Prin urmare, calitatea procesuală pasivă a pârâtului rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, aşa cum prevede art. 36 C. proc. civ., Guvernul României având calitatea de emitent al actului.

Înalta Curte constată că odată cu punerea în aplicare a prevederilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G nr. 130/2021, pensiei intimatului-reclamant i s-a aplicat o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON.

Având în vedere că dispoziţiile art. XXIV pct. 13 din O.U.G nr. 130/2021 au fost supuse controlului de constituţionalitate, fiind declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022, rezultă că reglementarea analizată afectează cuantumul pensiei aflate în plată, diminuându-l, prin prelevarea unei cote procentuale din aceasta, cotă pe care o direcţionează către bugetul FNUASS.

În ceea ce priveşte interesul intimatului-reclamant în susţinerea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că acesta justifică un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual pentru promovarea unei acţiuni împotriva dispoziţiilor din O.U.G. nr. 130/2021, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, respectiv cu dispoziţiile art. 33 C. proc. civ., având în vedere că, modificările legislative aduse prin O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-au impus contribuţiile sociale de sănătate, au un puternic impact economic asupra veniturilor realizate din pensii de către intimatul-reclamant, în condiţiile în care, în regim de nejustificată urgenţă, veniturile realizate din pensia de serviciu au fost diminuate cu 10% din suma ce depăşeşte plafonul de 4.000 RON, cu titlul de contribuţii sociale de sănătate.

Faptul că, prin art. 1 alin. (1) al O.U.G. nr. 3/15.02.2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate s-a dispus să se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate, sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022, iar, potrivit art. 2 alin. (1), din acelaşi act normativ:

"Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii", nu poate atrage lipsa de interes a intimatului-reclamant în obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de obligare a recurentului-pârât la plata unei despăgubiri egale cu sumele reţinute cu titlu de asigurări sociale de sănătate începând cu ianuarie 2022 şi până la încetarea acestora, precum şi a dobânzii legale începând cu data primei reţineri şi până la plata sumei.

Prin urmare, soluţia primei instanţe, analizată în raport de aspectele incidente la momentul pronunţării sale, reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei atacate care să intre în sfera de reglementare a art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei nr. 106 din 27 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.