Judicial impartiality and random case assignment: limits of judicial inspection review over appellate reasoning and clerical errors

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.09.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea rezoluţiei nr. C22-973 a inspectorului sef al Inspecţiei Judiciare B., din 27 iunie 2022, comunicată la data de 01.09.2022.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2433 din 27 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere în termen;

A respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii;

A respins excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii;

A respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 2433 din 27 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi admiterea acţiunii, în sensul anulării rezoluţiilor nr. 982/25.05.2022 din lucrarea nr. 22/1354 şi rezuoluţia Inspectorului şef din lucrarea nr. C22-973.

În motivarea recursului arată că în cauză sunt incidente prevederile art. 99 lit. i) şi o) din Legea nr. 303/2004, referitoare la nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul sau procurorul ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea de cereri repetate şi nejustificate de abţinere, care au ca efect tergiversarea judecăţii, precum şi nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor.

Arată că, în susţinerea cererii de recuzare, era normal să invoce împrejurări se natură subiectivă, atât timp cât acestea denaturează capacitatea judecătorului de a pronunţa o hotărâre imparţială.

Susţine că în cauză erau incidente dispoziţiile art. 42 alin. (9) şi 13 C. proc. civ. şi că, urmare a omisiunii motivelor ce ar fi determinat luarea măsurii de abţinere, i-a fost afectat dreptul la un proces echitabil, astfel cum prevede art. 6 alin. (1) din CEDO.

Precizează că a fost judecat de un judecător cu al cărui tată a fost în conflict deschis în raporturile de muncă derulate în perioada în care acesta a fost angajat al C. S.A. şi care se afla în subordinea recurentului-reclamant.

Mai susţine că dreptul la un proces echitabil i-a fost afectat şi din perspectiva faptului că desemnarea judecătorului din planificarea de permanenţă ce urma să întregească completul pentru soluţionarea cererii de recuzare s-a raportat la data de 08.12.2021, şi nu la data de 07.12.2021, când a fost formulată cererea de recuzare şi s-a ivit incidentul procedural.

Consideră că abaterea în sine a fost recunoscută de către inspectorul judiciar atunci când a apreciat că eroarea de redactare inserată în procesul-verbal din 13.12.2022 a fost făcută de către grefierul de şedinţă şi în încheierea din 11.01.2022, fără a putea fi exclus judecătorul, care ar fi trebuit să verifice respectivele acte întocmite de către grefier.

Apreciază că şi în această ipoteză era incident art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 cu privire la judecătorul care nu a verificat încheierea de şedinţă.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că acesta nu este incident în cauză, în condiţiile în care prin hotărârea recurată s-a răspuns tuturor capetelor de cerere cuprinse în acţiune, s-au analizat probele şi documentele depuse de părţi, iar hotărârea este motivată conform normelor legale.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de drept material incidente, respingând în mod corect cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 26 mai 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 1 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea rezoluţiei nr. C22-973 a inspectorului sef al Inspecţiei Judiciare B., din 27 iunie 2022, comunicată la data de 01.09.2022.

Prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, iar împotriva sentinţei instanţei de fond a formulat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), Înalta Curte constată că acesta a fost invocat în mod formal, nefiind arătate argumente prin care să se susţină că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, pentru ca instanţa de recurs să procedeze la analizarea acestora.

Astfel, simpla trimitere formală, cu caracter general, la un motiv de casare nu este suficientă pentru a fi analizat de către instanţa de recurs, în lipsa unor argumente concrete care să-l susţină.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat.

Acţiunea de faţă vizează neregulile sesizare de către recurentul-reclamant, în lucrarea înregistrată la Inspecţia Judiciară sub nr. x.

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut că, desi prin cererea introductivă, reclamantul A. a solicitat în mod expres doar anularea rezoluţiei nr. C22-973 a inspectorului sef al Inspecţiei Judiciare B., din 27 iunie 2022, din ansamblul cererii de chemare în judecată se pot identifica cu claritate care sunt pretenţiile deduse judecăţii, reclamantul arătând că este nemulţumit de rezoluţia inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare nr. C22-973 din 27.06.2022 prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare nr. 982/25.05.2022 şi că solicită "anularea acestora", în cuprinsul cererii de chemare în judecată fiind aduse critici ambelor rezoluţii.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a solicitat constatarea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) şi o) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora:

"Constituie abateri disciplinare: (...)

i) nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul sau procurorul ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea de cereri repetate şi nejustificate de abţinere în aceeaşi cauză, care are ca efect tergiversarea judecăţii; (...)

o) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor."

Cu privire la prima dintre aceste presupuse abateri, Înalta Curte constată că aceasta a fost în mod corect analizată prin rezoluţia din 25.05.2022, având în vedere că formularea unei cereri de recuzare împotriva unui judecător (în speţă, doamna judecător D.) nu creează o obligaţie corelativă în sarcina acestuia de a se abţine, câtă vreme acesta nu cunoaşte să fie într-una dintre ipotezele prevăzute de art. 41 şi art. 42 din C. proc. civ.

Mai mult, cazurile de abţinere şi recuzare prevăzute de art. 41 şi art. 42 din C. proc. civ. se impun a fi interpretate strict pentru ipotezele vizate, iar în ceea ce priveşte situaţia prevăzută de art. 42 pct. 13 C. proc. civ., respectiv atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa, este necesar ca acestea să fie apte a naşte în mod întemeiat asemenea îndoieli, ceea ce nu este cazul în speţă.

Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect că nemulţumirea reclamantului cu privire la respingerea cererii de recuzare formulate împotriva judecătorului D., ţine de raţionamentul juridic avut în vedere de magistratul învestit cu soluţionarea cauzei, iar pentru remedierea acestei situaţii reclamantul avea posibilitatea de a ataca încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare, însă reclamantul nu a uzat de acest drept procesual.

Prin urmare, întrucât criticile formulate cu privire la respingerea cererii de recuzare ţin de raţionamentul juridic al completului învestit cu soluţionarea acesteia, ele nu pot face obiectul verificării disciplinare în această procedură, ci doar încălcarea cu intenţie a normelor de drept material ori procesual, cu scopul determinat de a vătăma o persoană sau doar de a accepta producerea unei asemenea consecinţe, în condiţiile în care interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale sunt operaţiuni specifice activităţii de judecată, care fac parte din raţionamentul logico-juridic în temeiul căruia se pronunţă soluţiile judecătoreşti.

Pe de altă parte, remediul pus la dispoziţie de legiuitor pentru partea nemulţumită de soluţia dispusă de magistrat este reprezentat de căile de atac prevăzute de lege în general, iar nu sesizarea Inspecţiei Judiciare, pentru că, nici pârâta şi nici această instanţă de judecată de contencios administrativ nu are competenţa legală de a verifica soluţiile pronunţate în alte cauze.

În concluzie, aceste elemente esenţiale ale activităţii de judecată nu pot fi cenzurate în cadrul verificărilor administrative ce se efectuează de către Inspecţia Judiciară, ci sunt supuse analizei exclusiv în cadrul controlului judiciar, prin promovarea de către partea nemulţumită a căilor de atac prevăzute de lege, aspect avut în vedere în mod corect de către prima instanţă.

De asemenea, o altă critică formulată de către recurentul-reclamant cu vizează modalitatea de efectuare a repartizării dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, dar, cu toate acestea, nu au fost identificate elemente nici de către inspectorii judiciari şi nici de către instanţa de fond, din care să rezultă că la repartizarea respectivului dosar au fost încălcate dispoziţii legale sau regulamentare.

Referitor la desemnarea judecătorului din planificarea de permanenţă stabilită pentru data de 08.12.2021 şi nu din data de 07.12.2021, când a fost înregistrată cererea de recuzare, pentru soluţionarea cererii de recuzare, se constată că nici aceasta nu poate conduce la reţinerea în sarcina judecătorului a vreunei abateri disciplinare, câtă vreme prin Rezoluţia 982 din lucrarea 22 - 1354 din data de 25 mai 2022 s-a reţinut că vina a aparţinut grefierului de serviciu, care între timp a fost eliberat din funcţie prin pensionare.

Astfel fiind instanţa de fond a reţinut în mod corect că analiza efectuată în conţinutul actului administrativ litigios indică faptul că verificările efectuate de inspectorul judiciar au fost unele corespunzătoare, permiţându-i să deceleze atât aspectele sesizate, cât şi contextul judiciar corespunzător; în mod corect Inspecţia Judiciară a procedat la verificarea actelor dosarului, ale înscrisurilor depuse, precum şi a datelor din sistemul informativ Ecris în vederea identificării unor eventuale indicii privind săvârşirea unor abateri disciplinare de magistratul vizat; rezoluţiile atacate sunt motivate, fiind examinate susţinerile petentului şi expus raţionamentul logico-juridic care a condus la soluţia adoptată, iar simpla nemulţumire exprimată de petent faţă de considerentele reţinute de inspectorul judiciar nu constituie un motiv de anulare a rezoluţiilor atacate.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 2433 din 27 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 2433 din 27 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.